Terapia asistată de animale la copiii diagnosticați cu tulburare din spectrul autist

Ideea de a introduce animale în intervențiile pentru tratarea simtomelor din spectrul autist vine din domeniul multidisciplinar numit anthrozoologie, sau interacțiunea om-animal. Acest domeniu studiază relația mutuală dintre oameni și animale și modul în care aceste interacțiuni pot afecta starea de bine și/sau sănătatea fiziologică și psihologică a celor doi - efectele apar nu doar la om, dar și la animal, de aceea relația este una diadică, iar cei doi se influențează reciproc.

În ultimele decenii se observă o trecere de la utilizarea animalelor pentru companie și pentru asistență fizică înspre utilizarea lor drept coterapeuți în procesul de terapie (psihoterapie, kinetoterapie, logoterapie, psihopedagogie, etc.). În primul rând în ceea ce privesc intervențiile psihologice trebuie făcută clar diferența între Terapie Asistată de Animale (TAA) și Activități Asistate de Animale (AAA).

Astfel:

TAA - „O intervenţie direcţionată, deci cu un scop bine definit, în care un animal, care întruneşte anumite criterii devine parte integrantă a unui proces de tratament. Terapia asistată de animale este realizată şi/sau coordonată doar de către personal instruit în domeniu. Poate fi realizată într-o varietate de medii şi poate fi individuală sau de grup. Procesul de realizare trebuie să fie întotdeauna documentat şi evaluat, necesitând supervizarea de către un profesionist." (Delta Society, 2005).

AAA - „Oferă oportunităţi motivaţionale, educaţionale şi/sau recreaţionale de îmbogăţire a calităţii vieţii. Activitățile asistate de animale se realizează într-o varietate de medii de către traineri specializaţi, paraprofesioniști și/sau voluntari în asociaţie, cu animale care întrunesc anumite criterii." (Delta Society, 2005).

Terapia asistată de animale, ca intervenție terapeutică, nu constă într-o formă specifică de intervenție în sine; ea este un adiacent sau un adjuvant al intervențiilor terapeutice clasice. Astfel, specialistul se poate folosi de prezența animalului ca instrument în intervenție.

TAA pentru autism se referă, de fapt, la terapia standard care se aplică în cazul copilului care suferă de tulburare din spectrul autism, în cadrul căreia este adusă și o echipă conductor-animal. Prin terapia în cazul tulburării din spectrul autist ne putem referi la terapia de tip ABA (Applied Behavior Analysis), kinetoterapie, logoperapie, intervenții educaționale de tipul TEACCH, integrare senzorială și altele; iar echipa conductor-animal se definește prin conductorul animalului (cel mai adesea proprietarul) și animalul special antrenat pentru a fi apt să participe în terapie.

De ce să introducem un animal în procesul terapeutic clasic în cazul intervențiilor pentru tulburarea din spectrul autist?

- În primul rând avem o serie de beneficii generale care s-au demonstrat că apar în cazul prezenței unui animal în cadrul intervențiilor; beneficii care se regăsesc atât la copii, cât și la adulți:

• beneficii fiziologice - reducerea presiunii arteriale (Odendaal, 2000 - TAA magie sau medicină?)

- reducerea durerii (Braun, Stangler, Narveson și Pettingell, 2009)

- efect asupra stării generale de bine (boost pentru sistemul imunitar)

• asigurarea motivației pentru complianța la tratament

- medicamentația corectă și scăderea dozelor de medicație

- implicarea activă în activitățile terapeutice

• ajută la reducerea simptomelor psihologice

- simptome depresive sau de anxietate

- reduce sentimentul de singurătate

• crearea alianței terapeutice

- prin efectului de calmare pe care îl are animalul și datorită atitudinii lui non-evaluative și încrederii

• creșterea integrării și relaționării sociale

- îmbunătățirea comunicării funcționale

- sporește interacțiunea și conexiunea socială

- îmbunătăţirea sentimentului de autoeficacitate

• reducerea problemelor de comportament

- reducerea comportamentelor disruptive (agresivitate, autoagresivitate) și opozante (refuzul de a realiza sarcina)

• îmbunătățirea abilităților cognitive

- focusarea atenției

Beneficii în terapia pentru tulburare din spectrul autist

Motivație și participare.

S-a demonstrat faptul că animalele au abilitatea de a motiva persoanele să se angajeze și să participe în mod constructiv la activități, care în alte circumstanțe nu le-ar fi făcut cu plăcere (Chandler, 2005 apud Turner, 2011). Factorul motivațional este deosebit de important în cazul copiilor, întrucât în cazul lor recompensa trebuie să fie cât mai apropiată de sarcina pe care o realizează, sau ideal, să fie cuprinsă în sarcină, astfel încât apoi va apărea motivația intrinsecă de a realiza acea sarcină. În funcție de scopurile din terapie, se pot crea activități în care este implicat direct sau indirect și animalul, sau la care acesta asistă. Copiii se arătau mai interesați de toate activitățile când era prezent un câine, în comparație cu situațiile în care nu era prezent câinele. De asemenea, se implicau cu mai mult entuziam dacă jocul îl implica și pe câine, ca parneter de joc. Relație terapeutică.

Prezența unui animal la tntâlnirile cu copii le oferă acestora un mediu familial, sigur și predictibil - caracteristici de care copiii cu tulburare din spectrul autist au nevoie pentru a înțelege și a funcțoana la capacitatea lor maximă. Folosirea câinelui de terapie ca un agent de legătură între terapeut și beneficiar a fost deja studiată (Fine, 2006 apud Turner, 2011). Studiile care au urmărit interacțiunea om-animal au demonstrat faptul că oamenii, în general, caută interacțiunea cu un animal, datorită efectului de calmare pe care îl are animalul și datorită atitudinii lui non-evaluative (Kruger and Serpell 2010 apud Ohaire, 2013). Copiii, în special, indiferent dacă suferă de o dizabilitate, se dovedesc foarte curioși și atrași de animale. În cazul copiilor cu autism studiile de laborator au demonstrat că participanții cu tulburare din spectrul autist aveau tendința să prefere mai mult imaginile cu animale decât pe cele cu persoane (Celani 2002; Prothmann et al. 2009 apud O’Haire, 2013). În special dacă vorbim de izolare socială, ceea ce la persoanele cu TSA apare, animalele au darul de a oferi oportunități de interacțiune socială pozitivă. A fost propusă ideea că persoanele cu TSA au o anumită recitență față de oameni, dar nu și față de animale. Astfel, animalul poate fi folosit ca un ajutor în crearea unei legături între peroana cu TSA și altă persoană.

Comunicare

Cea mai mare problemă care apare în cazul copiilor cu TSA este lipsa limbajului sau a comunicării de orice tip. Din cauza aceasta copilul exprimă foarte greu sau deloc ceea ce dorește, îi este dificil să înțeleagă ce i se comunică, nu reușește să își formeze legături sociale cu alții, iar într-un final este dificil să fie integrat în comunitate. S-a observat că un câine de terapie are darul a-l încuraja și motiva pe copil să își îmbunătățească abilitățile de comunicare funcțională - adică, de a exprima ceea ce dorește, de a fi atent la ceea ce comunică celălalt (verbal sau nonverbal), de a se angaja în interacțiuni sociale cu alții. Activitățile prin care se exersează aceste abilități sociale pot începe cu câinele - de ex. îi dă comenzi câinelui, îi cere să îi aducă anumite obiecte, este atent la mișcările câinelui pentru a-l urma, îi cheamă la joc, povestim despre câine, etc. Apoi aceste abilități pot fi transferate la activități desfășurate împreună cu alți copii, astfel încât copilul cu TSA să le exerseze în context real.

Reglare emoțională și abilități sociale (comportamente pro-sociale)

În timpul unei ședințe de terapie comportamentul animalului va fi controlat de către conductor astfel încât să fie predictibil, adică să nu se modifice de la o ședință la alta. Acest lucru le oferă copiilor un sentiment de siguranță și le dă posibilitatea de a se regla emoțional mai ușor. Pentru a exersa anumite abilități sociale, un exemplu de activitate este acela de a folosi câinele ca subiect în povești sau scenete, pentru exerciții de identificare a emoțiilor, a cauzelor unor emoții și a consecințelor unor comportamente negative; copiii trebuia să găsească soluții de reglare emoțională și comportamente pro-sociale. În cele mai multe cazuri copiii sunt mult mai dispuși să ofere exemplele atunci când personajul la care se referă este un animal, decât dacă este un adult sau copil. Având în vedere că persoanele cu TSA sunt mai interesate de animale decât de alte persoane, terapeutul se poate folosi de acest focus al copilului cu TSA pe animal și îi poate prezenta comportamentul animalului ca un exemplu de urmat. Astfel un câine dresat să aștepte în liniște când i se cere, să se așeze în rând, să strângă jucăriile, să realizeze anumite sarcini la cerere, să stea în liniște, etc. poate reprezenta un model de conduită pentru copil. Terapetul are rolul aici de a sublinia pentru copil comportamentele pozitive pe care le face câinele și, mai ales, să pună accent pe recompensele pe care le primește câinele pentru aceste comportamente (joc, laudă sau mâncare), recompense pe care le va primi și el dacă realizează aceleași comportamente constructive.

Reducerea problemelor de comportament

Prin probleme de comportament ne referim, printre altele, la agersivitate, auto-agresivitate, incapacitatea de a-și menține atenția în sarcină, hiperactivitatea, auto-stimularea, opoziționismul. Acestea sunt comportamente considerate problematice pentru că interferează cu buna desfășurare a procesului terapeutic, împiedicându-l pe copil să achiziționeze noi informații sau să se adapteze situației sau sarcinii ce i se cere. Agresivitate, auto-agresivitate, simptomele de ADHD și auto-stimularea sunt elemente care apar în majoritatea cazurilor de tulburare din spectrul autist, astfel încât este necesar ca orice intervenție pentru TSA să includă și metode a abordare a cestor probleme.

În studii s-a găsit faptul că simple prezență a animalului a redus semnificativ comportamentele agresive la copiii cu TSA. Acest lucru s-ar putea datora efectului de calmare pe care îl are prezența unui animal, întrucât se știe faptul că majoritatea comportamementelor de agresivitate au ca sursă

Integrare senzorială

Copiii cu tulburare din spectrul autist au pe lângă deficiențele sociale și de limbaj, și deficiențe în ceea ce privește percepția senzorială - pot fi hipersensibili sau hiposensibili la anumiți stimuli (ex. sunete, lumini, atingeri, gusturi, mirosuri). Din cauza aceste dereglări a percepției pot apărea probleme de comportament, cele mai cunoscute fiind autostimulările, care interferează cu buna desfășurare a terapiei, dar și cu integrarea copilului în anumite medii. Așadar, este necesar ca orice proces terapeutic pentru copiii cu TSA să abordeze și problemele de integrare senzorială ale acestor copii. Prezența animalului oferă contextul perfect pentru a-l desensibiliza pe copil, adică să devină mai puțin sensibil și mai puțin deranjat de anumiți stimuli (ex. textura blănii, lătratul câinelui, mirosul bobițelor câinelui) - asta în măsura în care copilul are o relație bună cu animalul, are încredere în el și poate suporta un timp limitat expunerea treptată la acel stimul. De asemenea, la polul opus, un copil care are nevoie de mai multă stimulare îi putem oferi acest lucru print-o sesiunea de mângâiat.

Referințe:

Bass, M. M., Duchowny, C. A., & Llabre, M. M. (2009). The effect of therapeutic horseback riding on social functioning in children with autism. Journal of autism and developmental disorders, 39 (9), 1261-1267.

Chandler, C. K. (2012). Animal assisted therapy in counseling. Routledge. Fine, A. H. (Ed.). (2010). Handbook on animal-assisted therapy: Theoretical foundations and guidelines for practice. Academic Press.

O’Haire, M. E. (2013). Animal-assisted intervention for autism spectrum disorder: A systematic literature review. Journal of autism and developmental disorders, 43 (7), 1606-1622.

Odendaal, J. S. J. (2000). Animal-assisted therapy—magic or medicine?. Journal of psychosomatic research, 49 (4), 275-280.

O‘Haire, M. (2010). Companion animals and human health: Benefits, challenges, and the road ahead. Journal of Veterinary Behavior: clinical applications and research, 5 (5), 226-234.

O‘Haire, M. E., McKenzie, S. J., Beck, A. M., & Slaughter, V. (2013). Social behaviors increase in children with autism in the presence of animals compared to toys. PloS one, 8 (2), e57010.

Turner, J. (2011). Animal assisted therapy and autism intervention: A synthesis of the literature.