Divorțul părinților și posibile efecte ale acestui eveniment asupra copilului / adolescentului

Divorțul părinților și apariția în surdină a unor probleme emoționale sau a unui comportament problematic … Da, este posibil ca un copil să fie afectat de un divorț chiar dacă nu prezintă semne evidente sau nu arată direct comportamente problematice. Copiii pot experimenta o gamă largă de emoții în perioada unui divorț, iar uneori pot ascunde ceea ce simt pentru a proteja pe unul dintre părinți sau pentru că nu au încă abilități de a înțelege și exprima complet ce simt. Iată câteva modalități prin care un copil ar putea să fie afectat, chiar dacă nu arată direct:

Confuzie și nesiguranță
Divorțul poate duce la sentimente de confuzie, nesiguranță și frică de ce urmează, chiar dacă copilul nu exprimă aceste emoții în mod deschis. Poate fi îngrijorat de schimbările din rutină sau de ce se va întâmpla cu viitorul său.

Folosirea comportamentelor de apărare
Copiii pot dezvolta strategii de apărare pentru a face față emoțiilor dificile, cum ar fi retragerea, evitarea discuțiilor despre divorț sau chiar comportamente aparent „mature” pentru vârsta lor, pentru a nu-i îngrijora pe părinți. Aceste comportamente nu înseamnă neapărat că nu sunt afectați.

Sentiment de vinovăție
Unii copii pot să creadă, chiar și în mod subconștient, că divorțul părinților se datorează lor sau că nu au fost „suficient de buni”. Chiar dacă nu exprimă acest sentiment, poate fi prezent sub formă de tristețe sau frustrare.

Frica de abandon
Unii copii pot avea teama că unul dintre părinți va pleca definitiv din viața lor. Chiar dacă nu arată asta deschis, teama de abandon poate influența comportamentele lor, cum ar fi o dorință mai mare de a fi aproape de părintele lor sau chiar comportamente „dependente”.

Comportamente de regresie
În unele cazuri, un copil ar putea să manifeste comportamente regressive, cum ar fi enurezis (umedirea patului), dorința de a se comporta ca un copil mai mic (de exemplu, dorința de a folosi suzeta sau de a cere ajutor pentru lucruri pe care le făcea înainte singur). Aceste comportamente pot apărea ca răspuns la stres.

Este foarte important să fii atent la orice schimbare subtilă, chiar dacă nu pare să fie un comportament „problematic” în mod evident. De asemenea, este recomandat să vorbești deschis cu copilul tău despre ce se întâmplă, oferindu-i un spațiu sigur pentru a-și exprima emoțiile, chiar dacă el nu pare să aibă nevoie de asta. Dacă simți că sunt semne de stres sau confuzie care nu pot fi gestionate ușor acasă, ar putea fi de ajutor să consulți un specialist care să ajute la procesarea emoțiilor într-un mod sănătos.

Cum se simte copilul tău în această perioadă? Ai observat vreo schimbare în comportamentul lui, chiar și mică?