Adolescența, bat-o vina

De ce vrei să spăl vasele mama? De ce e atât de important pentru tine să-mi fac patul dimineața? De ce pisica de care am promis cândva timid, că voi avea grijă - iar acum uit de ea - pare mai importantă decât mine? Pe atunci nu știam cum va fi peste 2 ani, nu știam că voi trece prin toate astea, că voi fi adolescent și-mi va fi atât de greu să am grijă de mine, darămite de altcineva. Tu știi că eu de cele mai multe ori sunt pe altă planetă și aș vrea să revin aici, să te aud și să te ascult, dar nu știu cum? Știi cât mă lupt cu stările astea extreme, cu emoțiile astea noi? Cu părul de pe corp, cu coșurile, cu picioarele astea urâte, cu sânii care mă dor, cu oglinda asta pe care-mi vine s-o sparg, că arăt diferit în fiecare zi, parcă De ce trebuie să dau cu aspiratorul, când eu acum încerc să-mi dau seama cine sunt, să mă calmez singur când intru în stări de care nu știam până acum? Tu știi oare, mamă, că am doar etapa asta ca să mă descopăr, să mă cunosc și să mă înțeleg? Iar pentru spălat vase, am toată viața? Plus că dacă mi-ai dat un exemplu bun, eu îl voi urma, nu e nevoie să fac acum tot ce trebuie să știu în viața asta, e suficient să văd la tine, la voi, și așa voi face. Ai auzit oare, mamă, că etapa asta, a adolescenței, e cea mai dificilă din toate etapele de viață ale unui om? Și că ACUM am cea mai mare nevoie de tine, nu să mă pedepsești cu treburi, ci să mă ajuți să trec prin asta mai ușor. Să mă iei în brațe și să mă întrebi cum mă simt. Iar dacă nu-ți răspund, să mă înțelegi și să mă lași să vin la tine când sunt eu pregătit. Să știi mamă, că nu trăiesc ca să te enervez cum îmi spui mereu, ci vreau doar să fiu acceptat, așa "urât" cum sunt și mă comport acum. Dar atunci când nu mă înțelegi, îți cer atenția poate în feluri urâte, așa cum sunt și mă simt eu acum. Urât. Pe dinafară și pe dinăuntru. Dar tot nu vreau să mă lași, nu vreau să nu-ți mai pese, doar că nu știu cum s-o spun. Pentru că n-am mai simțit nimic din toate astea până acum. Nu de treabă pe umeri am nevoie ca să mă descurc în viață, ci de o relație sănătoasă cu tine, mama mea! De încrederea ta că voi putea să fac și să fiu tot ce știi că m-ai învățat. Ai încredere în mine mamă. Ai încredere în tine. Ai încredere că mi-ai dat tot ce trebuie să am pentru a mă descurca în viață. Acceptă-mă și iubește-mă așa cum ai spus când m-am născut: necondiționat. Pentru că eu așa te iubesc, doar că acum, cu toata adolescența asta pe cap, nu știu s-o arăt. Ai răbdare cu mine, mamă! Să fie cu folos!