Cum te porti cu copilul furios?

Cele trei componente ale furiei:
Statusul emotional al furiei: prima componenta este emotia insasi, definita ca un status activ de excitare sau un sentiment experimentat cind un scop este blocat sau o nevoie este frustrata. Sunt descrise citeva tipuri de provocari producatoare de furie pe care copilul dumneavoastra le intilneste zilnic:
Conflictul asupra posesiunilor, care implica imprumutul fara voie a unor proprietati sau invadarea spatiului.
Atacul fizic, care implica impingerea sau lovirea copilului de catre altul.
Conflictul verbal, de exemplu o tachinare sau o jignire.
Respingerea care implica ignorarea unui copil sau nepermiterea intrarii intr-un joc.
Problemele de complianta care frecvent implica cererea sau insistarea ca copilul sa faca ceva ce nu vrea - cum ar fi sa-si spele miinile.

Expresia furiei: cea de-a doua componenta a furiei este expresia ei. Unii copii isi exprima furia prin expresii faciale, pling, vorbesc dar nu fac multe pentru a rezolva problema sau a confrunta cel ce o provoaca. Altii rezista activ prin aparare verbala sau fizica a pozitiei, respectului sau posesiunilor in moduri nonagresive. Unii copii isi manifesta furia prin razbunare agresiva, verbala sau fizica. Altii isi exprima furia spunind clar provocatorului ca nu se poate juca sau nu este placut. Alta manifestare este evitarea sau incercarea de a scapa de provocator. Iar unii copii folosesc adultii, cautind confort si solutii de la un profesor sau spunind parintilor despre incident.

Intelegerea furiei: a treia componenta este intelegerea - interpretarea si evaluarea emotiei. Pentru ca capacitatea de a regla expresia furiei este legata de intelegerea emotiei, copiii au nevoie de ghidare prin profesori si parinti in intelegerea si controlarea sentimentelor de furie.

De ce sunt copiii furiosi?
Primul pas spre controlarea furiei unui copil este sa invatam copilul ca frustrarea este normala, acceptabila. Cel mai important este sa gasim cum sa controlam si sa directionam aceste emotii spre ceva productiv in loc sa o negam sau reprimam. Parintii si profesorii trebuie sa tina minte ca exista multe lucruri care ne fac sa fim furiosi in viata noastra de adulti. Sa ne enervam in anumite momente este ceva normal. La fel si copiii raspund cu furie la unele intimplari, iar reactiile lor sunt normale. Adultii trebuie sa permita copiilor sa-si exprime toate tipurile de emotii si sa modeleze cai acceptabile de a le controla si comunica.
Copiii raspund cu furie pentru ca se simt neajutorati. Pentru a intelege de ce un copil devine mai nervos decit altul necesita timp si efort. Ce a declansat nervozitatea? Este bine sa realizam ca furia este o reactie in fata frustrarii. La copii totusi furia pare a fi o emotie mai generica. Poate fi declansata de jena, singuratate, izolare, anxietate si trauma. Copiii raspund adesea cu furie la aceste tipuri de situatii pentru ca se simt neajutorati in a intelege complet situatia si de a o modifica. Intr-un fel furia lor este tot un raspuns la frustrare.
Un copil care este sfidator se poate comporta astfel pentru a face fata dependentei si a fricii de a fi singur. Un copil care se simte ranit de o pierdere poate deveni furios ca mod de a evita tristetea si neajutorarea. In timp ce furia nu este cea mai buna emotie pentru toate cazurile, poate fi mai usor de simtit decit alte emotii mai dureroase. Uneori furia unui copil determina adultul sa faca reguli mai clare, sa explice mai bine sau sa faca modificari in mediul copilului. Cu alte cuvinte, un copil poate invata ca furia este un steag rosu care anunta pe ceilalti ca ceva nu este in regula. In aceste cazuri, problema nu este furia copilului, ci faptul ca acesta stie ca va provoca o modificare in mediu care poate fi una spre bine.

Este important sa ne amintim ca furia nu este acelasi lucru cu agresivitatea. Furia este o emotie in timp ce agresivitatea este un comportament. Furia este un status emotional temporar cauzat de frustrare, agresiunea este frecvent o incercare de a rani o persoana sau de a distruge proprietati. Trebuie sa explicati copilului ca furia este normala, agresiune in schimb nu. Invatati-i alte moduri de a-si manifesta frustrarea, fara a rani persoanele sau a strica lucruri. Pentru a controla furia unui copil trebuie sa descoperiti mai intii cum se simte acesta. Intrebati-l ce s-a intimplat, ce nu a mers sau de ce simt astfel. Va vor spune foarte clar. Pe de alta parte pot avea nevoie de ajutorul dumneavoastra pentru a-si descrie sentimentele. Un parinte poate raspunde unui copil care-si loveste fratele intrebindu-l de ce? Mergeti mai departe de "el a inceput primul" si intrebati unde au invatat sa loveasca pentru a spune cuiva sa se opreasca. Poate alti copii la scoala lovesc, iar copilul a invatat sa faca la fel. Poate ca a invatat de la dumneavoastra daca loviti cind sunteti furios. Explicati ca furia este OK ("stiu cum te simti, si pe mine ma innebuneste cind altii imprumuta lucruri si nu ma intreaba" de exemplu). Totusi explicati ca agresiunea nu este OK. Oferiti alte moduri de a-si exprima furia. Un parinte poate raspunde astfel: "Iata ce poti face cind esti nervos."
Nu doar spuneti copilului ce sa nu faca; spuneti si ce trebuie sa faca in astfel de cazuri. "nu iti lovi fratele cind este nervos. Vino si spune-mi ce s-a intimplat sau spune-i acestuia sa iti dea jucariile inapoi sau atentioneaza-l ca imi vei spune mie." Unii parinti vor sa pedepseasca furia pentru ca nu le place agresiunea. Contrar unor credinte populare, pedeapsa nu este cel mai eficient mod de a comunica cu copiii ceea ce vrem de la ei. Explicati, modelati si stabiliti reguli - este mult mai eficient. Asteptati-va ca copilul sa incalce aceste reguli de doua, trei ori. Asa invata care reguli sunt cele serioase, pe care le veti reface si care pot fi inculcate in anumite circumstante. Incalcarea regulilor nu se face cind sunt furiosi, ci este mai degraba un mod de a invata pentru copii, de a testa lumea din jurul lor.

Cum sa faceti diferenta intre furia sanatoasa si cea nesanatoasa:
Furia adaptativa: isi exprima copilul furia, intra in proces de a incerca sa-si rezolve emotiile negative, cauta solutii pentru a elimina situatia care le produce furia? Este procesul unul adaptativ? Se indreapta copilul spre rezolvarea problemei?
Furia nesanatoasa: sau copilul vrea doar sa se razbune, sa raneasca pe altii, vrea sa preia controlul? Incearca copilul sa manipuleze si sa-si influenteze colegii prin amenintari si comportament ostil? Furia acestuia produce consecinte negative cum este pierderea prieteniei, distrugerea de proprietati si parinti, profesori ingrijorati? Furia cronica si care tulbura determina un copil sau adolescent care se vede drept victim, chiar daca victimizeaza pe altii. Continua sa fixeze modurile in care a fost nedreptatit si nu reuseste sa recunoasca cum comportamentul lor ostil si provocator a adus consecinte dureroase pentru el.

Unde conduce furia necontrolata:
Pentru copiii care continua sa manifeste furie nesanatoasa, unele experiente incep sa ii marcheze. Isi pierd prietenii. Nu mai sunt invitati la petreceri si sunt dati afara din echipele de sport. Situatii similare apar si in scoala. Acasa au probleme cu fratii lor, se angajaza in lupte ostile cu parintii. Cind acestia ajung adolescent isi gasesc prieteni care le impartasesc furia.

Sfaturi pentru parintii cu copii furiosi:
Comentati asupra comportamentului copilului cind acesta este bun:
De exemplu: "Imi place cum te-ai comportat cu fratele tau cind ti-a luat lucrurile." Un parinte implicat, care observa poate gasi zeci de lucruri care sa ii placa despre comportamentul copilului sau… "Imi place ca ai venit la masa fara sa iti reamintesc"; "Apreciez cum ti-ai aranjat hainle chiar daca te grabeai sa te duci la joaca"; "Ai fost foarte rabdator cit am fost la telefon"; "Ma bucur ca ai impartit prajitura cu sora ta"; "Imi place cum te gindesti si la altii"; "Multumesc ca imi spui adevarul despre ce s-a intimplat".
Ignorati comportamentul inadecvat pe care nu-l tolerati:
Daca copilul tipa si va necajeste cind sunteti la telefon puteti raspunde astfel: "Multumesc ca ai asteptat cit am vorbit la telefon, acum am terminat. Ce s-a intimplat." Ignorati ce nu va place cum ar fi cererile copilului cind sunteti la telefon. Daca ii veti raspunde cind tipa si sunteti la telefon atunci il veti incuraja sa faca astfel in continuare. Tipetele va atrag atentia, asa ca data viitoare va fi si mai galagios pentru a fi siguri ca raspundeti. Nu incearca sa va enerveze, doar folosesc ceea ce au descoperit a fi un mod eficient de a atrage atentia.
Spuneti" nu "clar si ferm cind este nevoie:
Limitele trebuie explicate clar si reimprospatate mereu. Desigur nu veti spune "nu" tot timpul, cind veti decide sa incalcati regulile si sa spuneti "da" explicati de ce. Sa cunoasca cind este acceptabil sa incalce regulile si cind nu este foarte important pentru copiii.
Da-ti posibilitatea copiilor sa-si consume energia prin exercitii si jocuri in aer liber, acasa si la scoala:
Adultii fac treaba in casa, practica un sport, merg la sala… sau fac ceva care nu necesita forta, dar care le consuma energia. Copiii au nevoie de activitate fizica pentru aceleasi motive. Amintiti-va ca puteti permite copiilor aceste activitati fara a le pune in pericol siguranta. Tineti minte ca imbratisarile fac ca emotiile puternice sa fie mai putin dificile pentru copii. Nu ii imbratisati pentru ca furia sa dispara, ci pentru a lasa copilul sa stie ca ii intelegeti furia si ca il luati in serios.
Aratati-va interesati de activitatile copiilor:
Atentia si mindria fac frecvent emotiile negative mai usor de facut controlat. Esecurile si frustrarile sunt mai putin importante cind copilul stie ca parintele ii iubeste si este mindru de el. Incurajati copiii sa-si cunoasca aptitudinile dar si slabiciunile. Ajutati-i sa vada ca isi pot atinge telurile. Recunoasterea esecurilor sunt parte din viata. Uneori copiii fac lucruri agresive si distructive cind sunt frustrate de sarcinile dificile, cum este invatatul. Parintii pot interveni, recunoaste dificultatea sarcinii si sentimentele de frustrare si neputinta pe care le determina, oferind ajutor. Pot usura sarcina sau pot face emotiile mai usor de tolerat. Laudati copilul pentru eforturile sale cind este dificil.
Folositi umorul:
O gluma buna sau putin umor pot frecvent usura o situatie plina de nervozitate si permte copilului sa faca fata. Nu folositi umorul pentru a ridiculiza; folositi-l pentru a face haz de situatie. Cind situatia se schimba, spuneti copilului direct. "Stiu ca zgomotul pe care-l faci nu ma deranjeaza de obicei, dar azi e diferit pentru ca ma doare capul. Poti sa gasesti altceva sa faci?" cind durerea de cap a trecut lasati-l sa stie ca poate sa faca din nou ce facea inainte.
Folositi constringerea fizica:
Ocazional un copil isi poate pierde controlul complet incit trebuie izolat fizic sau inlaturat din scena pentru a preveni ranirea lui sau a altora. Aceasta nu trebuie inteleasa de catre copil ca fiind o pedeapsa ci doar un fel de a spune: "Nu poti face asta". In astfel de situatii un adult nu-si poarte permite sa-si piarda temperamentul iar remarcile neprietenoase de la alti copii nu trebuie tolerate.
Folositi promisiuni si premii:
Promisiunea unei placeri in viitor poate fi folosita pentru a incepe si a opri un comportament. Acest abord nu trebuie comparat cu alintarea. Trebuie sa stiti ce ii place copilului si sa va tineti promisiunile.
Nu tipati si nu va provocati copilul:
De multe ori parintii isi provoaca copiii si tipa la ei cind acestia ii enerveaza. Acest comportament nu face decit sa creasca sentimentul ca nu va puteti controla. Cel mai bun lucru pe care-l puteti face este sa ramineti calm in criza. Asteptati pina cind acesta se linisteste.
Nu incercati sa vorbiti rational cu un copil cind este in mijlocul unei lupte:
Multi parinti folosesc logica cind copiii sunt nervosi. Ca adulti noi folosim rationamentul pentru a iesi din situatiile tensionate, dar pentru copiii aceasta este o provocare pentru ca nu au aceeasi capacitate de a se opri si de a gindi ca si adultii.
Nu inghetati:
Unii parinti ingheata cind copiii lor isi manifesta iesiri nervoase sau incep sa tipe la ei. Parintele este depasit emotional si devine paralizat in indecizie sau cedeaza copilului. Daca sunteti astfel de persoana veti descoperi ca copilul se enerveaza pentru ca dumneavoastra sa cedati.
Ascultati copilul:
Dati copilului multiple oportunitati de a fi ascultat. Chiar daca nu sunteti de acord cu furia si opinia copilului, ascultati-l. furia si sentimentul de neimportanta il face pe acesta sa reactioneze pentru a va atrage atentia si a va forta sa-l ascultati.

Greseli pe care le fac parintii in fata copiilor furiosi:
Va infuriati la rindul vostru:
Raspunzind nervos la un copil nervos nu va ajuta niciodata, doar alimenteaza o situatie deja incarcata. Tipetele la copil vor adauga o alta emotie nedorita-frica. Copilul se va opri poate temporar in a-si manifesta furia verbal dar aceasta nu dispare, este doar inabusita de frica.
Loviti copilul:
Chiar daca nu sunteti nervos si loviti copilul doar pentru a linisti furia si a recistiga controlul situatiei, aceasta va crea un nivel inalt de umilire si frica. Reimprospatind comportamentul prin lovirea copilului va determina alte probleme comportamentale, cum este timiditatea extrema, probleme de socializare, etc, de frica ca dumneavoastra nu veti accepta alte comportamente care pot fi asociate cu galagia.
Tachinati copilul sau il jigniti:
In intensitatea momentului cuvintele grele pot scapa. Evitati-le. Sigur nu vreti sa va jigniti copilul. Va interpreta aceste tachinari prin lipsa dragostei.
Va faceti de rusine copilul:
Il faceti sa se simta rusinat amintindu-i situatii jenante din trecut: "Opreste-te sau te bat la fundul gol cum am facut-o la bunica acasa cind ai facut la fel". Sau il jenati prin actiunile dumneavoastra (ii acoperiti gura copilului cu mina, il trimiteti sa stea la colt). Astfel ii veti alimenta furia chiar daca ati reusit pe moment sa il linistiti. Aceste reguli sunt valabile mai ales in public, dar trebuie respectate si in privat.