Principiile de bază ale parentingului necondiționat

Puneți relația părinte-copil pe primul loc 

O relație solidă și iubitoare nu se justifică în primul rând prin utilitate, ci este un scop în sine. Înainte de a recurge la măsuri de control, înainte de a produce nefericire copilului și, cu atât mai mult, înainte de a lua măsuri de condiționare a iubirii, trebuie să ne asigurăm că relația părinte-copil va rezista. 

Tineți cont de vârsta copilului 

Orice strategie trebuie adaptată în funcție de vârsta copilului. De asemenea, strategiile pe care le folosim cu copiii trebuie să se schimbe pe măsură ce ei cresc. 

Respectați-vă reciproc 

Toți oamenii, indiferent de vârstă, merită respect. Atunci când copiii se simt respectați, ei îi vor respecta pe ceilalți. Chiar și părinții care își iubesc în mod evident copiii, nu se comportă întotdeauna ca și cum i-ar respecta: nu le iau în considerare cererile, le minimalizează sentimentele de mânie sau fricile, îi întrerup într-un fel pe care nu l-ar folosi niciodată cu un adult, însă se enervează atunci când copiii îi intrerup pe ei. A ne raporta respectuos la un copil înseamnă a face un efort de a evita astfel de comportamente. 

Fiți autentic 

Nu trebuie să ne ascundem în spatele rolurilor de Mamă și Tată într-atât încât să ne pierdem latura umană. Oamenii reali au nevoi, au activități pe care le fac cu drag și altele pe care le urăsc, iar copiii ar trebui să știe asta. Oamenii reali au momente când se enervează, când sunt distrași sau obosiți. Nu sunt întotdeauna siguri ce este bine să facă. Au momente când spun lucruri fără să gândească, iar apoi le regretă. Nu ar trebui ca părinții să se pretindă mai competenți decât sunt. Când greșesc, ar trebui să recunoască: “Știi, dragul meu/draga mea, m-am gândit la ce am zis ieri și cred că am greșit” Există două motive pentru care este bine să ne cerem scuze copilului. Pe de o parte, le oferim un model de comportament. Pe de altă parte, atunci când le cerem scuze copiilor, coborâm de pe piedestalul de părinte perfect și le reamintim că nu suntem infailibili. 

Concentrați-vă asupra unor obiective pe termen lung

 Întotdeuna trebuie să ne gândim ce ne dorim pentru copiii noștri pe termen lung. Să presupunem că ne dorim ca peste ani să avem un copil (1) capabil să aibă relații sănătoase, (2) mulțumit de sine. În aceste condiții, ar trebui să ne gândim că tot ceea ce facem în mod regulat este bine să fie evaluat din perspectiva obiectivelor pe termen lung pe cale le-am formulat. 

Nu spuneți „nu” nejustificat

Majoritatea părinților spun aproape în permanență „nu”. Este adevărat, când este în joc siguranța copiilor trebuie să intervenim, indiferent de câtă frustrare producem. Totuși, nici în acest context lucrurile nu sunt mereu albe sau negre (ne reamintim că trebuie să ținem mereu cont de vârsta copiilor). În anumite cazuri, invocâm motivul siguranței pentru a ne justifica refuzul din alte cauze. Ne trezim spunându-le copiilor să înceteze anumite activități destul de inofensive sau aruncând un “nu” automat. Uneori, nu îi permitem copilului să face ceva doar pentru că ne încurcă pe noi. 

Nu fiți rigid 

O consecvență dusă la extrem este un aspect specific parentingului ineficient. Din când în când, este cazul să lăsăm loc flexibilității și spontaneității. 

Bibliografie

 Kohn, Alfie. (2013). Parenting necondiționat – de la recompense și pedepse la iubire și înțelegere, București: Multi Media Est Publishing