Cum afecteaza ordinea la nastere personalitatea unui copil

Pentru secole de-a rindul oamenii au inteles ca ordinea in care un copil este nascut intr-o familie modifica personalitatea acestuia. Primul nascut este "baiatul cel mare" si trebuie sa aiba grija de fratii mai mici. Ultimul nascut este "bebelusul" si i se da mai putina responsabilitate. Tipurile de personalitate in functie de ordinea la nastere incep sa fie definite la virsta de doi ani. Exista patru personalitati ale ordinii la nastere, copilul unic/ primul nascut, copilul de mijloc, ultimul nascut si cel mai mic copil.

Primul nascut tinde sa fie organizat, cercetator si ginditor. Este subiectul unor mari asteptari si ca raspuns va incerca sa faca pe plac. Parintii sunt mai anxiosi dar dau primului nascut o mare responsabilitate. Acesti copii vor avea succes in ce isi propun, note mari la scoala, un salar mare si o slujba mai conservatoare ca adult. Sunt de baza, seriosi, pastreaza regulile si foarte conservatori, auto-critici, anxiosi si perfectionisti. Primului nascut ii place sa se afle printre adulti si reprezinta legatura dintre parinti si membrii mai tineri ai familiei. Rezolva probleme, au putere de decizie, sunt determinati, buni ascultatori, se ingrijoreaza aupra noilor experiente, controleaza, sunt gelosi si moralisti.

Copiii de mijloc se spune ca sunt diplomatici. Acestia mediaza intre frati si sunt firi flexibile si daruitoare. Au multi prieteni dar pot fi si manipulatori. Pot fi fortati sa fie mediatorii pacii intre frati, sa-si asume roluri pe care fratii mai mari nu le pot indeplini dintr-un motiv sau altul.

Ultimul nascut are mereu pe cineva in fata pentru a concura impotriva. Parintii sunt mai relaxati si mai putin stricti cu ultimul nascut. Incearca sa-si stabileasca un loc al lor separat de fratii mai mari si tind sa fie mai creativi. Ultimul nascut tinde sa fie rebel dar si placut, agreabil. Nu sunt foarte buni la scoala si nici ingrijorati fata de note. Se simt mereu ca niste copii, sunt rebeli, creativi, neconventionali. Pot fi si practici, competitivi. Sunt buni la sport si arta.

Copilul cel mai mic trebuie sa intre mereu in competitie pentru atentia parintilor. Are dezvoltate mecanisme foarte bune de copiere. Au privilegii speciale si parinti mai relaxati, dar datorita acestora tind sa aiba mai putin auto-control. Isi pot asuma riscuri, pot fi jucatori si exhibitionisti. Au umor si sunt fermecatori dar si fresh. Sunt preocupati de cum sa fie in centrul atentiei.

Urmatoarele caracteristici nu se vor aplica tuturor copiilor in fiecare familie, totusi caracteristici tipice pot fi identificate:
Copilul unic:
- alintat, centrul atentiei parintilor
- se simte incompetent pentru ca parintii sunt mult mai capabili
- se simte special, ii place pozitia pe care o are in familie
- autocentrat
- se bazeaza pe servicii de la altii decit prin propriile eforturi
- se simte tratat nedrept cind nu ii iese cum vrea el
- poate refuza sa coopereze
- joaca "dezbina si cucereste" pentru a-si atinge scopurile.

Primul copil:
- este singurul copil pentru o perioada de timp, este obisnuit sa fie in centrul atentiei
- crede ca trebuie sa cistige si sa-si mentina superioritatea asupra celorlalti copii
- sa aiba dreptate si sa controleze sunt foarte importante
- poate raspunde la nasterea celui de-al doilea copil simtindu-se neglijat si neiubit
- isi doreste sa recistige atentia parintilor prin conformarea la reguli, daca aceasta metoda nu merge alege comportamentul neascultator
- poate dezvolta comportament competent, responsabil sau deveni foarte descurajat
- uneori isi doreste sa protejeze si sa ajute pe altii
- isi doreste sa faca pe plac.

Al doilea copil:
- nu are parte niciodata de atentia totala a parintilor
- are mereu alt frate inainte mai destept
- se comporta ca si cum se afla intr-o competitie, incearca sa prinda din urma si sa depaseasca primul copil
- daca primul copil este bun al doilea poate deveni rau, isi dezvolta abilitati pe care primul nu le are, daca primul are succes se poate simti nesigur pe el
- poate fi rebel
- nu ii place pozitia sa
- se simte indepartat daca se naste al treilea copil
- poate impinge si lovi alti frati.

Copilul de mijloc:
- nu are niciodata drepturile primului si privilegiile celui mai mic
- simte ca viata este nedreapta
- se simte neiubit, lasat deoparte
- simte ca nu are un loc al lui in familie
- devine descurajat si un copil problema sau se ridica singur prin impingerea si depasirea altor frati
- este adaptabil
- invata sa faca fata fratilor mai mari si mai mici.

Copilul cel mai mic:
- se comporta ca un copil unic
- crede ca toata lumea este mai mare si mai capabila
- se asteapta ca altii sa faca lucruri, sa ia decizii, responsabilitati
- se simte cel mai mic si mai slab, poate nu este luat in serios
- devine seful familiei facind totul cum vrea el
- dezvolta sentimente de inferioritate sau devine mai bun depasind alti frati
- ramine copilasul
- se aliaza cu cel mai mare daca sunt trei copii, impotriva celui de mijloc.

Copilul de mijloc din trei frati este de obicei diferit de copilul de mijloc intr-o familie mare. Acesta din urma este mai putin competitiv cum parintii nu mai au atit de mult timp sa de-a fiecarui copil atentia cuvenita, iar copilul invata sa coopereze pentru a primi ceea ce vrea. Copilul unic vrea de obicei sa fie adult. In timpul anilor de formare traieste intr-o lume a adultilor. Trebuie sa invete cum sa opereze in lumea celor mari si cum sa se distreze singuri. Sunt astfel foarte creativi in mediul de lucru si acasa.

Importanta diferentei de virsta dintre copii:
Cum cercetatorii nu sunt deacord asupra perioadei adecvate dintre doi frati si cum influenteaza aceasta personalitatea si comportamentul, exista o regula generala ca copiii se adapteaza mai usor daca fratii nu sunt extrem de apropiati ca virsta. Rivalitatea intre frati are se pare o tendinta sa diminueze daca diferenta de virsta creste. Cercetarile indica ca aceasta rivalitate atinge maximum cind diferenta este de doi ani intre frati.