Regulile celor 7 ani de acasă

Un copil fără libertate, ţinut din scurt, va deveni fie sumisiv, fie revoltat atunci când va avea prilejul şi forţa necesară ca să o facă (de exemplu, în adolescenţă ). În acelaşi timp, un mediu lipsit de reguli, îl va transforma pe copil într-un "monstruleţ răsfăţat" care îi va teroriza pe cei din jur. Deci, ambele variante, duse la extrem, sunt nocive. O altă variantă, este aceea a hiperprotecţiei cu scopul de a-l feri de oameni răi şi răutăţi. Dar, tu trebuie să-ţi ajuţi copilul să descopere bunătatea şi răul din oameni şi să lupte împotriva răului, în timp ce analizează realitatea. Acest proces nu poate avea loc în timp ce el este închis într-un "castel de cristal".

În fiecare familie, educaţia copilului trebuie să pornească de la principiul empatiei: cum să mă comport astfel încât să-i înţeleg pe ceilalţi, să le decodific corect emoţiile, să-mi spun părerile şi să acţionez fără să-i rănesc.

Aceste principii vor fi învăţate de copil prin acceptarea unui set minimal de reguli (Regulile familie ), care sunt în general, reguli de bun simţ sau ale celor "7 ani de acasă".

Astfel, orice copil de grădiniţă trebuie să cunoască regulile:

Stop-Opreşte-te!

Aşteaptă-ţi rândul!

Cere şi nu lua cu forţa!

Spune mulţumesc şi apreciază !

Întreabă-mă!

Ai dreptul/Am dreptul!

Aceste reguli minimale au rolul de a-l ajuta să se adapteze grupului social odată cu intrarea în grădiniţă, să se protejeze pe sine şi pe ceilalţi. Dar, să vedem, ce înseamnă fiecare regulă:

Regula "Stop-Opreste-te!" se aplică în situaţiile în care comportamentul copilului este total neadecvat sau potenţial periculos (de exemplu, cotrobăie în geanta oaspeţilor, fuge de lângă tine pe stradă, este agresiv cu un alt copil etc )

Regula "Aşteaptă-ţi rândul!" are rolul de a-i creşte rezistenta la frustrare (când apare un obstacol în calea unei dorinţe ), deoarece răbdarea este o calitate specifică învingătorilor. În acest sens, e recomandabil să amânăm împlinirea unor dorinţe, să-l învăţăm să-şi aştepte rândul etc

Regula "Cere şi nu lua cu forţa!" o aplicăm de la vârste foarte mici când observăm tendinţa firească a bebeluşului de a-şi însuşi jucăria altui copil. Pe un ton blând, verbalizam regula, de fiecare dată când e nevoie: "Te rog să ceri, nu e voie să luăm cu forţa!"

Regula "Spune mulţumesc şi apreciază " se aplică de asemenea timpuriu şi la fel, vom verbaliza mulţumirea în locul copilului care încă nu ştie să vorbească, dar vom exprima în acelaşi timp şi nonverbal, emoţia pe faţa noastră. Nu mă refer aici la acel "mulţumesc de politeţe", ci la situaţiile când trebuie să aprecieze că celălalt l-a ajutat sau a făcut ceva frumos pentru el. Este vorba despre a fi recunoscător şi a învăţa să-i produci o bucurie prin "mulţumescul" tău, celui care merită.

Regula "Întreabă-mă! "îi dă dreptul copilului să ceară lămuriri, să-şi spună părerea, să-şi exprime dorinţe. În felul acesta va învaţa să se informeze şi să acţioneze adecvat.

Regula "Ai dreptul/Am dreptul" o folosim pentru a-i oferi permisiunea de a-şi exprima emoţiile şi de a separa în acelaşi timp, comportamentul inadecvat de emoţie. Adică, îi spunem:" ai dreptul să fii supărat, dar nu e voie să mă loveşti/să spargi jucăria etc". Este valabil şi pentru situaţiile în care părintele îşi exprima dreptul de veto:"Am spus NU", adică nu mai există cale de negociere. De exemplu, când refuzam să-i cumpărăm o jucărie şi nu este indicat să pornim o sesiune de discuţii "pro şi contra" cu el. Este o regulă care stopează şirul nesfârşit al interventiilor şi întrebărilor copilului, de genul: "Dar de ce nu vrei să-mi iei jucăria? Te rog! Vreau jucăria! etc"