Povestea de seara - 10 motive pentru a le citi copiilor

De ce este important să le citim copiilor?

Pentru o dezvoltare sănătoasă a copiilor, din punct de vedere psihologic, aceştia au nevoie, din partea persoanelor de îngrijire (părinţi, bunici, bonă, educatoare etc.), pe lângă căldură, afecţiune şi suport, si de structură, de un program.

Rutinele, secvenţe ordonate de acţiuni, au rolul de a-i învăţa pe copii, prin intermediul părinţilor, ce au de făcut într-un anumit moment al zilei (rutina de dimineaţă, rutina de seară), de a-i pregăti pentru anumite activităţi (rutina de masă, rutina de petrecere a timpului liber) şi, astfel, a oferi predictibilitate (copilul va învăţa si, prin repetiţie, se va obişnui cu ce are de făcut) în contextul de viaţă al copilului. Predictibilitatea, construită de către părinţi, prin aceste rutine, conferă siguranţă copilului (prin faptul că-i creşte acestuia gradul de control asupra a „ce i se întâmplă”), factor de protecţie pentru sănătatea emoţională a acestuia si este de natură să consolideze relaţia părinte-copil, prin creşterea gradului de compliere a copilului la solicitările adultului.

Din acest punct de vedere, o activitate practică, pe care părinţii este recomandat să o introducă, în rutinele de seară ale copiilor, chiar înaintea vârstei de 2 ani, sunt poveştile de seară. Disponibile în diverse variante, însoţite de ilustraţii, adaptate ca şi conţinut, fiecărei etape de vârstă, poveştile de seară citite copiilor înainte de culcare, reprezintă timpul de calitate pe care părintele îl dedică exclusiv copilului, oferindu-i acestuia din urmă confort şi un cadru de siguranţă în care se conectează cu părintele.

Iată câteva argumente oferite părinţilor pentru “povestea de seară”, sintetizate de Adriana Marmiroli (La Stampa, 10/3/2013):

1. Dezvoltă legături între cititor şi copil;
2. Ascultarea poveştilor îmbunătăţeşte capacităţile lingvistice ale copiilor;
3. Contribuie la dezvoltarea inteligenţei emoţionale;
4. Favorizează dezvoltarea unei imaginaţii bogate;
5. Contribuie la dezvoltarea memoriei;
6. Învăţa copiii să converseze, să dialogheze;
7. Îmbunătăţeşte concentrarea (copiii vor învăţa să urmărească ce li se spune, să exerseze susţinerea atenţiei);
8. Crează un sentiment de apartenenţă la poveştile citite în familie;
9. Îi învăţa sentimentul etic (ceea ce este drept şi a ceea ce este greşit);
10. Învaţă o rutină plăcută şi relaxantă.

Câteva recomandări pentru “povestitori”, cei care le citesc poveşti copiilor:
1. Alegeţi împreună cu copilul cartea pe care o veţi citi. Dezvoltă copilului sentimentul de control, părinţii oferind acestuia un context adecvat şi plăcut de exersare.
2. Crearea unui obicei/a unei rutine. Această obişnuinţă, păstrată cu consecvenţă, oferă copilului predictibilitate.
3. “Faceţi” vocile personajelor, daţi-i fiecărui personaj o voce. Stimulează imaginaţia copiilor, crează o atmosferă care-i “prinde” pe copii.
4. “Faceţi” chipurile/figurile personajelor, mimaţi diferite expresii emoţionale. Reprezintă o modalitate prin care copiii învaţă să recunoască emoţii şi să le asocieze unei expresii.
5. Variaţi ritmul şi volumul vocii de-a lungul poveştii. Copiii vor învăţa şi descoperi cum îşi pot modula vocea şi adapta în funcţie de situaţie (lucru util atunci când îi învăţăm pe copii diferenţa dintre “vocea de interior” şi “vocea de exterior”).
6. Mimaţi acţiunile diverselor personaje. Dacă sunteţi aşezaţi, puteţi folosi mâinile, degetele, puteţi proiecta umbre pe perete cu ajutorul unei veioze etc.
7. Adăugaţi efecte sonore la poveste. Lectura poate fi însoţită de interjecţii şi onomatopee (“vîj”, “zbîrrr”, ”buf”, “bîldîbîc” etc.), lucru util pentru copiii de vârstă preşcolară, pentru dezvoltarea limbajului şi a memoriei.
8. Încurajaţi intervenţia copilului în poveste, facînd pauze scurte în lectură, modificând intonaţia vocii, îl va stimula să fie prezent, să participe.
9. Pe lângă poveşti şi povestiri fantastice, puteţi alege şi poveşti de familie sau crea un scenariu pornind de la o întâmplare din ziua care tocmai s-a încheiat. Nu trebuie să fie perfectă, nu vă fie teamă să greşiţi, sau că povestea nu are logică, copiilor le place să vă jucaţi, să se lase purtaţi de povestea dvs.
10. Copiilor le place repetiţia: nu contează sfârşitul, ci povestea.

Studiile arată că 76% dintre mame şi 20% dintre taţi citesc poveşti copiilor, 4% dintre bunici. Dintre aceştia, 71% înainte de culcare, 29% în alte momente ale zilei.