Parintele singur si riscurile legate de cresterea copilului

Intr-o familie normala exista o distribuire a responsabilitatilor in cadrul acesteia, fiecare parinte isi exercita rolul parental in mod specific. Pe langa slujbe, fiecare din ei isi asuma acasa anumite sarcini legate de ingrijirea si cresterea copiilor, reusind sa se completeze unul pe celalalt.

De fapt parintii lucreaza impreuna ca o echipa pentru a satisface nevoile copiilor de educatie si control.

Dupa separare sau divort, cand este necesar sa fie simultan mama si tata, apar elemente aditionale tensive pentru rolul obisnuit de mama.

In astfel de situatii este bine ca ambii parinti impreuna sa explice copilului ca il iubesc in continuare, ca el copilul nu are nici cea mai mica vina ca parintii se despart. Daca fac acest lucru impreuna, copilul nu va simti nevoia sa ia partea unuia dintre ei.

Nu uitati ca si copilul va iubeste pe amandoi, chiar daca ati esuat in calitatea de sot sau sotie puteti fi in continuare tata si mama foarte buni.

Sa fiti pregatiti pentru reactiile lor, pot fi furiosi, raniti, pot plange si pot sa nu inteleaga de ce mama si tata nu mai pot locui impreuna.

Este important sa reusiti sa le transmite-ti ca sunteti indurerati, dar ca le acceptati si respectati sentimentele pe care le au.

Ideal este ca cei doi sa-si mentina cooperarea in calitatea de parinti, din pacate insa se poate intampla ca cei doi sa nu reusesca sa ramana in relatii cat de cat rezonabile. Unul din ei in timp poate abdica total de la rolul parental lasand pe umerii celui la care este copilul intreaga raspundere a cresterii si educarii lui.

Nu transformati copilul intr-o arma cu care sa va faceti rau unul altuia, copilul nu este vinovat ca relatia voastra s-a rupt, nu-l transforma nici in spion pentru a afla amanunte despre viata sentimentala a fostului dumneavoastra partener.

Este nevoie de efort si multa tarie de caracter pentru a reusi intr-o astfel de situatie, sa pastrezi si sa transmiti modele spiritual-valorice pozitive si prosociale copilului tau.

Poate exista tendinta de a-l sufoca cu grija si afectiune, care sa duca la ingradirea libertatii de manifestare la maxim, de teama de a nu-l pierde, de a nu simti prea dureros schimbarea produsa in familie.

Consecinta in timp este acea a unui copil fara vointa proprie, dependent de mama, incapabil de a se descurca fara sprijin si suport.

Mama singura in lipsa tatalui care avea rolul sau in cresterea copiilor va avea poate tendinta naturala de a se purta mai autoritar cu copilul de teama de a nu pierde controlul asupra lui.Se poate intampla ca tentatia ei atunci cand copilul greseste, sa fie de-al pedepsi mai aspru, din acelasi motiv.

Cu siguranta ca se va confrunta si cu lipsa timpului datorita sarcinilor pe care le are in plus si atunci va fi intr-o criza de timp in care sa relationeze cu copilul, lucru care va afecta relatia parinte-copil, copilul fiind privat nu numai de timpul petrecut cu mama ci si de afectiunea ei.

In situatia in care copilul este mai mare si mama sufera mult dupa partener se poate intampla ca sa abdice din rolul parental si sa transforme copilul intr-un partener, fapt ce va duce la o maturizare prematura a copilului cu consecinte negative pentru copil.

Mama poate transforma acest copil in confident, va avea tendinta de a se sprijini emotional considerandu-l suportul sau emotional.

Intr-o astfel de relatie nou creata copilul se va implica intr-o structura pentru care nu este pregatit si este firesc sa fie asa. Se produce o parentalizare a acestuia, i se va conferi de fapt rolul parintelui absent iar consecintele nu vor intarzia sa apara.

Vor apare conflictele care vor avea tendinta de repetare a patternului vechiului conflict marital in care mama era implicata. Si desi prin felul ei de a se purta l-a presat pe copil sa preia rolul de partener, acum va sfarsi prin a-l acuza ca face exact asa cum facea, „fostul”.

Chiar si ca parinte singur puteti da sansa copilului vostru de a creste intr-un climat sanatos si care sa nu-l vulnerabilizaze din punct de vedere emotional.

Fiti acolo pentru copilul vostru, ascultati-l si vorbiti-i din suflet, veti fi uimit cat de mult intelege si cat de mult conteaza pentru el.