Nevoia vitală de creativitate

Nu știu dacă ați avut ceva timp în ultimii 10 ani, de exemplu, ca să conștientizați cu ce viteză evoluăm! Chiar ieri am văzut o știre care spunea că peste 10, 12 ani, o mașină blocată în trafic își va putea desface patru „aripioare" cu care își va lua zborul. Nu vreau să-l invoc pe Nostradamus sau pe Nikola Tesla, dar îmi amintesc că acum 40 de ani învățătorul meu ne spunea că va veni vremea când ne vom pune un rucsac în spate și vom zbura până la un prieten din cealaltă parte a orașului. Încă puțin...

Din păcate... sau din fericire... nu putem ști ce va fi peste 5 ani, cât de util ne poate fi ceea ce învățăm astăzi la școală, dată fiind „viteza de deplasare"! Și acum îmi amintesc câte foi mi-au fost rupte din caietul de caligrafie, cât mă străduiam pentru un 10, pentru ca, acum, să nu mai aud scârțâitul peniței ci pocnitul tastelor. Și viteza crește!

Pe viitor va deveni mai importantă nu acumularea de informații ci capacitatea creierului de a creea, folosind informațiile stocate și de a se adapta la situații noi cu viteză din ce în ce mai mare. Incapacitatea inadaptabilității la viteza mare cu care înaintăm „se vede cu ochiul liber" atunci când privim conflictul dintre generații.

De ce copiii sunt mai creativi? Simplu! Ei își asumă riscul de a inventa, de a fi originali, pentru că nu au frica de greșeală, de a fi judecați, de a se face de râs, pentru că ei nu cunosc încă, din fericire, acest mecanism distructiv pentru creier. Ei își permit să facă orice, oricând și oricum fară frică. Dacă au frică de pedeapsă, aceasta este de fapt mult nesemnificativă comparativ cu frica de judecativitatea celor din jur prezentă la adulți. Dacă un copil ar avea frica de eșec, de exemplu, nu ar mai învăța niciodată să meargă!

Dacă vrei să cunoști succesul creativității trebuie să-ți asumi și posibilitatea de a greși. Din păcate școala, societatea, distruge creativitatea prin pedepsirea și blamarea greșelilor: la școală sunt scoase în evidență greșelile, fiind subliniate cu roșu, trebuie să reproduci „așa" cum ți s-a cerut și nu în alt mod, trebuie să rezolvi „așa" și nu altfel. Pedepsirea greșelii duce în timp la pierderea creativității, adultul ajungând să aibă probleme în toate domeniile de activitate, pe toate nișele vieții sociale, pentru că el știe doar „așa". Mai mult! În orice sistem de învățământ nu există decât această ierarhie clară a disciplinelor: matematica, limbile, stiințele și pe ultimul loc artele. La final, omul matur ajunge să folosească în mod preponderent doar jumătate din creier, pentru că de această jumătate are nevoie de fapt societatea. Mulți copii își pierd creativitatea, genialitatea, pentru că sunt convinși de cei din jur că nu pot supraviețui cu ceea ce-și doresc, nu sunt apreciați și chiar stigmatizați. Că drumul e greșit, spun din nou, „se vede cu ochiul liber"! Diplomele nu mai au nici o valoare, ci e important cum te descurci la locul de muncă: din nou, creativitatea! Cum folosești ceea ce știi! Nu putem trăi în secolul acesta folosindu-ne de modul de a gândi din secolul trecut.

De cele mai multe ori când vorbim despre creativitate ne gândim la domeniul artistic: muzică, arte plastice, literatură, dans. Creativitatea e de fapt o trăsătură de personalitate și nu presupune să pictezi sau să dansezi de 10, înseamnă să dai dovadă de creativitate în viața de zi cu zi: să ți se aprindă beculețul, cum se spune, să te prinzi, să fii spontan, să îmbini realul cu fantasticul, să găsești o rezolvare inedită pentru orice situație din viața ta care te pune la încercare. Creativitatea „merge la braț" cu încrederea în sine, gândirea critică, independența, curajul, toleranța, deschiderea la nou. Cretivitatea este un colaj între imaginație, emoție și gândire.

Vârful piramidei trebuințelor a lui Maslow este ocupat cu onoare de creativitate, spontaneitate, lipsa prejudecăților, acceptarea de sine. Cu cât o persoană tinde spre vârful piramidei evoluției personale, cu atât ajunge să cocheteze cu creativitatea, ca încununare a flexibilității minții sale, ca valorificare a unicității sale.

În psihoterapie, care e specialitatea mea, este ușor să reperezi lipsa creativității, a inflexibilității mentale, a inadaptabilității, acestea fiind expresia rezistenței la schimbare a persoanei. Cu cât mintea ta este mai cristalizată în prejudecăți, reguli pentru tine și cei din jur, șabloane și tipare de evaluare, cu atât creativitatea ta se va lăsa așteptată și de aici se va lăsa așteptat și succesul tău în viața personală și profesională.

Ce poți face pentru tine și copilul tău? Simplu!.... Glumesc!

• Acceptă-te așa cum ești și fă-l să se simtă și el acceptat pentru tot ceea ce este și pentru tot ceea ce face; valorizează-te și valorizează-ți copilul;

• Nu te critica și nu-l critica; evidențiază doar calitățile și reușitele tale și ale copilului tău;

• Fii blând cu tine, acceptă greșeala; fii empatic și fă-l să înțeleagă că are dreptul să greșească;

Oare cum s-ar schimba lumea dacă am încuraja acțiunea și am normaliza greșeala?