Influenţa nudităţii în familie asupra copiilor

Multi părinţi se împotrivesc să-şi lase copiii să stea dezbrăcaţi în timp ce se joacă sau când dorm. Când explică acest lucru copiilor, de multe ori folosesc pseudo-argumente precum: „ai putea să te raceşti”. În plus, părinţii transferă disconfortul legat de nuditate dând denumiri părţilor corpului, iar frecvent, organele genitale nici nu sunt menţionate.

Ron si Juliette Goldman (1981) au intervievat 838 de copii din SUA, Anglia, Australia si Suedia, cu vârste cuprinse între 5 şi 15 ani. Fiecare copil a fost intervievat individual, fiindu-i puse întrebări ale căror răspunsuri să indice ce înţelege copilul prin nuditate, faptul de a purta haine si modestie. Studiul a arătat că copiii vorbitori de limba engleză au fost de parere că hainele sunt necesare, chiar şi într-un climat călduros. Copiii din Suedia au avut scoruri mai ridicate şi au insistat mai puţin cu purtatul hainelor. Goldman scoate în evidenţă faptul ca educaţia sexuală în şcolile suedeze e obligatorie de la vârsta de 8 ani şi că tradiţii nord-europene precum sauna sunt bine stabilite în Suedia. Această diferenţă culturală nu e aşa evidentă cand se examinează motivele pentru purtatul hainelor şi de ce s-ar putea simţi ruşinaţi oamenii cand sunt dezbrăcaţi. Nuditatea e asociată cu vina. Odată cu creşterea în vârstă, nevoia pentru conformitate devine mai aparentă la copii. A fost evident prin multe răspunsuri ale copiilor că o astfel de gândire a fost transmisă de la părinţi. Studiul indică faptul că procesul de educaţie sexuală trebuie sa treacă de acele raţionalizări care previn copiii sa inţeleagă, să accepte şi să se bucure într-un mod natural şi normal de corpul lor.

Expunerea la nuditate în familie a fost asociată cu experienţe sexuale pozitive în adolescenţă şi în general cu o experienţă sexuală redusă, iar baieţii expuşi au fost mai puţin probabil implicaţi în furt sau uz de droguri. Acestea sunt rezultatele aflate de Okami şi colab. (1998) care au realizat un studiu longitudinal pe 200 de baieţi şi fete. La vârsta de 17-18 ani au fost evaluaţi pentru nivele de acceptare de sine, relaţiile cu colegii, părinţii şi alţi adulţi, comportament anti-social şi criminal, uz de substanţe, calitatea relaţiilor sexuale şi probleme asociate cu relaţiile sexuale.

Lewis si Janda (1988) au examinat relaţia dintre ajustarea sexuală a adultului şi expunerea la nuditate în copilărie. Au fost recrutaţi 210 studenţi care au avut de completat un chestionar care măsura trei experienţe de bază din timpul copilăriei (pâna la varsta de 11 ani): dormitul în acelaşi pat cu părinţii, atitudini parentale asupra sexualităţii şi văzutul părinţilor, rudelor şi prietenilor dezbrăcaţi. De asemenea, s-au obţinut informaţii asupra nivelului actual de confort şi ajustare sexuală. Studiul a gasit o corelaţie pozitivă între expunerea copilului la nuditate şi confortul sexual la vârsta adultă. Autorii menţionează că unele persoane ar vedea acest lucru ca un motiv să prevină expunerea la nuditate în copilărie, măsurile lor asupra confortului incluzând acceptarea unor stiluri de viaţă pe care unii le-ar considera imorale sau indezirabile (precum sexul premarital sau acceptarea homosexualităţii). La subiecţii de sex masculin, expunerea la nuditate între 0 şi 5 ani a fost relaţionată cu mai puţin disconfort privind afecţiunea şi contactul fizic. Expunerea la nuditate între 6 şi 11 ani a fost relaţionată pozitiv cu stima de sine crescută. La subiecţii de sex feminin, expunerea la nuditate între 0 şi 5 ani a fost relaţionată doar cu o frecvenţă crescută a sexului, iar între 6 şi 11 ani cu o tendinţă crescută de a avea sex întâmplător.

Story (1979) a comparat conceptele de sine legate de imaginea corporală între preşcolari ai căror familii s-au auto-identificat ca fiind nudişti şi preşcolari ai căror familii s-au auto-identificat ca fiind non-nudişti. Au fost intervievaţi 264 de copii din SUA cu vârste cuprinse între 3 şi 5 ani şi părinţii acestora. Subiecţii au fost împărţiţi pe baza a trei criterii: nuditate socială, nuditate familială şi non-nuditate. Părinţii au fost intervievaţi individual pentru a se afla vârsta, sexul şi măsurile copilului. Fiecărui copil i s-a administrat un test care consta în indicarea de către intervievator a unei parţi a corpului a unui copil desenat, care era de acelaşi sex şi rasă cu copilul intervievat, fiind întrebat dacă ii place acea parte a corpului său. Acest lucru a fost repetat pentru 16 părţi ale corpului. Atât baieţii, cât şi fetele din familiile nudiste au relatat că partea care le place cel mai mult sunt organele genitale şi majoritatea au răspuns că nu există părţi ale corpului care să nu le placă. Deci, copiii din familiile nudiste au avut concepte de sine signifiant mai pozitive legate de imaginea corporală.

Smith si Sparks (1986, apud Negy&Winton, 2008) au chestionat 66 de adulţi tineri care au crescut în case de nudişti (nudist house-holds). Aceştia au completat un chestionar cu 100 itemi pentru a evalua nuditatea şi experienţele de dezvoltare sexuală, indicatori ai patologiei sociale, relaţii familiale, funcţionarea sexuală şi experienţele de nuditate curente. Nu s-au găsit semne patologice care să diferenţieze tinerii adulti ai nudiştilor de alţi adulţi tineri cu părinţi non-nudişti. Majoritatea tinerilor crescuţi de nudişti au descris relaţiile intrafamiliale din timpul copilăriei în termeni similari cu tinerii non-nudişti, cu o singură excepţie: cei crescuţi de nudişti au raportat participarea mai frecventă în jocuri cu tentă sexuală (sex play) cu prieteni sau cu rude. De asemenea s-a raportat că cei crescuţi de nudişti simt mai puţină vinovăţie în legatura cu aceste jocuri erotice. Este discutabil dacă aceste comportamente precum sexul ocazional sau jocurile cu tentă sexuală sunt problematice.

În concluzie, se pare că nuditatea este un factor benefic, fiind asociată cu experienţe sexuale pozitive în adolescenţă, mai puţin disconfort privind afecţiunea şi contactul fizic, concepte de sine pozitive legate de imaginea corporală şi o stimă de sine crescută.



Bibliografie:
â–ª Goldman, R., Goldman, J. (1981). Children’s Perceptions of Clothes and Nakedness: A Cross-National Study, Genetic Psychology Monographs, 104 (2), 163-185.
â–ª Okami, P., Olmstead, R., Abramson, P., Pendleton, L. (1998). Early Childhood Exposure to Parental Nudity and Scenes of Parental Sexuality (“Primal Scenes”) : an 18-Year Longitudinal Study of Outcome, Archives of Sexual Behavior, 27 (4), 361-383.
â–ª Lewis, R., Janda, L. (1988). The Relationship Between Adult Sexual Adjustment and Childhood Experiences Regarding Exposure to Nudity, Sleeping in the Parental Bed, and Parental Attitudes toward Sexuality, Archives of Sexual Behavior, 17, 349-362.
â–ª Story, M. (1979). Factors Associated with more Positive Body Self-Concepts in Preschool Children. Journal of Social Psychology, 108, 49-56.
â–ª Negy, C., Winton, S. (2008). A Comparison of Pro- and Anti-Nudity College Students on Acceptance of Self and of Culturally Diverse Others, Journal of Sex Research, 45 (3), 287-294.