Evaluările negative, limitative făcute de pe o poziție de autoritate - părinți, bunici, profesori

Evaluările negative, limitative făcute de pe o poziție de autoritate - părinți, bunici, profesori - sunt periculoase pentru: cei predispuși să le accepte, cei care nu au încredere în ei, cei care nu dispun de o minte discriminativă deoarece sunt copii.

Părinții, profesorii aplică deseori fără să știe etichete identitare care, fiind însoțite de emoții, îl constrâng pe copil să se simtă și să se comporte într-un anumit fel, așa cum este eticheta pusă. Așa se naște copilul „timid, rău, obraznic, agresiv, leneș, dificil, sensibil, incapabil, slăbănog, impertinent, fals”, etc. Etichete identitare: „Nu te duce capul. Vei ajunge un pierde vară. Ești la fel de prost ca taică-tău sau maică-ta. Ești tot timpul cu capul în nori. Ești un copil dificil. Fiica mea este cam timidă, sensibilă, emotivă. Este agitată de când era mică. Tot timpul face boacăne. Ai mâini de lemn, de plastilină. Niciodată nu ești atent. Ai grijă ce faci, sa nu o mai dai în bară.”

Filtrele stopează etichetele negative. O etichetă interiorizată face ca filtrele să oprescă toate informațiile care o infirmă și lasă să treacă doar cele care o confirmă. O persoană etichetată ca „incapabil” și care ajunge repede un incapabil este o persoană cu un inconștient puternic. O persoană care este etichetată ca „având nasul pe sus” tinde să uite de momentele când a fost „supusă, smerită” deoarece eticheta a ocupat campul conștiinței prin repetare poate deveni o caracteristică-reper. Dacă ești convins că „nu e mare lucru de capul tău„ vei uita momentele când ai fost „sclipitor”.

Etichetele produc anumite așteptări. Un timid nu va fi demonstrativ, sarcastic este zona lui de confort să fie timid. O scorpie nu va fi binevoitoare. Aceste vin în sprijinul nevoii de control.

Eticheta și rolul ei în scenariul de viață.
Dacă cel care a primit- o era întro perioadă vulnerabilă (copilărie, criză impas emoțional) el se va comporta ca atare în acord cu așteptările lui.

Eticheta este ca un rol pe care îl distribui, iar celălalt îl acceptă ca pe un „scenariu de viață„. De ce prind etichetele? din cauza impactului emoțional. Un copil căruia îi spui „stejar„ nu este neliniștit, dar când îi spui „tâmpitule” simte ceva.

Singurele etichete sunt cele care sunt acceptate, ele pot fi lipite dar și dezlipite cu răbdare și perseverență. Etichetele menținute o viață întreagă au niște beneficii, ceva le menține. Aceste beneficii sunt inconștiente. „Mereu este bolnav” are ca beneficiu atenția pe care o primește din partea doctorului, părinților, se bucură de protecție.

Ai curajul de ați dezlipi aceste etichete care-ți blochează evolutia ta! Vorbe cu ecouu... Fă o listă cu toate aceste mesaje, etichete autoblocante pe care ți le amintești împreună cu copilul tău. Observă-te în ce situație le-ai folosit? „Fii perfect” se poate transforma în „Ești suficient de bun așa cum ești”. „Fii puternic” poate fi „Fii deschis și exprimă-ți nevoile”. „Fii atent ce faci” - „Ești destul de atent în tot ceea ce faci”. Transformă etichetele negative în oportunități de dezvoltare „Ești un incapabil”. „Sunt capabil atunci când am nevoie sa fiu capabil”.

Analizeză punctual neputința, strict pe o situație nu o generaliza pentru a nu se transforma în etichetă devalorizantă. Reia etichetele puse în copilărie de catre părinți și vezi ce ai transmis prin repetiție pentru a stopa tiparul repetitiv.

Sunt recunoscatoare pentru răbdarea cu care ați parcurs aceste rânduri!