Cu ce poate contribui psihologul la bunăstarea copilului dumneavoastră?

Ca adulţi suntem obişnuiţi să vedem copilăria ca o perioadă lipsită de griji, protejată de problemele vieţii. Părinţii, bunicii, profesorii sau tutorii legali îşi asumă, de multe ori în locul copiilor responsabilităţile vieţii de zi cu zi. Cu toate acestea, în lumea copiilor apar mereu provocări, uneori obstacole, uneori dificultăţi.

Copiii sunt într-un proces continuu şi accelerat de învăţare şi transformare (biologică, socio-emoţională şi cognitivă). Chiar dacă „problemele" copiilor pot să pară adultului ca fiind irelevante, minore, pentru cel mic ele reprezintă de multe ori dileme sau lecţii de viaţă. Mai mult, copiii sunt întotdeauna în imediata apropiere a problemelor cu care se confruntă adulţii din viaţa lor. Astfel, cu toate eforturile acestora din urmă de a-i proteja pe cei mici, nu există nici o formulă magică pentru a creşte copiii într-o lume lipsită de griji (şi, de altfel, nici nu ar fi bine să existe). Iată de ce este foarte important să ne amintim mereu că pentru copiii pe care îi iubim şi îngrijim copilăria nu este lipsită de provocări şi dificultăţi, că e normal să apară poticneli sau schimbări bruşte uneori, că se întâmplă alteori ca schimbările aşteptate să întârzie şi că cei mici au nevoie de sprijin în „creşterea" lor.

Psihologul poate să contribuie, alături de părinţi şi profesori, la îmbogăţirea acestui sprijin tocmai atunci când copilul are nevoie mai mare de suport sau ajutor. Psihologul poate fi o resursă fundamentală pentru părinte în străduinţa sa continuă de a oferi copilului „ce-i mai bun".

Provocări ale copilăriei:

• - dezvoltarea unei bune înţelegeri a propriului corp
• - dezvoltarea strategiilor de a învăţa conţinuturi formale (a învăţa la şcoală)
• - gestionarea emoţiilor
• - gestionarea impulsurilor comportamentale
• - descoperirea şi înţelegerea lumii fizice şi sociale în care trăim
• - formarea de prietenii
• - dezvoltarea unei înţelegeri tot mai complexe a moralităţii

Probleme cu care se pot confrunta şi copiii:

• - anxietate
• - depresie
• - tulburări de comportament
• - dificultăţi atenţionale
• - dificultăţi de învăţare
• - pierderea unei persoane dragi
• - divorţul părinţilor
• - traume
• - accidente
• - boli acute sau cronice/ spitalizare şi/sau proceduri medicale invazive.