Teste psihologice
Personalitate
Cariera
Cuplu si sex
Parinti
Psihoterapie
Probleme psihice
PsihoUtil
Evenimente
Copiii si divortul
Autor:
Cristina Nistor - psiholog
Un divort este o hotarare grea. Este o schimbare importanta. Este un subiect delicat. Este o perioada dificila.
De cele mai multe ori lucrurile scapa de sub control, incet, incet, fara sa le observe nimeni. Apoi cand cineva le observa, este prea tarziu. Nu ne dam seama „cand am ajuns aici?” si „unde au plecat toate: iubirea, dorinta, placerea, prietenia, respectul…?”
Si daca noi nu stim, cei care am jucat in filmul asta, cu atat mai putin, cei din jurul nostru, nu au cum sa inteleaga ce se intampla.
Acesta este sentimentul central pe care il au copiii, atunci cand parintii lor divorteaza - confuzia. Ei nu au capacitatea sa inteleaga nici ce se intampla cu parintii lor, si nici de ce se intampla toate lucrurile astea. Confuzia atrage dupa sine sentimentul de insecuritate, care atrage dupa sine o reactie normala de frica, de anxietate. Ce se va intampla cu mine? Dar cu mama? Dar cu tata? Cum o sa ma descurc? Si gandul imediat este de cele mai multe ori: „Eu nu pot face fata acestei situatii.” Frica de cele mai multe ori este atat de puternica, incat paralizeaza copilul. In momentul acesta copilul are senzatia totul se prabuseste in jurul lui, si ca este imposibil sa iasa cu bine din situatia asta. Acesta este scenariul pe care il traieste oricare copil, atunci cand afla ca parintii lui divorteaza. De aceea este foarte important ca atunci cand luam o hotarare de genul acesta, sa ne gandim foarte bine la tot ceea ce tine de copii, cum le spunem, unde le spunem, cine le spune, cum vor sta lucrurile de acum inainte. Trebuie sa fim pregatiti sa raspundem la orice intrebare pe care ne-ar putea-o pune, pentru ca daca noi nu avem raspunsuri sigure si clare, riscam sa adaugam peste confuzia si anxietatea initiala, o noua cantitate de confuzie si anxietate.
Modul in care se vor adapta copiii la noua situatie de viata, depinde de modul in care parintii se vor comporta si de mesajele pe care acestia le vor transmite, verbal sau nonverbal.
Parintii care traiesc dramatic propriul divort, parintii care nu stiu exact ce se va intampla de aici inainte, tematori si nesiguri ei insisi fata de viitor, vor transmite copiilor mesaje de insecuritate. Parintii furiosi, care se lupta pentru custodia copiilor, care inceraca sa isi denigreze fostul partener in fata copilului, uita din dorinta de razbunare, ca cei care sufera cel mai mult sunt copiii. Pentru copii, mama si tata sunt figuri sacre, vor suferii mai mult daca vor afla lucruri negative despre cei pe care ii credeau cei mai minunati oameni de pe Pamant. Nu trebuie folositi copiii ca arma in procesul parintilor. Despartirea parintilor este deja o suferinta foarte mare, careia copiii ii pot face fata, doar daca nu li se zdruncina tot setul de credinte despre lume si viata. Lucrurile pe care le-au facut, sau nu le-au facut unul sau altul dintre parinti sunt lucruri care tin de cuplu, nu de familie, si ii privesc numai pe parinti.
Daca parintii sunt inca suparati, sau nu reusesc sa comunice, este necesar sa apeleze la un specialist in terapie de cuplu, pentru a-si rezolva problemele, astfel incat decizia divortului sa fie o decizie benefica pentru cei doi, care hotarasc de comun acord ca le va fi mai bine unul fara celalalt. Dupa divort, parintii trebuie sa ramana prieteni, pentru a putea colabora la cresterea si educarea copiilor.
Copiii vor fi mai linistiti si mai putin afectati de divort, daca vor stii ca mama si tata sunt buni prieteni, iar relatia lor cu parintii nu va suferi modificari majore. De asemenea, copiii vor fi mai linistiti daca vor observa ca parintii lor nu sufera exagerat si sunt Ok cu ceea ce se intampla. Parintii care au probleme emotionale in legatura cu propriul divort, trebuie sa caute ajutor de specialitate, pentru ca pot atrage in suerinta lor pe copii. Copiii simt, vad si aud.
Divortul este un bun prilej pentru parinte sa se apropie mai mult de copii, sa petreaca mai mult timp cu ei, sa le acorde mai multa atentie, si sa incerce sa le inteleaga punctul de vedere. Copiii au nevoie de mai mult sprijin emotional, din partea parintilor, de acum inainte.
Daca nu sunt inca siguri de decizia luata, daca nu au un plan concret in legatura cu viitorul, este mai bine a mai astepte, sa puna la punct toate aceste „detalii”, inainte de a comunica copiilor hotararea divortului.
In general, daca situatia este gestionata cu tact da catre parinti, copii au resurse sa se adapteze cu bine mai devreme sau mai tarziu, la noua situatie de viata, insa sunt si situatii cand copiii dezvolta probleme emotionale si comportamentale severe. Problemele emotionale la copii, se manifesta prin modificari comportamentale negative, si pot fi de la comportamente de negativism, sfidatoare, impulsive, pana la comportamente de izolare si retregere fata de prieteni si de familie. Acestea au la baza sentimente de furie, anxietate, vinovatie sau tristete. De asemenea pot aparea comportamente regresive, la copiii mici, suptul degetului, crize de plans, enuresis sau encoprezis, scaderea apetitului, tulburari de somn. Atunci cand parintii observa aparitia unor astfel de modificari comportamentale, trebuie sa inteleaga ca copiii lor sufera, si ar fi de dorit sa se adreseze unor servicii de consiliere parentala sau de consiliere psihologica pentru copii.
De cele mai multe ori lucrurile scapa de sub control, incet, incet, fara sa le observe nimeni. Apoi cand cineva le observa, este prea tarziu. Nu ne dam seama „cand am ajuns aici?” si „unde au plecat toate: iubirea, dorinta, placerea, prietenia, respectul…?”
Si daca noi nu stim, cei care am jucat in filmul asta, cu atat mai putin, cei din jurul nostru, nu au cum sa inteleaga ce se intampla.
Acesta este sentimentul central pe care il au copiii, atunci cand parintii lor divorteaza - confuzia. Ei nu au capacitatea sa inteleaga nici ce se intampla cu parintii lor, si nici de ce se intampla toate lucrurile astea. Confuzia atrage dupa sine sentimentul de insecuritate, care atrage dupa sine o reactie normala de frica, de anxietate. Ce se va intampla cu mine? Dar cu mama? Dar cu tata? Cum o sa ma descurc? Si gandul imediat este de cele mai multe ori: „Eu nu pot face fata acestei situatii.” Frica de cele mai multe ori este atat de puternica, incat paralizeaza copilul. In momentul acesta copilul are senzatia totul se prabuseste in jurul lui, si ca este imposibil sa iasa cu bine din situatia asta. Acesta este scenariul pe care il traieste oricare copil, atunci cand afla ca parintii lui divorteaza. De aceea este foarte important ca atunci cand luam o hotarare de genul acesta, sa ne gandim foarte bine la tot ceea ce tine de copii, cum le spunem, unde le spunem, cine le spune, cum vor sta lucrurile de acum inainte. Trebuie sa fim pregatiti sa raspundem la orice intrebare pe care ne-ar putea-o pune, pentru ca daca noi nu avem raspunsuri sigure si clare, riscam sa adaugam peste confuzia si anxietatea initiala, o noua cantitate de confuzie si anxietate.
Modul in care se vor adapta copiii la noua situatie de viata, depinde de modul in care parintii se vor comporta si de mesajele pe care acestia le vor transmite, verbal sau nonverbal.
Parintii care traiesc dramatic propriul divort, parintii care nu stiu exact ce se va intampla de aici inainte, tematori si nesiguri ei insisi fata de viitor, vor transmite copiilor mesaje de insecuritate. Parintii furiosi, care se lupta pentru custodia copiilor, care inceraca sa isi denigreze fostul partener in fata copilului, uita din dorinta de razbunare, ca cei care sufera cel mai mult sunt copiii. Pentru copii, mama si tata sunt figuri sacre, vor suferii mai mult daca vor afla lucruri negative despre cei pe care ii credeau cei mai minunati oameni de pe Pamant. Nu trebuie folositi copiii ca arma in procesul parintilor. Despartirea parintilor este deja o suferinta foarte mare, careia copiii ii pot face fata, doar daca nu li se zdruncina tot setul de credinte despre lume si viata. Lucrurile pe care le-au facut, sau nu le-au facut unul sau altul dintre parinti sunt lucruri care tin de cuplu, nu de familie, si ii privesc numai pe parinti.
Daca parintii sunt inca suparati, sau nu reusesc sa comunice, este necesar sa apeleze la un specialist in terapie de cuplu, pentru a-si rezolva problemele, astfel incat decizia divortului sa fie o decizie benefica pentru cei doi, care hotarasc de comun acord ca le va fi mai bine unul fara celalalt. Dupa divort, parintii trebuie sa ramana prieteni, pentru a putea colabora la cresterea si educarea copiilor.
Copiii vor fi mai linistiti si mai putin afectati de divort, daca vor stii ca mama si tata sunt buni prieteni, iar relatia lor cu parintii nu va suferi modificari majore. De asemenea, copiii vor fi mai linistiti daca vor observa ca parintii lor nu sufera exagerat si sunt Ok cu ceea ce se intampla. Parintii care au probleme emotionale in legatura cu propriul divort, trebuie sa caute ajutor de specialitate, pentru ca pot atrage in suerinta lor pe copii. Copiii simt, vad si aud.
Divortul este un bun prilej pentru parinte sa se apropie mai mult de copii, sa petreaca mai mult timp cu ei, sa le acorde mai multa atentie, si sa incerce sa le inteleaga punctul de vedere. Copiii au nevoie de mai mult sprijin emotional, din partea parintilor, de acum inainte.
Daca nu sunt inca siguri de decizia luata, daca nu au un plan concret in legatura cu viitorul, este mai bine a mai astepte, sa puna la punct toate aceste „detalii”, inainte de a comunica copiilor hotararea divortului.
In general, daca situatia este gestionata cu tact da catre parinti, copii au resurse sa se adapteze cu bine mai devreme sau mai tarziu, la noua situatie de viata, insa sunt si situatii cand copiii dezvolta probleme emotionale si comportamentale severe. Problemele emotionale la copii, se manifesta prin modificari comportamentale negative, si pot fi de la comportamente de negativism, sfidatoare, impulsive, pana la comportamente de izolare si retregere fata de prieteni si de familie. Acestea au la baza sentimente de furie, anxietate, vinovatie sau tristete. De asemenea pot aparea comportamente regresive, la copiii mici, suptul degetului, crize de plans, enuresis sau encoprezis, scaderea apetitului, tulburari de somn. Atunci cand parintii observa aparitia unor astfel de modificari comportamentale, trebuie sa inteleaga ca copiii lor sufera, si ar fi de dorit sa se adreseze unor servicii de consiliere parentala sau de consiliere psihologica pentru copii.
Alte articole:
- Babysitter - cum alegem si ce trebuie sa stim
- Un copil inteligent emotional
- Dragostea şi sexualitatea - două mari provocări în viaţa adolescentului
- Cum să construiești o relație sănătoasă și de încredere cu copilul tău Partea 1
- Temperamentul si personalitatea copilului
- Disciplina la copii sau cum sa-ti disciplinezi copilul eficient
- Sfaturi pentru parintii cu copii timizi
- Tipurile de personaltate ale unui copil dupa Myers-Briggs
- Personalitatea primului nascut
- Dezvoltarea intelectuala a copilului
- Cum afecteaza ordinea la nastere personalitatea unui copil
- Sfaturi pentru parintii cu al doilea copil
- Sfaturi pentru parintii cu trei sau mai multi copii, cresterea celui mai mic
- Rivalitatea intre frati
- Cum te porti cu copilul furios?
Satisfăcut de serviciile terapeutului tău?
În calitate de pacient încantat de serviciile de care a avut parte:
Recomandă un psihoterapeutSecțiuni:
Cele mai accesate psihoteste:
- Test de personalitate cu imagini
- Test personalitate Jung - 16 tipuri
- Test EQ - inteligenta emotionala
- Vezi cat esti de destept - test amuzant
- Cat de vulnerabil esti la la stres?
- Gaseste cariera de vis
- Testarea emotiilor
- Dominanta creierului tau
- Cat de gelos(geloasa) esti?
- Vezi daca esti indragostit(a) cu adevarat
Articole recente:
- Tratamentul insomniei prin terapie cognitiv-comportamentală: o soluție eficientă pentru somnul tău
- Tratamentul anxietății prin terapie cognitiv-comportamentală
- Avantajele activității fizice pentru persoanele autiste
- Cum să gestionezi presiunea familială în privința deciziilor de viitor
- Diferența dintre realitate și halucinații: Înțelegerea distorsiunilor mintale
- Cum să scapi de depresie și anxietate prin sport
- Teama de a fi judecat pentru că mergi la terapie: Depășirea stigmatului
- Decizia de a merge singur în vacanță: Beneficii și considerații
- Cum să previi dependența de dispozitive electronice a copilului
- Abordări psihologice ale relației dintre infractor și victimă