Copii fericiti - adulti sanatosi

Se stie ca mediul familial are un impact hotarator asupra formarii personalitatii individului. De multe ori, problemele de azi isi gasesc rezolvarea in reevaluarea unor episoade din trecut, si abordarea lor dint-o alta perspectiva. De ce? Pentru ca tot ceea ce suntem azi, am invatat sa fim. Si daca ceea ce suntem nu ne face sa ne simtim confortabil, atunci cu siguranta ca undeva pe parcursul existentei noastre au existat greseli de invatare. Astfel de adulti sunt prizonieri intr-o viata de care nu se pot bucura, fiind captivii unor scheme cognitive disfunctionale invatate in copilarie, şi fiind captivii unor idei preconcepute mostenite. Sunt adulti care sufera si acum pentru anumite evenimente din copilarie, pe care nu le-au uitat, desi au 50 sau 60 de ani.

Copiii agresati, copiii agresivi, copiii care manifesta tulburari de comportament sau adaptare, copiii foarte rasfatati, pe care nimic nu-i mai multumeste, copiii de la care se cere prea mult, sau ai caror parinti nu sunt niciodata multumiti de realizarile lor, copiii usor iritabili si suparaciosi, pot ajunge adulti, tristi, nesiguri pe ei, frustrati, incapabili sa isi gestioneze emotiile, incapabili sa se bucure de propria viata. Nu trebuie sa minimalizam importanta comportamentului copiilor. Din comportamentul uman nimic nu e intamplator. Toate comportamentele lor sunt raspunsuri la situatii, ganduri sau emotii pe care ei le simt. Si lucrurile astea, daca nu sunt tratate cu seriozitate, raman in sufletele lor mici, pentru totdeauna, si peste un timp vor aparea accese de furie, negativism, comportamente agresive, minciuni, tulburari de somn, dificultati de socializare, depresii. Si ne vom intreba DE CE? Raspunsul e simplu: Nu exista comportament indezirabil fara un motiv. Prin comportamentul lui negativ copilul trage un semnal de alarma, ne arata ca sufera.

Elementul esential, al cresterii unui copil echilibrat emotional, este dragostea. Si nu numai dragostea fireasca, pe care o simte orice parinte fata de propriul copil, ci dragostea manifesta. Majoritatea oamenilor „cred” ca au fost iubiti in copilarie dar nu isi aduc aminte sa le fi spus vreodata vreunul din parinti asta.

Noi, generatia nascuta in timpul comunismului, am auzit sloganul conform caruia „copilul trebuie sarutat doar in somn”. Adica sa il privezi pe copil, in mod intentionat, de cea mai mare sursa de stabilitate emotionala, si anume aceea de a se simtii iubit? Foarte gresit si foarte trist!

Toate actiunile noastre, in contact cu copilul, trebuie sa fie guvernate de dragoste. Atunci cand il certam, atunci cand il pedepsim, atunci cand nu suntem multumiti de comportamentele lui, trebuie sa o facem cu dragoste. Trebuie sa ii spunem in cuvinte care este comportamentul nepotrivit, sau neacceptat in situatia respectiva, de ce este nepotrivit sau de neacceptat, ce impact emotional are comportamentul lui asupra noastra, care este consecinta incalcarii regulilor, si cum ar fi de dorit sa se comporte. Pedeapsa trebuie sa aiba un rol de invatare, iar cel mic, prin consecintele pe care le suporta, sa cantareasca avantajele si dezavantajele comportamentelor sale. Pentru ca el sa inteleaga care este nemultumirea mea ca parinte, dar sa nu aiba nici o clipa sentimentul ca nu este iubit sau important pentru mine, trebuie sa ii explic; fara sa tip, fara sa il lovesc, fara sa il umilesc; pentru ca aceste comportamente nu mai au nici o legatura cu dragostea.

Copilului trebiue sa ii spui in cuvinte ca il iubesti, si sa ii si arati fizic prin atingere, sarut, imbratisate, si nu odata, sau atunci cand a facut un lucru bun, ci din prima clipa cand l-ai tinut in brate pana la sfarsitul zilelor tale. Este atat de simplu.

E adevarat ca viata ne poarta prin perioade mai bune si mai rele, si ca nu avem tot timpul pe care ni l-am dori, sau ca lucrurile nu au iesit pentru noi mereu asa cum le-am asteptat. Uneori cresterea unui copil sau a mai multor copii, poate parea un lucru care ne depaseste, sau care ne scapa de sub control, dar avem datoria de a duce pana la capat asta.

Suntem datori sa ne crestem copiii ferindu-i de suferinta, atat cat mai putem. Sta in puterea noastra sa nu le-o provocam noi. Nu sta in putea noastra sa ii ferim de toate relele din viata, dar de comportamentul nostru fata de ei, depinde modul in care acestia se vor raporta maine la probemele pe care li le va pune viata. Comportamentul nostru fata de ei in primii sapte ani, si nu numai, este esential pentru a-i face sa se simta siguri pe ei, valorosi, iubiti, ocrotiti, acceptati, fericiti. Si simtindu-se asa, vor deveni adulti echilibrati si sanatosi.