Comunicarea parinti-adolescenti

A comunica cu adolescentul tau este uneori destul de dificil. Este nevoie sa fii atent la mesajele verbale, sau nonverbale pe care ti le transmite el. Anumite cuvinte afirmatii ale parintilor pot produce blocaje de comunicare si relationare care te pot pune la zid pe tine ca parinte. Te intrebi: De ce nu mai vorbeste fiica mea cu mine ? De ce fiul meu imi intoarce spatele si se inchide in camera lui?

Lacrand cu adolescentii de cativa ani am constat ca marea lor majoritate intampina greutati in a vorbi cu parintii lor la acesta varsta. Daca pana la 13-14 ani totul era bine, odata cu trecerea in adolescenta acestia solicita autonomie, mai multa libertate de opinie si de miscare. Aceste nevoi ii face uneori sa intre in conflict cu parintii lor carora le vine greu sa accepte ca fiica sau baiatul au crescut.

Ce blocheaza comunicarea? Comunicarea este de multe ori blocata de modul in care i se adreseaza parintele adolescentului:
• Critica - evaluarea negativa a persoanei, a atitudinilor sau actiunilor sale (Nu esti in stare de nimic / Tu esti de vina daca ai luat note proaste / De ce toate ti se intampla numai tie?)
• Etichetarea - folosesti etichetele in caracterizarea copilului (Te porti ca o fata / Esti exact ca toti ceilalti / Esti un insensibil / Esti un prost)
• Lauda evaluativa - evaluezi adolescentul in termeni generali (Tu esti un baiat bun / Intotdeauna ai fost o fata buna / Te vei descurca tu si acum)
• Sfaturile - oferi solutii copilului tau fara ca el sa ti le ceara (Daca as fi in locul tau as face asa / E usor sa iei note bune, trebuie sa faci asta...)
• Folosirea in exces a intrebarilor - poate duce la un raspuns evaziv sau folosirea unui singur cuvant care nu clarifica problema (Cand s-a intamplat asta? / Cum s-a intamplat? / De ce s-a intamplat?)
• Ordinele - ordoni adolescentului ce vrei tu sa faca, fara sa ti cont de opinia lui (Fa-ti temele imediat! / Pentru ca asa am spus eu / Du-te la munca, daca tot nu vrei sa inveti! / Fa curat in camera ta imediat!)
• Amenintari - comanzi actiunile adolescentului prin amenintare, cu privire la consecintele negative care vor aparea (Nu mai primesti bani daca nu iei note bune / Inceteaza imediat sau... / Te duc la oi, daca nu inveti!)
• Moralizarea - ii spui ce ar trebui sa faca, ii ti predici de un sfert de ora sau mai mult despre cum ar trebui el sa aiba un anume comportament (Ce-i cu nota asta si continua timp de o ora)
• Ar trebui sa faci ... (Daca tu acum nu faci ce iti spun, cand o sa te mariti ce o sa faci?)
• Abaterea - distragerea de la interesele adolescentului (Nu te mai gandi la ce s-a intamplat. Hai sa vorbim despre altceva.)

Cum vi se pare? poate ca uneori le-ati folosit si nu s-a intamplat nimic, sau poate ca s-a rupt ceva in relatia cu copilul dvs. Cum comunic cu copilul meu adolescent? Critica si lauda evaluativa sunt fete ale aceleiasi monede, reprezentand forme de a judeca. Criticand copilul ataci atributele personalitatii acestuia. Nu ii atacam persoana ci comportamentul acestuia, ce nu ne place la ceea ce face el (absenta la ore, notele proaste, indisciplina, etc.). Criticandu-l permanent dezvolti un copil fara incredere in el si predispus la dorinta de a-i blama si el pe ceilalti, de a-i ironiza. Parintele: De cand te-ai nascut numai necazuri ne faci./Esti exact ca maica-ta (taica-tau).

Adolescentul are nevoie de intelegere si empatie
Copilul vine acasa cu o multime de plangeri cu privire la profesori.
Parintele: Ai avut o zi grea. Cred ca a fost groaznic sa fii facut mincinos in fata intregii clase.
Copilul: Sunt un prost, nu pot sa invat la ...
Parintele: Chiar asa te simti? Probabil ca la scoala suferi, ti-e teama. Cred ca esti o persoana asa cum trebuie, dar tu ai alta parere despre tine.

Adolescentul are nevoie de intimitate
Cotrobaitul prin geanta, monitorizarea telefonului, calculatorului, intrarea in camera cand are prieteni in vizita este un alt motiv de blocare a relationarii cu copilul dvs.
Parintele: Probabil ca te deranjeaza cand ma uit in telefonul tau, ma gandeam ca astfel te pot proteja de prietenii falsi.

Parintele are nevoie sa se gandesca si la el
Pentru a -i arata copilului ca accepti transformarea lui in adult, aratati-le ca relatia voastra se desfasoara pe picior de egalitate. Comunicati-i care sunt nevoile voastre.
Parintele: Asa cum tu ai nevoi si dorinte si eu am acest drept si pentru asta am facut o lista cu nevoi,
- Am nevoie sa nu fiu insultata.
- Sa nu se profite de mine.
- Sa fiu tratata cu respect.
- Sa caut sa-mi gasesc propria fericirea.

Are nevoie de inlocuirea negatiei
Parintele: Nu mai face asa! Nu mai lipsi de la scoala.

Comunicare ineficienta
Nu mai tranti usa! As fi multumita daca nu ai mai tranti usa ! Ar fi bine sa iei note acceptabile la scoala!

Comunicare eficienta

Comunicarea sentimentelor
Ii comunicati sentimentele fata de el, il anuntati ca este o persoana capabila.
Parintele: Sentimentele mele pentru tine nu s-au modificat, tin la tine esti copilul meu, dar acum sunt nemultumit ca absentezi de la scoala si eu nu am cum sa-ti mai obtin scutiri.

Exprimarea sentimentelor fata de comportamentul adolescentului
Parintele: As fi mai linistit daca ai spune unde pleci, cand vii, cu cine umbli. Sunt trist, suparat cand tu nu imi acorzi atentie, nu vrei sa vorbim, ma ignori din viata ta. Sunt ingrijorata cand tu nu imi spui ce note ai, cate absente ai si trebuie sa le aflu de la profesori sau diriginta. Inteleg ca suferi mult pentru ca nu ai obtinut nota pe care o doreai, /ti-e teama sa iesi la tabla sa nu te judece ceilalti. Eu sunt... pentru ca tu te comporti...

Presiunea grupului
Adolescentii uneori se simt nesiguri si se identifica cu o miscare de subcultura care le procura instantaneu o identitate. In felul acesta ei nu vor mai fi nevoiti sa se zbata pentru a deveni ei insisi. Doresc recunoastere din partea prietenilor, doresc sa o obtina si sa o mentina. Cei care nu se simt bine acasa vor cauta alte locuri, sa cutreiere strazile sa experimenteze. Ce veti face?
-Invitati prietenii acasa pentru a-i cunoaste.
-Incurajati alte prietenii daca grupul respectiv nu va satisface.
-Puneti accent pe faptul ca veti fi mereu alaturi de el.
-Apelati uneri la prieteni pentru a respecta regulile stabilite.

Scoala si absentele
- Puneti-i in vedere ca absentele lui va afecteaza si pe voi.
- Aflati motivele chiulului.
- Colaborati mai des cu scoala.
- Faceti impreuna planuri de viitor.
- Oferit-i recompense pentru frecventa la scoala atuni cand devine intr-adevar o problema.
- Evitati criticile fata de scoala.

Copilul nu este disciplinat la scoala si este dat afara din ore.
Incercat sa aflati ce s-a intamplat si intelegeti.

Cum comunic cu copilul agresiv?
- Exprimati-va sentimentele (ma simt jignita, desconsiderata cand tu tipi la mine).
- Ajutati-l, sa-si asume responsabilitati (eu pot sa-ti ofer sprijinul cand mi-l ceri dar la final este problema ta daca dai gres).
- Definiti problemele, comportamentele care nu va plac (ma deranjeza cand vorbesti urat, bombani, injuri).

Cum comunic cu copilul trist, timid?
- Acodati-i incredere, incurajati-l chiar daca va dezamageste.
- Aflu problema care il necajeste, de care se teme.
- Aflu ce grup de prieteni are, daca nu are il incurajez sa-si faca. Renuntati la comparatiile cu colegii mai capabili sau frati.
- Empatizati cu el (n-ai avut o zi buna, cineva te-a suparat, etc.).

Cum comunic cu copilul indiferent?
Comunicati-i ca ati obosit sa-i suportati comportamentul indiferent. Desfasurati activitati in comun pentru a simti ca sunteti aproape de el.

Studiu de caz: L. absenteaza si obtine note proaste. Dirigintele trimite o scrisoare cu reclamatii si avertizare. Prima reactie a tatalui a fost sa cheme copilul si sa-l certe, sa-l pedepseasca (De acum nu vei mai iesi din casa/esti pedepsit doua saptamani, fara filme fara calculator, voi avea eu grija sa te pui pe invatat)
Varianta de comunicare: Tatal i-a aratat scrisoarea zicandu-i: - Fiule sper ca vei lucra mai bine, te vei informa cu privire la disciplina la care ai probleme. Exista multe probleme care isi asteapta rezolvarea. Ai putea fi si tu util cumva.
Adolescentul a fost foarte surprins pentru ca nu a mai auzit ploaia de reprosuri care i se facea de obicei in astfel de situatii si a promis ca isi va remedia rezultatele.

Multi copii se revolta la ambitiile parintilor si doresc sa obtina individualitate si disociere fata de acestia. Daca parintii se implica prea mult emotional in rezulatele scolare autonomia aestuia este amenintata. Daca nu atinge scopurile parintilor aceasta poate duce la esec in ciuda presiunilor parintilor.

Va doresc o buna comunicare cu adolescentul dvs!