Ce sa faci pentru a preveni minciuna la copii

Minciuna apare in ambele extreme ale educatiei parentale:
Daca sunteti un parinte foarte permisiv, copiii mint. Daca sunteti foarte rigid si strict, copiii mint. Parintii se pot intreba: "De ce ar minti un copil intr-un mediu permisiv daca ii dam totul si il lasam sa faca ce vrea el?" Uneori copiii mint pentru ca li s-a dat prea multa libertate.
Minciuna poate continua pentru a acoperi alte minciuni din trecut.
Daca unui copil i s-a permis prea multa libertate, a fost obligat sa aleaga diferite optiuni atunci cind inca nu era pregatit si sa faca lucruri pe care stie ca au fost gresite. Minciuna poate continua in efortul de a ascunde aceste lucruri.
Minciuna este un comportament invatat dar care poate fi modificat.
Daca minciuna este ceea ce foloseste copilul dumneavoastra pentru a scapa de consecinte, este responsabilitatea parintelui sa nu permita continuarea cercului vicios prin crearea consecintelor.

Nu va clasificati copilul drept mincinos.
Oamenii traiesc dupa cum sunt numiti.
Daca spuneti copilului ca este un mincinos riscati ca aceasta denumire sa devina o identificare si un mod de comportament pentru copilul dumneavoastra.
Nu mai credeti minciunile.
Daca ati prins copilul mintind si gindind retrospectiv realizati ca ati fost naiv crezind povestile prelucrate si scuzele, recunoasteti, si in viitor nu mai fiti atit de creduli. Veti vrea inca disperat sa va credeti copilul, dar exista sansa ca acesta sa va minta.
Creati consecinte la care copilul se poate astepta.
Copilul trebuie sa stie ca daca va alege sa minta va alege si consecintele. De asemenea, acesta trebuie sa cunoasca dinainte care sunt consecintele - fapte, nu doar cuvinte.
Refaceti regulile in casa.
Daca nu vreti sa fiti mintit refaceti pedeapsa pentru minciuna. Multi parinti cred ca pedepsesc copilul cind de fapt nu o fac. Ca parinte trebuie sa puteti alege pedeapsa si sa o aplicati.
Cind copilul minte pentru a va capta atentia.
Faceti copilul sa inteleaga diferenta dintre ce este real si ce se pretinde a fi. Lasati-va timp pentru a va juca atunci cind acesta poate fi cine vrea si inventa ce intimplari ii plac. De asemenea ascultati-l cu adevarat cind va spune lucruri reale, lucruri mici care sunt importante pentru el si spuneti-i cit de frumoasa credeti ca este viata lui reala, descoperirile lui, aratati consideratie pentru acestea - este foarte important.
Numiti calm problema dar nu cereti copilului confesiuni.
Nu puneti intrebari despre comportament daca stiti deja raspunsul. Fortindu-va copilul sa se confeseze este rar eficient: cei mai multi copii si adulti mint pentru a se proteja cind sunt pusi la colt. Pentru un prescolar ale carui comentarii arata o amestecare a realitatii cu fantezia, spuneti-i calm ca stiti ca nu este adevarat ceea ce va spune. Daca stiti ca copilul minte pentru a evita sa aiba probleme descrieti clam problema, fara a tine predici si a critica copilul actiuni care conduc la aparare si mai multe minciuni.
Incercati sa intelegeti de ii este atit de greu copilului sa fie sincer.
Este important sa va ginditi de ce copilul simte nevoia sa minta. Poate ca minte despre notele de la scoala pentru ca se simte presat sa fie cel mai bun. Sau daca acesta minte repetat despre actiunile sale pentru a evita disciplina, poate consecintele pe care le folositi sunt atit de severe incit acestuia ii este frica sa spuna adevarul. Amintiti-va ca aceste consecinte sunt menite sa invete copilul nu sa-l streseze.
Invatati copiii de ce minciuna nu merge.
Explicati copiilor despre importanta adevarului si cum minciuna poate opri oamenii in a avea incredere in ei si cind sunt de fapt sinceri. Un mod bun pentru a transmite acest mesaj este sa cititi povesti despre minciuni copilului. Dupa poveste discutati putin cu copilul despre ce a invatat. Amintiti-va ca aceasta trebuie sa fie relaxanta si distractiva si nu o lectura morala.
Dati un bun exemplu.
Amintiti-va ca copiii invata mai mult urmarind comportamentul altor oameni decit prin alte forme de disciplina. Din nefericire asta inseamna ca nu va trebui sa fiti prinsi cu minciuna fata de copii sau in familie, pentru a nu ii invata ca aceasta este acceptabila.
Recompensati sinceritatea.
Intotdeauna incurajati si fiti pozitivi cind copilul va spune adevarul. Daca cel mic trece printr-o faza de mintire continua, stabiliti un sistem de recompensa prin care va primi ceva in fiecare zi daca nu va minti.
Evitati sa puneti copilului intrebari retorice.
Astfel veti da copilului oportunitatea de a minti. Daca simtiti ca acesta va minte trebuie sa ii confruntati fata in fata. Nu va enervati si nu tipati la el pentru ca asa va minti si mai mult.
Dati copilului beneficiul indoielii.
Chiar daca va suspectati copilul ca minte ar trebui sa il ascultati macar. Dati-i o sansa sa vorbeasca si apoi spuneti-i ce credeti. Daca il acuzati mereu ca minte, atunci nu va va spune niciodata adevarul presupunind ca nu il veti crede niciodata.

De ce mint copiii: Copiii cresc prin stadii progresive ale dezvoltarii morale. Un copil de 2 ani poate sa nu inteleaga conceptul de adevar vs. minciuna, dar cei peste 3 ani pot cu siguranta. Prescolarii stiu foarte bine diferenta dintre bine si rau, adevarat de fals si sigur nu le place sa fie mintiti. Totusi multora pare sa nu le pese daca modifica adevarul uneori, mai ales daca asta le acorda atentie sau ii apara, le da privilegii sau recompense. Desigur, mai ales cu cei mici, prietenii imaginari determina frecvent actiuni false si pretinse. Acestea sunt necesare pentru joaca si este un indicator al creativitatii si imaginatiei. Totusi, cind va intrebati prescolarul daca si-a facut patul si va spune ca l-a facut dar "prietenul" sau l-a deranjat este momentul sa il invatati diferenta dintre joaca si minciuna pentru a evita responsabilitatea de a efectua o activitate ceruta sau pentru comportamentul gresit.

Cum sa recunoasteti minciuna la un copil? Fiti atenti la comportamentul copilului. Daca spun un lucru si fac altul probabil ca va minte. Prin simpla descifrare a comportamentului lor puteti afla multe informatii.
Observati daca copilul este foarte agreabil. Daca acesta incearca sa va linguseasca fiind de accord doar de placerea de a fi, probabil ca va minte.
Cereti o dovada. Daca copilul pretinde ca merge la un prieten acasa dar dumneavoastra sunteti nesigur, urmariti-l si aflati informatii despre prieten sau de la parintele acestuia.
Vorbiti cu alt membru al familiei. Se poate ca acesta sa fi auzit o alta versiune a intimplarii de la copil.
Vorbiti cu copilul. Lasati-l sa stie ca poate veni la dumneavoastra pentru orice… sau ca va poate spune orice. Astfel va simti mai putin nevoia de a minti daca vad ca nu vor fi criticati.
Observati comportamentul sau conversatia neobisnuite. Daca limbajul corporal al copilului se modifica si va raspunde repede si impersonal, probabil incearca sa va minta. Ascultati cu atentie ce spune copilul. Intimplarile false pot contine elemente care nu se potrivesc. Cereti copilului sa repete ce a spus. Cele adevarate spuse de doua ori la rind, spontan vor fi in general la fel, dar cele cu minciuni se pot schimba dramatic sau contine evenimente care nu pot fi adevarate.
Decideti daca povestirea copilului pare repetata sau spontana. Copiii care spun adevarul vor parea ca retraiesc intimplarea. O minciuna pe de alta parte poate fi repetata ca o poezie. Unii copii sun chiar aceleasi fraze cind sunt pusi sa repete intimplarea.

Modificarea limbajului corporal cind copiii mint:Cind vine vorba de a controla copiii care mint, exista nenumarate semne care va indica minciuna. Cei mai multi copii se tradeaza simplu, prin miscarile corpului. Unii copii vor evita orice tip de contact vizual cind va mint, altii isi vor atinge constant urechile sau fata cind nu sunt sinceri. Un alt mod de a descoperi minciuna este sa urmariti indeaproape modificarile faciale ale copilului. Pentru unii copii expresiile faciale va vor spune foarte repede ca se simt vinovati. Fata de adulti, copiii mici care sunt vinovati de ceva pot sa nu fie atit de defensivi cind sunt acuzati de prima data. Pot sa nu spuna nimic si se vor simti inconfortabil pe masura ce continuati sa le puneti intrebari.
La adolescenti poate fi mai dificil sa spuneti daca mint sau nu. Daca totusi ati descoperit gesturi sau expresii care sa tradeze minciuna cind sunt mici, le puteti folosi si pentru virste mai mari. Vor evita si acestia contactul vizual si in unele cazuri vor repeta intrebarea pentru a-si da timp de gindire pentru o scuza. Pot de asemenea adauga niste detalii nenecesare la intimplare pentru a incerca sa va convinga. Desigur, toata lumea stie metoda schimbarii subiectului cind vor sa ascunda ceva. Amintiti-va ca va cunoasteti copiii mai bine decit oricine, astfel, daca veti acorda putin timp pentru a-i observa si a le cunoaste limbajul corpului si expresiile faciale, nu veti intimpina probleme in recunoasterea minciunilor.

Minciuna ca indicator al problemelor emotionale:
Este esential sa recunoastem ca minciuna poate fi un indicator timpuriu a unei probleme mai severe. Mintitul compulsiv a fost frecvent indicat in stadiile timpurii ale copiilor suferind de tulburari comportamentale sociale, mai ales ADHD si tulburarea de conduita. In astfel de cazuri minciuna complsiva acompaniaza alta problema comportamentala, cum este furatul, inselatul, agresiunea, violenta, absenteismul de la scoala, pierderea constanta de obiecte si comportamentul anormal in grupuri, situatii sociale sau fata de figurile autoritare. Probleme precum impulsivitatea, o aparenta imposibilitatea de a asocia consecintele cu comportamentul, neatentia si disconfortul in situatiile sociale pot sta la baza minciunii.
In astfel de cazuri, interventia imediata a unui consilier calificat care poate lucra cu copiii este indicata. Acestia pot informa parintii asupra diferitelor stiluri de educare a copiilor si o intelegere mai profunda a problemei. Copiii vor primi psihoterapie adecvata virstei.