Ce mai învățăm de la copii?

În perspective lui Eric Berne (părintele analizei tranzacționale ), cuvintele reprezintă mângâieri. Pornind de la această logică și adevărată perspectivă, iată ce putem deduce din ceea ce relatează unii copii de 10-12 ani, în legătură cu răspunsul părinților preocupați de notele copiilor.

Ne spun că atunci când iau nota 10, primesc de la părinți „Foarte bine”.
La nota 9, feed back-ul este „Bine”.
La nota 8 ei aud „Ok, să zicem. Merge.”.
Dacă obțin note de 7 li se spune „Te pui ca lumea pe învățat.”.
La 6, răspunsul este „Treci la meditații”.
Nota 5 le aduce mesajul „Ești varză! Măcar media 8 făți-o…sau 9 (meditații )”.
La nota 4, mesajul este „Groaznic! Ai picat testul!”.

Din aceste informații, vedem cu ochiul liber câte cuvinte primește un copil la note mai mici față de situația în care ia note mari. Este evident că primesc mai multă atenție la note mai mici.

Cum la această vârstă, încă nu există o motivație sută la sută întrinsecă, și încă vorbim de un impact major al motivației afective, este lesne de ce aceștia (fără a fi deliberat ) obțin cu mai mare ușurință note de 7, de exemplu.
Și ca o susținere, amintesc și de vechiul, dar utilul experiment, cu ajutorul căruia s-a dovedit că dintre 3 grupe de copii (cu aceleași rezultate la școală ), grupul care a primit atenție prin laudă a înregistrat ulterior progrese, grupul ocărât, care a primit atenție negativă a obținut progrese mai mici decât primii, iar cei care nu au primit atenție au intrat în regresie.

Așadar, dragi părinți, atenția acordată copiilor poate să vă fie de mare folos, ca o cheie/o soluție, un răspuns la multe dintre probleme /întrebări.

Vă doresc armonie și echilibru!