Cand prietenul necuvintator al copilului moare

Pentru cei mai multi copii, animalutele de casa sunt mai mult decit animale pe care le detine familia lor - sunt membri ai familiei si cei mai buni prieteni. Din nefericire, bucuria de a avea un animalut merge mina in mina cu durerea de a-l pierde, fie din cauza batrinetii, unei boli sau a unui accident. Acest eveniment poate fi dificil de depasit pentru copii, cum acest animalut este primul care trezeste copilul dimineata si il intimpina dupa scoala. Poate fi cel la care se uita copilul pentru confort psihic si companie cind se simte nepopular si suparat. Pentru ca pierderea animalutului este probabil prima data cind cel mic ramine fara cineva iubit, procesul de suferinta il poate ajuta sa faca fata altor pierderi in viata.

Cum sa spuneti vestea cea rea copilului?Una dintre cele mai dificile parti in cazul pierderii micului prieten poate fi impartasirea vestii rele copilului. Incercati sa faceti acest lucru in privat, intr-un loc in care sa se simta in siguranta si confortabil si nu usor de distras atentia. Incercati sa dati copilului informatia in functie de virsta, maturitate si experienta de viata. Daca animalul era foarte batrin sau suferea de o boala, vorbiti cu copilul inainte ca acesta sa moara.

Daca trebuie sa va eutanasiati animalul este bine sa explicati urmatoarele:
- veterinarul a facut tot ce a putut ca sa il salveze
- animalutul nu se va mai face bine
- aceasta este cea mai blinda cale de a-i indeparta durerea
- animalul va muri in pace fara sa mai simta durere sau frica.

Din nou, virsta copilului, nivelul de maturitate si intrebarile vor ajuta la determinarea modului de explicare, simplu sau mai detaliat a ceea ce se va intimpla. Este bine sa folositi cuvinte precum "moarte" sau sa spuneti de exemplu: "Veterniarul va face o injectie animalutului care il va adormi si apoi ii va opri inima". Multi copii vor o ultima sansa de a-si lua la revedere de la micul prieten, iar unii vor fi indeajuns de maturi emotional pentru a fi acolo si a alina animalul in timpul procesului. Daca trebuie sa va eutanasiati animalul, fiti atenti la cum va exprimati fata de presupusul somn al animalului: "va adormi" sau "va fi facut sa doarma". Copiii mici tind sa interpreteze evenimentele literar, ducind la formarea de conceptii gresite fata de somn sau anestezie si chirurgie.
Daca moartea animalului este mai brusca, explicati calm ce s-a intimplat. Lasati intrebarile copilului sa va ghideze asupra cantitatii de informatii impartasite.

Fiti sinceri si ramineti la adevar:
Evitati sa incercati sa infrumusetati evenimentul cu o minciuna. Spunind copilului ca animalul a fugit sau a plecat intr-o excursie nu este o idee buna. Probabil nu va ameliora tristetea pe care o simte pentru ca l-a pierdut, iar daca adevarul iese la iveala copilul probabil va fi furios ca l-ati mintit.
Daca sunteti intrebat ce se intimpla dupa moarte cu animalul, prezentati propria dumneavoastra intelegere asupra mortii, incluzind daca este relevant punctul de vedere al religiei dumneavoastra. Si un sincer "Nu stiu" este un raspuns adecvat. Este in ordine sa spuneti copiilor ca moartea este un mister.

Cum sa va ajutati copilul sa depaseasca pierderea animalului?La fel ca orice alta persoana in fata decesului unui apropiat, copiii simt de obicei o varietate de emotii in afara de tristete. Pot experimenta singuratatea, furia daca animalul a fost eutanasiat, frustrarea daca acesta nu s-a insanatosit sau vina pentru momentele cind au fost rautaciosi si nu au avut grija de acesta cum au promis. Ajutati copiii sa inteleaga ca este normal sa simta toate aceste emotii, ca este in regula sa nu doreasca sa discute despre ele la inceput si ca le sunteti alaturi cind vor decide sa vorbeasca.
Nu incercati sa va ascundeti propria tristete fata de pierderea animalului. Manifestindu-va sentimentele si vorbind despre asta deschis este un exemplu pentru copii. Aratati ca este normal sa va simtiti tristi cind pierdeti pe cineva drag, sa vorbiti despre sentimente si sa plingeti cind sunteti suparati. Deasemeni este confortabil pentru copii sa vada ca nu sunt singurii care se simt tristi. Povestiti intimplari despre animalutele pe care le-ati avut dumneavoastra cind ati fost copil si cit de dificil era sa va luati ramas bun.

Cum percep copiii moartea:Sub 2 ani:
Un copil poate avea emotii si raspunde mortii unui animal, in functie de reactia celor din jurul sau. Acesta impartaseste stresul simtit de catre familie, indiferent de cauza.
Intre 2 si 5 ani:
Copilului ii va fi dor de animal ca de un coleg de joaca, dar nu necesar ca unui obiect iubit. Va vedea moartea ca o stare temporara - similar cu caderea frunzelor din copaci si aparitia lor primavera. Pe masura ce percep trauma din jurul lor pot suferi regresii ale comportamentului (suptul degetului).
Intre 5 si 9 ani:
Copiii incep sa perceapa moartea ca fiind permanenta, dar pot accepta gindirea magica, crezind ca moartea poate fi invinsa sau se poate lupta cu aceasta. Exista si perioada cind copiii recunosc o legatura intre ce gindesc si ce se intimpla. De exemplu, un copil poate sa nu doreasca sa aiba grija de animal si sa isi doreasca, nu ca sentiment puternic, ca acesta sa moara, daca apoi animalul moare copilul este frecvent consumat de vina. Parintii trebuie sa asigure copilul ca nu a cauzat moartea animalului.
Peste 10 ani:
Copiii in general inteleg ca fiintele vii vor muri eventual si ca moartea este totala. Intelegerea si acceptarea sunt doua lucruri diferite, totusi. Pot traversa stadiile normale ale suferitei la adulti: negarea, lupta, furia, vina, depresia si acceptarea sau pot reactiona diferit:
- in functie de virsta copilul poate regresa comportamental
- un copil mai mare se va izola de prieteni si familie pentru un timp, interesul academic va diminua
- copiii se pot teme de abandon, daca un animal poate muri acestia se tem ca si parintii pot pati la fel
- copiii devin frecvent foarte curiosi fata de moarte si ce se intimpla cu corpul. Pot intreba detalii pe care va veti simti inconfortabil sa le explicati.

Depasiti momentul de tristete:Dupa ce socul vestii a palit este important sa va ajutati copilul sa mearga mai departe. Puteti ajuta copilul sa gaseasca moduri speciale de a-si aminti de animalut, puteti tine o ceremonie si sa ingropati animalul sau doar sa impartasiti amintiri frumoase pentru cind era in viata. Scrieti o rugaciune impreuna sau exprimati ginduri despre ce a insemnat animalul pentru fiecare membru al familiei. Spuneti intimplari despre cele mai hazlii momente ale acestuia. Imbratisati copilul.
Tineti minte ca suferinta dupa un animal pierdut pentru copil este la fel cu cea simtita de adult pentru o persoana decedata. Pentru ei pierderea unui prieten care le oferea dragoste si companie poate fi mult mai dificila decit pierderea unei rude indepartate. Va trebui sa explicati aceste lucruri prietenilor, membrilor familiei sau altor persoane care nu au animale de casa sau nu inteleg acest proces.
Probabil cel mai important este sa vorbiti despre animal frecvent si cu dragoste. Lasati copilul sa stie ca in timp ce durerea va trece, amintirile frumoase cu animalul vor ramine mereu. Cind momentul este potrivit va puteti gindi sa adoptati un nou animal de casa, nu sa-l inlocuiasca pe cel pierdut ci drept un mod de a aduce un nou prieten in familie.

Iata citeva idei pentru a depasi impreuna cu copilul pierderea unui animalut:- dati copiilor numeroase posibilitati de a pune intrebari despre moarte, probabil ca au multe intrebari la care nu puteti raspunde dar puteti spune: "Nu stiu, dar m-am intrebat si eu asta de multe ori"; fiti rabdatori cind copiii va pun aceleasi intrebari
- raspundeti copiilor in functie de capacitatea lor de a intelege, cu cit este mai mic copilul cu atit mai simpla trebuie sa fie explicatia
- pastrati explicatiile scurte, in functie de virsta si interesul copilului, limbajul corpului copilului va va da de inteles cind ati povestit indeajuns, cind devin plictisiti sau coplesiti, luati o pauza
- cind animalul moare, folositi cuvintul "moarte" si nu o metafora pentru aceasta, "Am pierdut-o pe Lucky asta noapte", poate face copilul sa inteleaga ca animalul este inca in viata dar ratacit
- fiti sinceri si specifici asupra cauzelor mortii, daca o sa spuneti: "Am dus-o pe Lucky la veterniar sa doarma" copilul va astepta saptamini intregi ca aceasta sa se trezeasca
- daca eutanasiati animalul includeti copilul in decizie
- daca boala sau un accident a determinat moartea explicati simplu fara prea multe detalii
- reasigurati copilul ca nu este responsabil pentru ce s-a intimplat, cum copiii frecvent nu inteleg conceptul de cauza si efect, reasigurati-i ca acesta nu a murit pentru ca a fost copilul obraznic sau nu a avut grija de animal
- reamintiti copilului ca exista lucruri in viata care nu pot fi schimbate, reasigurati copiii ca chiar si cei care cred in zine si magie nu pot sa readuca animalul la viata
- acceptati si ascultati orice sentimente pe care le are copilul
- raspundeti cu empatie si compasiune
- nu va asteptati ca toti copiii sa sufere in acelasi mod, unii copii vor plinge, vor avea crize de furie sau vor pune mereu intrebari, altii nu vor face nimic
- experimentati cu moduri de exprimare si sortare a emotiilor, puteti scrie o scrisoare pentru animalut sau daca copilul nu stie sa scrie pentru a-si exprima sentimentele se poate juca cu papusele, poate desena
- dati copiilor sansa de a-si lua ramas bun, acceptarea vine doar dupa ce copiii isi pot spune intr-un fel la revedere animalului, daca nu o pot face fizic ajutati-i sa gaseasca o cale simbolica pot pune o floare pe locul unde acesta dormea sau la locul unde este ingropat
- ajutati copiii sa-si pastreze amintirile despre animal, pentru a ameliora durerea copiii pot face albume foto
- folositi carti pentru a va ajuta copiii sa faca fata suferitei
- nu grabiti copilul sa-si cumpere un alt animal.