Alienarea parentala

In ultimii ani conceptul de alienare parentala sau sindromul PAS este mai bine inteles, astfel încât atunci când este depistat nu trebuie neglijat.

Alienarea parentala este atunci când un părinte subminează relatia normala și fireasca dintre copil și celălalt părinte, atunci când un părinte evidențiază numai aspectele negative ale celuilalt părinte, astfel încât copilul ajunge sa spună numai lucruri negative despre acesta din urma. Acest comportament al părintelui care alieneaza poate sa fie considerat abuziv, pentru ca se exercita o presiune cognitivă și emoțională asupra copilului, acesta din urma ajungând sa dezvolte sindromul.

Copilul devine un instrument de care parintele alienator se folosește pentru a deteriora relatia fireasca și a-l îndepărta pe celălalt părinte, de cele mai multe ori spunând: „eu nu am nimic împotriva, dar dacă copilul nu vrea, nu îl pot obliga”. In cadrul sesiunilor de evaluare psihologică, copilul îl vorbește de rău pe celălalt părinte, însă limbajul non-verbal, cât și interpretarea tehnicilor și metodelor evidentiaza sindromul PAS. Copilul alienat are sentimente de vina induse, dacă de exemplu s-a simțit bine in compania celuilalt părinte, poate deveni un „spion” al părintelui care alieneaza, poate fi forțat de către parintele alienator sa aleagă între cei doi parinti, sau poate sa utilizeze conduite verbale repetitive, care nu sunt decât cuvintele alienatorului despre relatia cu parintele respins, etc. Aceasta forma de manipulare se regăsește frecvent in comportamentul copilului alienat.

Pe termen lung exista repercusiuni negative, copilul ajungând sa aibă stima de sine scăzută, relații deficitare cu semenii, stări anxioase, stări de agitație psihimotrica, mergând pana la agresivitate, randament școlar scăzut, etc.

După depistarea sindromului de PAS, atât copilul, cât și parintii trebuie sa beneficieze de terapie suportiva și consilierea psihologică parentala.