Tulburarea obsesiv-compulsiva a personalitatii

Tulburarea obsesiv-compulsiva este un tip de personalitate patologica marcata prin rigiditate, control, perfectionism si obsesia pentru munca, in detrimentul relatiilor interpersonale. Indivizi cu aceasta tulburare au frecvent probleme de relaxare, deoarece sunt preocupati de detalii, reguli si productivitate. Sunt perceputi frecvent ca incapatinati, rigizi si necooperativi.

Indivizii afectati tind sa devina furiosi si suparati imediat. Nu pot sa-si controleze mediul interpersonal si fizic. Evita sa-si exprime furia direct. Acorda atentie speciala relatiilor de dominare - subordonare. Pot prezenta un respect exagerat fata de autoritatile pe care le adora si rezistenta fata de cele pe care le dispretuiesc. Prezinta disconfort fata de persoanele foarte emotive. Relatiile de zi cu zi au un ton foarte formal si serios. Sunt rigizi in circumstante care cer fericire si zambet.

Aceasta tulburare este grupata alaturi de tulburarea de personalitate dependenta si evitant-anxioasa in grupul C. Tulburarile din grupul C au manifestari de anxietate si frica comune. Este important a distinge intre tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva si tulburarea obsesiv-compulsiva, care este o tulburare anxioasa caracterizata prin prezenta de ganduri intruzive si suparatoare, impulsiuni, imagini sau ideei (obsesii) alaturi de incercari repetate de a suprima aceste ganduri prin efectuarea de comportamente ritualice si nerealiste sau actiuni mentale (compulsiuni). Este neobisnuit dar posibil ca un pacient sa sufere de ambele afectiuni, mai ales in cazurile de mutilare a animalelor.

In timp ce exista multiple tratamente disponibile pentru tulburarile de personalitate, psihoterapia este in general recomandata. Medicatia este uneori folosita in combinatie cu psihoterapia pentru a ajuta ameliorarea simptomelor si a permite individului sa participe in procesul terapeutic. Terapiile comportamentale si cognitive sunt inalt eficiente si permit pacientului sa dezvolte noi aptitudini prin copiere, moduri de a gandi si comportamente sanatoase.

Cauze si factori de risc: Nu s-a identificat o cauza specifica a acestei tulburari a personalitatii. Inca din timpul psihoanalizei freudiene, parintii disfunctionali au fost vazuti drept factor major in dezvoltarea tulburarilor de personalitate. Studiile curente tind sa sustina importanta experientelor de viata timpurii. O dezvoltare emotionala sanatoasa depinde in mare de doua variabile importante: caldura familiei si responsivitatea adecvata fata de nevoile copilului. Cand aceste calitati sunt prezente, copilul se simte in siguranta si evaluat adecvat. In schimb, multe persoane cu tulburari de personalitate nu au avut parinti care erau deschisi emotional catre ele. Se pare ca aceste persoane au fost pedepsite de catre parinti pentru fiecare greseala si abatere de la reguli, indiferent cat de minore. Ca raspuns, copilul nu se poate dezvolta in siguranta sau manifesta bucuria, spontaneitatea sau gindirea independent si incepe sa dezvolte simptomele obsesiv-compulsive drept strategie de a evita pedeapsa. Acesti copii vor inabusi furia pe care o simt fata de parinti; vor fi obedienti si politicosi fata de autoritati dar in acelasi timp vor trata cu inferioritate alti copii mai mici.

Contributia genetica la aceata tulburare nu a fost bine documentata. Influentele culturale pot juca un rol in dezvoltarea personalitatii obsesiv-compulsive. Astfel in culturile inalt autoritate si legate de reguli se pot incuraja practicile de pedepsire a copiilor. Tulburarea nu este diagnosticata la persoanele care se comporta doar in concordanta cu regulile societatii lor cum este in Japonia, intr-un ordin militar sau religios.

Semne si simptome: Persoanele care sufera de personalitate obsesiv-compulsiva au reguli si proceduri speciale pentru a indeplini numeroase aspecte ale vietii. Scopul lor este de a efectua lucrurile intr-o maniera atenta, ordonata, dorinta lor de perfectiune si insistenta pe „ca la carte” depaseste capacitatea de a efectua cerinta. Acest tip de inflexibilitate se extinde si la relatiile interpersonale. Aceste persoane sunt cunoscute a controla si a face pe seful fata de alte persoane, mai ales subordonatii. Frecvent vor insista pe existenta unei singure cai corecte, a lor, de a taia iarba, a spala hainele, a conduce masina, etc. Sunt insistenti in a urma regulile pe care alti oameni le considera exceptii. Atitudinea fata de superiori depinde de respectul fata de acestia. Sunt in mod special curtenitori cu cei pe care ii respecta dar rezistenti fata de cei pe care nu ii respecta.

In timp ce mediul de lucru le poate rasplati constiinciozitatea si atentia la detalii, aceste persoane nu arata prea multa spontaneitate sau imaginatie. Se pot simti paralizati cand este nevoie de a actiona imediat; se simt coplesiti in incercarea de a lua decizii fara un ghid. Nu se descurca in lucrari care necesita flexibilitate si abilitatea de a face compromisuri. Chiar si cand sunt in urma cu programul vor da de lucru colegilor pentru ca acestia nu isi fac treaba bine. Aceste persoane sunt pierdute in detalii si nu vad imaginea de ansamblu; sunt descrisi „a nu vedea padurea dintre copaci”.

Sunt foarte anxiosi in situatii care nu definesc clar regulile fiindu-le teama de a nu face greseli si a nu fi pedepsiti. O alta trasatura a tulburarii este rigiditatea combinata frecvent cu imposibilitatea de a arunca obiectele care le sunt de prisos. Aceasta caracteristica a fost descrisa drept comportament de „strangator”. Sunt vazuti de altii drept dificili. Se simt inconfortabil cu expresia emotiilor de tandrete si tind sa evite rudele si prietenii care sunt mai expresivi emotional. Abordul strict fata de viata le limiteaza relaxarea. Chiar si activitatile de relaxare sunt niste forme de a lucra.

Subtipurile Millon:
Theodore Millton a identificat 5 subtipuri de compulsiv. Orice individ compulsiv poate manifesta niciunul sau unul din urmatoarele:
- compulsivul constiincios - cuprinde manifestari de dependenta
- compulsivul puritan - include manifestari paranoide
- compulsivul birocratic - cuprinde manifestari narcisiste
- compulsivul zgarcit - cuprinde caracteristici schizoide
- compulsivul tachinator - cuprinde manifestari negativiste (pasiv-agresive).

Diagnostic: Este neobisnuit pentru aceasta tulburare sa fie diagnosticata ca fiind principala problema pentru care un pacient se va prezenta la medic. In cele mai multe cazuri persoanele afectate nu sunt constiente de disconfortul pe care rigiditatea lor il determina altora. Probabil vor accepta terapia pentru alte probleme cum ar fi anxietatea, dificultatile relationale sau problemele medicale legate de stres.

Diagnosticul tulburarii de personalitate obsesiv-compulsive depinde de observatia atenta si evaluarea adecvata a comportamentului individului; persoana nu trebuie doar sa prezinte atitudini si comportamente asociate tulburarii dar acestea trebuie sa fie indeajuns de severe pentru a interfera cu functionarea lor interpersonala si ocupationala.

Diagnosticul diferential va include distingerea intre tulburarea obsesiv-compulsiva si personalitatea obsesiv-compulsiva. O persoana care are obsesii si compulsiuni irationale va suferi probabil de tulburarea OC in timp ce persoana care se simte perfect confortabil cu sistemul auto-impus al regulilor si procedurilor de a spala podeaua are probabil o personalitate OC.
Unele caracteristici ale personalitatii obsesiv-compulsive pot apare si in alte tulburari ale personalitatii. De exemplu, o persoana cu narcisism poate fi preocupata de perfectiune si critica cu altii; narcisistii sunt de obicei generosi cu ei totusi persoanele cu personalitate obsesiv-compulsiva sunt auto-critici si nu vor sa cheltuie bani pe ei insisi. De asemenea, o persoana cu tulburare schizoida a personalitatii, careia ii lipseste capacitatea fundamentala a intimitatii poate semana cu una cu personalitate obsesiv-compulsiva prin formalitatea si detasarea in relatiile cu alti. Aici diferenta este ca o persoana cu personalitate obsesiv-compulsiva poate experimenta grija si poate dori relatii apropiate.

Diagnosticul tulburarii obsesiv-compulsive a personalitatii este pus cand persoana suspectata intruneste cel putin patru dintre urmatoarele criterii:
- preocuparea fata de detalii, reguli, liste, ordine, organizare pana cand scopul major al activitatii este pierdut
- grija excesiva pentru perfectiune in detalii mici care interfera cu efectuarea proiectelor
- dedicatia fata de munca si productivitate care nu lasa timp pentru prietenii si relaxare, cand lungile ore de munca nu pot fi explicate prin necesitatea financiara
- rigiditate morala excesiva si inflexibilitate in materie de etica si valori care nu pot fi denumite standarde ale religiei sau culturii persoanei
- pastrarea de obiecte nefolositoare sau stricate chiar daca nu au valoare sentimentala sau monetara
- insistenta ca activitatile sa fie efectuate dupa propriile reguli
- rigiditatea fata de sine si altii
- inflexibilitatea.

Tratament: Abordurile psihoterapeutice ale tratamentului personalitatii obsesiv-compulsive au gasit tehnici orientate psihodinamic spre interiorul pacientului si terapia cognitiv-comportamentala a fi de ajutor pentru multi pacienti. A invata sa gaseasca satisfactie in viata prin relatiile apropiate si recreationale in loc de cele doar bazate pe munca poate ameliora calitatea vietii pacientului. Antrenamente specifice in tehnici de relaxare pot ajuta pacientul diagnosticat cu personalitate obsesiv-compulsiva care prezinta caracteristicele de tip A: competitivitate si urgenta precum si preocuparea pentru munca.

Este totusi dificil pentru terapeut sa dezvolte o relatie cu o astfel de persoana. Pacientul vine la terapie cu o nevoie puternica de a controla situatia, neincredere in altii si tendinta de a pune sub semnul intrebarii totul despre terapie. Terapeutul trebuie sa fie alert la apararea pacientului fata de schimbari si nivelul de munca pentru a castiga un angajament pentru procesul terapeutic.

Medicatia:
Timp de mai multi ani, medicatia pentru aceasta tulburare si alte tulburari ale personalitatii a fost considerata ineficienta, deoarece nu afecta cauzele. Studiile mai recente indica totusi ca tratamentul cu anumite medicamente poate fi de ajutor in psihoterapie. In special medicamentele cunoscute drept inhibitorii selectivi ai recaptarii de serotonina par a ajuta pacientul asupra rigiditatii si a compulsivitatii, chiar si cand pacientul nu arata semne de depresie. Medicatia poate ajuta ca acesta sa gandeasca mai clar si sa ia decizii mai bune si repede fara a fi distras de detaliile minore. Controlul simptomelor nu vindeca tulburarea dar ajuta individul sa functioneze cu mai putin stres.

Prognostic:
Indivizii cu personalitate obsesiv-compulsiva experimenteaza un nivel moderat de succes dar relatiile cu sotul sau copiii pot fi tensionate datorita combinatiei de detasare emotionala si control. Persoanele afectate nu ating nivelul profesional adecvat talentului si abilitatilor lor, datorita rigiditatii si a incapatinarii care nu ii face buni membrii de echipa sau sefi. Pacientii fata de cei cu tulburare obsesiv-compulsiva isi vad comportamentul compulsiv drept voluntar si considera schimbarea mai ales daca recunosc costul fata de relatiile personale.