Tulburarea de personalitate antisociala | Personalitatea sociopata

Aceasta tulburare a fost cunoscuta anterior drept tulburare psihopata sau sociopatie. Ca si la alte tulburari de personalitate, exista numerosi factori care pot contribui la dezvoltarea simptomelor. Deoarece simptomele sunt de durata, ideea ca acestea incep in copilarie, sau cel putin in adolescenta, este acceptata. Consecintele negative ale acestor simptome nu se pot manifesta pana la perioada de adult.
Cercetarile arata ca un procent mare dintre indivizii cu aceasta tulburare au comportamente care pot fi recunoscute inainte de 15 ani.

Simptomele personalitatii antisociale cuprind un comportament dezinteresat fata de drepturile omului. Nu se conformeaza normelor societatii si asteptarilor rezultind arestari si implicari ilegale individual incrcand sa foloseasca inselaciuni pentru profitul sau. Impulsivitatea este frecvent prezenta incluzind accese de furie, neintelegerea consecintelor comportamentelor, iritabilitate si asalt fizic.
Unii argumenteaza ca o componenta majora a acestei tulburari este reducerea capacitatii de a empatiza cu alte persoane. Astfel acestia nu au sentimentul de vinovatie fata de persoanele ranite fiind dezinteresati de aspectele interrelatiilor umane.

Tratamentul pentru aceasta tulburare este foarte rar implementat. Exista unele studii asupra simptomelor si a consecintelor negative frecvent blamand societatea pentru dezvoltarea lor. In acest sens, optiunile terapeutice sunt limitate. Unele cercetari au descoperit o terapie de lunga durata orientata spre interior dar pentru a face pacientul sa se angajeze la o atfel de terapie este un obstacol major.
Prognosticul nu este foarte bun, dincauza a doi factori contributori. Primul pentru ca boala este caracterizata de esecul conformarii la normele societatii, acesti indivizi sunt frecvent incarcerați din cauza comportamentului criminal. Cel de-al doilea, o lipsa a constientizarii bolii, acesti oameni vad lumea din exterior ca fiind cu probleme si nu ei insisi, cautand rar tratament.

Cauze si factori de risc:Tulburarile de personalitate sunt comportamente cronice si tipuri de relatii care interfereaza cu viata unei persoane pentru multi ani. Pentru a pune diagnosticul de tulburare de personalitate antisociala, persoana trebuie sa manifeste comportament evident care-l califica pentru diagnosticul de tulburare de comportament in timpul copilariei.
Cauza tulburarii este necunoscuta, dar factorii genetici si abuzul in copilarie sunt considerati a contribui la dezvoltarea acestei conditii. Persoanele cu un parinte antisocial sau alcoolic prezinta risc crescut. Barbatii mai mult decat femeile sunt afectati. Piromania si cruzimea fata de animale in timpul copilariei sunt legate de dezvoltarea personalitatii antisociale.

Factori de risc:
Dezvoltarea personalitatii este afectata de tendintele genetice ca si de factorii de mediu cum sunt experientele din copilarie. Cei mai multi factori de risc de dezvoltare a acestei tulburari sunt asociati cu mediul abuziv sau in care copilul este neglijat:
- abuzul in copilarie
- deprivare si neglijare afectiva in copilarie
- un parinte antisocial, alcoolic
- implicarea intr-un grup care manifesta comportament antisocial
- tulburarea de deficit de atentie
- tulburare de citit.

Semne si simptome:Personalitatea antisociala este o conditie in care indivizii prezinta un dezinteres pentru lege si drepturile omului. Oamenii cu personalitate antisociala pot tinde sa minta sau sa fure, frecvent nereusind sa ramana la un serviciu stabil sau sa-si indeplineasca indatoririle parintesti.

Adolescenta este un moment critic pentru dezvoltarea personalitatii antisociale. Persoanele care au crescut in medii abuzive sau neglijate sunt la risc, prezentand simptome inainte de 15 ani. Personalitatea antisociala afecteaza barbatii de trei ori mai mult decat femeile si este mult mai prevelenta in populatiile din inchisoare decat in populatia generala.

Este o conditie cronica si reprezinta una dintre cele mai dificil de tratat afectiuni ale personalitatii. Totusi psihoterapia si unele medicamente pot ajuta la ameliorarea simptomelor. In multe cazuri simptomele personalitatii antisociale diminua cand aceasta atinge varsta mijlocie.

Bolnavul clasic este indiferent nevolilor altor indivizi si poate manipula prin santaj sau intimidare. Prezinta un dispret total fata de bine si rau, are probleme in pastrarea unei slujbe, nu-si plateste facturile. De obicei sunt singuratici. Pot fi agresivi si violenti.

Criteriile de diagnostic ale personalitatii antisociale:
- nu se confromeaza normelor sociale nerespectand legile si angajandu-se constant in acte ilegale
- mint constant, intimideaza si folosesc inselaciuni pentru profitul propriu
- impulsivitate sau esecul realizarii unui plan de viitor
- iritabilitatea si agresivitatea indicate de atacuri fizice repetate
- dispret fata de siguranta altor indivizi
- iresponsabilitate indicata de esecul repetat de a sustine un loc de munca sau de a-si onora obligatiile financiare
- lipsa remuscarilor indicata de indiferenta fata de actele de violenta, de furt sau abuz verbal fata de alti indivizi.
Individul are mai putin de 18 ani. Boala nu este asociata cu schizofrenia sau episoadele maniace. Simptomele tind sa atinga maximum de manifestare la 20 de ani si se amelioreaza la 40 de ani.

Diagnostic: Nu exista teste de laborator pentru aceasta tulburare iar diagnosticul se pune dupa o evaluare psihiatrica. Medicul intreaba pacientul despre simptome si starea de bine mentala, istoricul medical, personal si social. Un examen fizic va ajuta la excluderea altor conditii.
Diagnosticul de tulburare antisociala este rezervat de obicei pentru persoanele peste 18 ani. Totusi un posibil diagnostic necesita identificarea unei tulburari de comportament pina la varsta de 15 ani. Aceste tulburari de comportament cuprind: furtul, cruzimea fata de animale, inselaciunea, vandalism si abandonul domiciliului.

Tratament: Personalitatea antisociala este considerata una dintre cele mai dificile tulburari de personalitate de tratat. Persoanele care sufera de aceasta conditie cauta rar tratament singuri, ci doar directionati de o instanta. Pot abuza sau neglija un tratament medicamentos. In general, tratamentul acestor persoane are putin succes, dar exista abordari care pot ameliora simptomele.

Medicatia:
Persoanele cu tulburare antisociala sufera frecvent de conditii asociate cum sunt anxietatea, depresia si dependenta de substante. Doctorii pot prescrie medicamente antidepresive sau antipsihotice pentru a ajuta ameliorarea acestor conditii. Din nefericire multe persoane cu personalitate antisociala nu-si iau medicatia prescrisa.

Psihoterapia:
Aceasta terapie poate ajuta persoanele afectate sa dezvolte comportamente interpersonale intr-un cod moral. O parte critica a acestei terapii este dezvoltarea si mentinerea unei relatii pacient - terapeut. Aceasta relatie poate fi o provocare pe masura ce pacientul este frecvent furios, instabil emotional, inadecvat interpersonal si predispus la comportament impulsiv. In unele cazuri doctorii sugereaza terapia de grup si in familie cand terapia individului nu a avut succes.