Tulburarea anxioasa-evitanta a personalitatii

Tulburarea anxioasa a personalitatii este o conditie caracterizata prin timiditate extrema, senzatia de inoportunitate si sensibilitate la respingere. Acesti indivizi se simt inferiori celorlalti. Tulburarea este diagnosticata cand aceste comportamente devin persistente si debilitante sau stresante. Diagnosticul este pus cu atentie la copii si adolescenti, la care un comportament evitant poate fi adecvat.

Respingerea poate fi atat de dureroasa, incat individul cu aceasta tulburare va alege singuratatea decat riscul de a incerca sa relationeze cu altii. Individul cu aceasta tulburare are putini prieteni si frecvent este foarte dependent de ei. Sunt descrisi de catre altii ca fiind timizi, singuratici si izolati. Functia lor profesionala are, de asemenea, de suferit deoarece evita situatiile sociale care sunt importante pentru o avansare.

Tulburarea este cronica si se agraveaza timpuriu, ameliorandu-se la varsta mijlocie.
Comportamentul evitant debuteaza in copilarie cu timiditate, rusine, izolare si frica de straini si situatii noi. Este egala ca frecventa la barbati si femei. Are o incidenta intre 0,5 si 1 % in populatia generala.

Cercetatorii nu cunosc inca ce determina personalitatea evitanta. Exista numeroase teorii totusi. Etiologia este considerata a fi determinata de un complex de factor genetici, sociali si biologici.

Tratamentul este de obicei psihoterapia, ca in majoritatea tulburarilor de personalitate. Se prefera terapia individuala, totusi daca individul accepta sa adere la un grup de terapie si acesta poate fi util. indivizii cauta rar tratament din dorinta proprie. Medicatia este prescrisa doar pentru cazurile grave.

Cauze si factori de risc:Cauza personalitatii evitante nu este clar definita si poate fi influentata de o combinatie dintre factorii sociali, biologici si genetici. Acest model de personalitate apare in copilarie cu semne de timiditate excesiva si frica atunci cand copilul confrunta oameni si situatii noi. Aceste caracteristici sunt, de asemenea, emotii adecvate ale dezvoltarii copilului si nu inseamna ca acest model va continua si in perioada de adult. Cand timiditatea, teama nefondata fata de respingeri, hipersensibilitatea fata de critici si un model de evitare sociala persista si se intensifica si in adolescenta, se indica frecvent diagnosticul de tulburare evitant-anxioasa a personalitatii.

Multe persoane diagnosticate cu aceasta tulburare au avut experiente dureroase timpurii, produse de critici parentale cronice si respingere in familie. Necesitatea de a lega emotii pozitive cu parintii care i-au respins face persoana afectata sa doreasca relatii sociale, dar dezvoltand gradat o carapace defensiva de auto-protectie impotriva criticilor. Ridiculizarea sau respingerea de catre apropiati reimprospateaza modelul de izolare sociala a tinerei persoane si contribuie la frica de contactul social.

Semne si simptome:Tulburarea anxioasa a personalitatii este definita prin anxietate sociala extrema datorata unui sentiment extrem de inferioritate si lipsa de respect. Cei cu aceasta tulburare evita frecvent situatiile sociale si cauta locuri de munca care sa implice un contact minim cu alti oameni. Mersul la cursuri, acceptarea de noi prieteni si a unei promovari pot, de asemenea, fi evitate de frica a fi respins sau a se simti rusinat. Criticismul si dezaprobarea este perceput drept ridicol, rusinos si respingator. Astfel cei afectati vor interactiona numai cu persoanele de care sunt siguri ca le sunt placute.

Dificultatea potentiala a noilor situatii este exagerata, pentru a face logica evitarea lor. Aceste persoane frecvent nu au relatii intime in afara celor familiale. Frecvent isi creeaza lumi de fantezie si viseaza ziua la relatii ideale si relatii sociale. Ei formeaza relatii doar cu prietenii sau sotii care ii accepta neconditionat. Frecvent isi minimalizeaza importanta si capacitatile.
Persoanele cu personalitate anxioasa sunt preocupate de relatiile cu altii doar daca cred ca nu vor fi respinsi. Pierderea si respingerile sunt atit de dureroase incat acesti indivizi vor alege sa fie singuri decat sa riste sa incerce sa se conecteze cu altii.

Manifestarile tulburarii anxioase a personalitatii mai cuprind:
- hipersensibilitate la respingere
- izolare sociala auto-impusa
- timiditate extrema sau anxietate in situatiile sociale, desi persoana simte o dorinta puternica de a avea relatii apropiate
- evita contactul fizic deoarece este asociat cu stimuli neplacuti sau durerosi
- evita relatiile interpersonale, se simte inoportun
- nu are stima de sine, nu are incredere in altii
- se distanteaza emotional in intimitate
- se auto-critica fata de problemele sale cu altii
- are probleme in functionarea ocupationala
- se auto-percepe in singuratate desi altii gasesc relatia cu individul importanta
- se simte inferior altora
- in unele cazuri extrem de severe dezvolta agorafobie
- foloseste fanteziile ca forma de scapare si de intrerupere a gandurilor dureroase.

Diagnostic:OMS a caracterizat tulburarea anxioasa a personalitatii prin intrunirea a cel putin patru dintre urmatoarele manifestari:
- sentimente persistente si patrunzatoare de tensiune
- credinta ca individul este inapt social, neplacut social sau inferior altora
- preocuparea excesiva fata de critici si respingerea sociala
- absenta dorintei de a fi implicat in situatii sociale daca nu este sigur ca este placut
- restrictii in viata datorita nevoii de securitate fizica
- evitarea activitatilor sociale sau profesionale care implica contactul interpersonal semnificativ datorita fricii de criticism, dezaprobare sau respingere.

Subtipurile Millon:
Psihologul Theodore Millon a identificat patru subtipuri ale tulburarii anxioase a personalitatii. Orice individ afectat poate prezenta nici unul sau unul din urmatoarele:
Anxiosul conflictual - include manifestari negativiste; se simte ambivalent fata de el insusi si altii. Pot idealiza pe cei apropiati de el, dar sub stres se simt subapreciati sau neintelesi si vor sa raneasca pe altii pentru a se razbuna.
Anxiosul hipersensibil - cuprinde manifestari paranoide; acesta experimenteaza paranoia, frica si neincredere dar la un nivel mai mic fata de individul cu tulburare de personalitate paranoida.
Anxiosul fobic - include manifestari de dependenta;
Anxiosul depresiv - include manifestari depresive.

Cercetatorii sugereaza ca persoanele cu tulburare anxioasa de personalitate ca si cele care sufera de anxietate cronica sau fobie sociala isi monitorizeaza excesiv reactiile interne proprii cand sunt implicate in interactiuni sociale. Totusi, fata de fobia sociala, persoanele cu personalitate anxioasa-evitanta pot monitoriza excesiv si reactiile persoanelor cu care interactioneaza.

Tensiunea extrema create de aceasta monitorizare poate determina limbajul ezitant si evitant a multor persoane afectate, acestea sunt, de asemenea, preocupate cu monitorizarea lor si a altora, facand limbajul fluent dificil. Aceasta tulburare este raportata a fi prevalenta in special la persoanele cu tulburari anxioase, desi estimarile comorbiditatii variaza larg, datorita diferentelor in metodele de diagnostic. Cercetatorii sugereaza ca aproximativ 10 - 50 % dintre persoanele anxioase cu agorafobie au tulburare evitant-anxioasa a personalitatii precum si 20 - 40 % dintre persoanele cu fobie sociala. Unele studii arata prevalente de pana la 45 % printre persoanele cu tulburare generalizata anxioasa si pina la 56 % la cei cu tulburare obsesiv-compulsiva.

Tulburarile de personalitate sunt de obicei diagnosticate dupa un istoric medical complet si un interviu cu pacientul. Desi nu exista teste de laborator pentru aceste tulburari, doctor poate examina fizic pacientul pentru a exclude posibilitatea unei conditii medicale generale care sa afecteze comportamentul pacientului. De exemplu, persoanele cu tulburari ale tractului digestiv pot evita ocaziile sociale de frica unui atac brusc de diaree sau nevoia de a varsa.

Daca interviul cu pacientul sugereaza un diagnostic de tulburare evitant-anxioasa a personalitatii doctorul poate folosi un set de intrebari standard:
- inventarul Minnesota al personalitatii multifazice
- inventarul clinic multiaxial Millon
- testul psihodiagnostic Rorschach
- testul tematic al aperceptiei.

Tratament:Scopul general al tratamentului in acest tip de afectiune este ameliorarea stimei de sine si a increderii. Pe masura ce increderea si functiile sociale ale pacientului se vor ameliora acesta va deveni mai rezistent la criticile potentiale sau reale.

Terapiile orientate psihodinamic:
Aceste aborduri sunt de obicei de sustinere; terapeutul empatizeaza cu senzatiile puternice ale pacientului de rusine si inoportunitate pentru a crea o relatie de incredere. Terapia este lenta la inceput deoarece aceste persoane nu au incredere in altii; tratamentul care interactioneaza cu statutul lor emotional prea rapid poate determina protectia excesiva a pacientului. Pe masura ce increderea este stabilita si pacientul se simte in siguranta discutand detaliile situatiei lor. Acesta poate lega conexiuni importante intre emotiile sale puternice de rusine si comportamentul in situatii sociale.

Terapia cognitiv-comportamentala:
Aceasta poate ajuta in tratarea indivizilor cu personalitate evitanta. Abordul se face asupra modurilor de gandire care determina tulburarea de personalitate si incearca sa le modifice prin examinarea validitatii acestor considerente. Daca un pacient simte ca este inferior fata de apropiatii sai, neplacut si inacceptabil social un terapeut cognitiv va testa realitatea acestor presupuneri cerand pacientului sa numeasca persoane carora le place compania lui sau sa descrie intalnirile din trecut in care s-a simtit bine. Aratand pacientului ca alte persoane il iubesc si respecta compania si ca situatiile sociale pot fi placute, se expune irealitatea fricilor si a insecuritatilor sale. Procesul este cunoscut drept restructurare cognitiva.

Terapia de grup:
Poate aduce pacientilor experiente sociale pozitive in medii controlate si sigure. Pot fi greu de obtinut datorita fricii de respingere sociala. Un mediu social empatic in grup poate ajuta fiecare membru sa-si depaseasca anxietatile sociale. Antrenamentul aptitudinilor sociale poate, de asemenea, fi incorporat in terapia de grup pentru a ameliora raspunsurile sociale ale individului.

Terapia de familie si maritala:
Terapia familiala sau de cuplu poate fi de ajutor pentru pacientul care vrea sa intrerupa un model familial care agraveaza comportamentul evitant. Aceasta va include incercarea de a rupe ciclul respingerii, a criticilor sau ridiculizarii care tipic caracterizeaza casatoriile evitante. Alte strategii cuprind ajutarea cuplului de a dezvolta moduri constructive de a relationa cu altii fara rusine.

Medicatia:
Folosirea inhibitorilor de monoaminoxidaza s-a dovedit utila in a ajuta pacientii cu tulburare evitant-anxioasa a personalitatii de a-si controla simptomele. Cel mai mare dezavantaj al acestor medicamente este dieta alimentara impusa. Aceste persoane trebuie sa evite substanta cunoscuta drept tiramina care se gaseste in branza, ficat, vin rosu, soia, seminte si carne.

Prognostic:
Persoanele afectate care inca functioneaza bine in societate isi vor ameliora aptitudinile sociale intr-un anumit grad. Dar din cauza fricii sociale semnificative si a sentimentelor de inferioritate profunde aceste modele nu se vor schimba semnificativ. Persoanele care nu functioneaza bine probabil vor renunta la tratament daca devin foarte anxiosi. Cum tulburarea origineaza de obicei in modul de comportament al familiei pacientului, singura masura de preventie cunoscuta este un mediu familial grijuliu, emotional pozitiv si expresiv.