Personalitatea histrionica

Personalitatea histrionica este caracterizata de un model de lunga durata de comportament in cautare de atentie si emotivitate extrema. O persoana cu personalitate histrionica vrea sa fie in centrul atentiei in orice grup social si se simte inconfortabil cand nu este asa. Aceste persoane pot fi percepute ca fiind subiective si se pot angaja in comportamente sexuale seductive sau provocatoare pentru a atrage atentia asupra lor.

Acestor indivizi le poate fi foarte greu sa dezvolte intimitate emotionala in relatia romantica sau sexuala. Fara sa fie constienti frecvent joaca un rol: de victima sau printesa in relatiile cu altii. Pot cauta sa controleze partenerul prin manipularea emotionala sau seductie la un nivel, si pe de alta parte sa prezinte independenta marcata fata de acestia.
Au frecvent relatii anormale cu prietenii de acelasi sex, deoarece stilul lor sexual interpersonal provocativ poate ameninta relatia. Plictisesc apropiatii cu cereri de atentie permanenta. Devin depresivi si suparati cand nu sunt in centrul interesului.
Cauta mereu noutatea, stimularea si excitarea si au tendinta de a deveni plictisiti de rutina obisnuita. Acesti indivizi sunt frecvent intoleranti sau frustrati de situatii care implica o atentie tardiva, actiunile lor fiind centrate pe obtinerea satisfactiei imediat. Desi adeseori initiaza un job sau proiect cu mare entuziasm, interesul lor dispare imediat. Relatiile de lunga durata pot fi neglijate din cauza excitarii celor noi.

Ca in toate tulburarile de personalitate, persoana afectata trebuie sa aiba cel putin peste 18 ani inainte de a se pune diagnosticul. Este mai prevalenta la femei decat la barbati si apare la 2-3 % din populatie. Severitatea tulburarii va diminua odata cu inaintarea in varsta.

Majoritatea pacientilor nu cauta tratament. Persoanele cu tulburari de personalitate nu cauta un medic decat atunci cand afectarea incepe sa interfere semnificativ cu viata personala, adica cand sunt pusi in fata situatiilor noi si stresante.
Cercetatorii de astazi nu cunosc cauzele tulburarii histrionice. Exista multiple teorii, totusi majoritatea medicilor accepta un model cauzal biopsihosocial. Cauzele sunt probabil complexe si cuprind factori biologici si genetici, sociali (cum ar fi modul cum persoana interactioneaza in dezvoltarea sa timpurie cu familia si prietenii si alti copii) si factori psihosociali (personalitatea si temperamentul individului, modelate de mediul in care traieste si aptitudinile de adaptare copiate).
Tratamentul implica psihoterapie de lunga durata. Medicatia poate de asemenea fi prescrisa pentru a ajuta unele simptome debilitante.

Cauze si factori de risc: Exista putine studii obiective ale cauzalitatii acestei tulburari de personalitate. Investigatiile raportate au rezultate neconcludente. Explicatiile psihoanalitice fac legatura fie cu esecul rezolvarii conflictelor oedipiene, fie a conflictelor verbale. Aceasta tulburare de personalitate este rar observata la barbati. In aceste situatii exista si alte probleme fata de identificarea sexuala a persoanei.

Cauzele neurochimice:
Studiile arata ca pacientii cu aceasta tulburare au sisteme noradrenergice inalt responsive, cu eliberarea excesiva a neurotransmitatorului denumit norepinefrina. Neurotransmitatorii sunt substante care comunica impulsurile de la un neuron la altul in creier, iar aceste impulsuri dicteaza comportamentul. Tendinta spre o reactive emotionala excesiva la respingere comuna la pacientii histrionici poate fi atribuita malfunctiei intr-un grup de neurotransmitatori denumiti catecolamine. Norepinefrina apartine acestui grup.

Cauzele de dezvoltare:
Teoria psihoanalitica dezvoltata de Freud sublineaza o serie de stadii psihosexuale de dezvoltare prin care trece individul. Aceste stadii determina dezvoltarea psihologica de mai tarziu. S-a propus ca stadiul genital este determinantul tulburarii. Unii cercetatori considera ca stadiul oral al lui Freud a fi mai important in dezvoltarea tulburarii. Cei mai multi psihoanalisti sunt de accord ca o copilarie traumatica contribuie la dezvoltarea histrionismului.
O alta component din teoria lui Freud este mecanismul de aparare. Mecanismele de aparare sunt seturi de metode sistematice, inconstiente pe care le dezvolta oamenii pentru a face fata conflictelor si a reduce anxietatea. Dupa teoria lui Freud toti oamenii folosesc aceste mecanisme, dar diferiti oameni folosesc diferite tipuri de mecanisme. Indivizii afectati difera in severitatea mecanismelor de aparare neadaptate pe care le folosesc. Cazurile severe folosesc represia, negarea si disocierea.

Cauzele biosociale:
Un model biosocial in psihologie arata cum contribuie factorii biologici la dezvoltarea personalitatii. Acestea sugereaza ca oamenii dezvolta tulburarea din aprobarea interpersonala inconstienta oferita de parinti. Acesti indivizi au invatat sa ia ceea ce vor de la altii prin atragerea atentiei fata de ei.

Cauzele socioculturale:
Studiile asupra diferitelor culture cu rate crescute de histrionism sugereaza cauze sociale si culturale ale bolii. Unii cercetatori se asteapta sa gaseasca aceasta tulburare mai ales printre culturile care tind sa valorize modul dezinhibat de manifestare a emotiilor.

Variabilele personale:
Cercetatorii au descoperit unele legaturi intre varsta indivizilor afectati si comportamentul manifestat de acestia. Simptomele sunt de lunga durata, totusi caracterul histrionic se poate modifica cu varsta. De exemplu, seductia poate fi manifestata mai frecvent de un adult tinar decat unul batran. Pentru a impresiona pe altii unii adulti trec de la seductia sexuala la una paterna sau materna.

Semne si simptome:Persoanele cu aceasta tulburare pot de obicei functiona la un nivel normal social si profesional. Au aptitudini sociale bune, dar tind sa le foloseasca pentru a manipula pe altii si a intra in centrul atentiei. Mai mult, personalitatea histrionica poate afecta viata sociala sau romantic,a sau abilitatea de a face fata esecurilor. Acestor persoane le lipseste empatia. Incep relatiile bine, dar tind sa greseaca cand este nevoie de durabilitate sau profunzime, alternind intre extremele idealizarii si dezinteresului. Pot cauta tratament pentru depresie cand relatia romantica se termina.
Frecvent nu isi percep situatia personala realistic si au tendinta de a dramatiza si a exagera problemele. Pot schimba diferite job-uri pe masura ce devin plictisiti si au probleme de a face fata frustrarii. Pentru ca doresc noutate si excitare se pot pune in situatii riscante. Toti acesti factori pot conduce la dezvoltarea depresiei.

Alte manifestari cuprind:
- comportament exhibitionist, cautarea constanta a aprobarii si reasigurarii
- dramatism excesiv cu manifestare exagerata a emotiilor cum ar fi imbratisarea cuiva abia cunoscut sau plinsul incontrolabil in timpul unui film trist
- sensibilitate excesiva la criticism sau dezaprobare
- aspect seductiv si comportamente inadecvate
- simptome somatice folosite pentru a atrage atentia
- toleranta diminuata la frustrare
- schimbarea rapida a statusului emotional care pot apare superficiale sau exagerate pentru altii
- tendinta de a crede ca relatiile sunt mai intime decat in realitate
- decizii luate in graba.

Subtipurile Millon: Un individ histrionic poate prezenta nici unul sau unul dintre urmatoarele:
Histrionicul teatral: este in special dramatic, romantic si cauta atentia.
Histrionicul infantile: include caracteristici de granita.
Histrionicul vivace: sintetizeaza seductivitatea histrionicului cu nivelul de energie tipic hipomaniei.
Histrionicul ispititor: include caracteristici compulsive si de dependenta.
Histrionicul temperamental: include caracteristici negativiste (pasiv-agresive).
Histrionicul viclean: caracteristici antisociale.

Indivizii cu aceasta tulburare fac fata cu greu intimitatii emotionale in relatiile romantice.

Diagnostic: Aspectul individului, comportamentul, istoricul, alaturi de evaluarea psihologica, sunt de obicei suficiente pentru a stabili un diagnostic. Nu exista nici un test pentru a confirma acest diagnostic. Deoarece criteriile sunt subiective unele persoane pot fi diagnosticate gresit ca avand tulburarea, in timp ce altele pot sa nu fie diagnosticate niciodata. Tratamentul este de obicei initiat pentru depresia asociata cu relatiile romantic terminate. Medicatia ajuta ameliorarea simptomelor, precum depresia. Psihoterapia poate fi de ajutor.

Criteriile de diagnostic ale tulburarii histrionice de personalitate cuprind un model de emotivitate excesiva si cautarea atentiei cu debutul in copilarie si prezentandu-se intr-o varietate de context, indicate de 5 sau mai multe dintre urmatoarele:
- se simte inconfortabil in situatii in care nu se afla in centrul atentiei
- interactiunile cu altii sunt caracterizate de comportament sexual sau seductiv inadecvat
- manifesta modificari rapide ale emotiilor si aparenta de superficialitate
- foloseste constant aspectul fizic pentru a atrage atentia
- are un stil de a vorbi excesiv, impresionist si fara detalii
- auto-dramatizeaza, este teatral si exagereaza expresia emotiilor
- este sugestibil, influentabil de catre altii sau de circumstante
- considera relatiile mai intime decat in realitate.

Tratament:Datorita absentei cercetarilor sutinute asupra tulburarilor de personalitate si a tratamentului de lunga durata prin psihoterapie, descoperirile empirice aupra tratamentului acestor tulburari ramin bazate pe metode pe caz si nu studii clinice. Astfel tratamentul de elective este psihoterapia si/sau terapia conitiv comportamentala, care incearca auto-dezvoltarea prin rezolvarea conflictelor si a inhibitiilor. Terapia de grup poate ajuta indivizii histrionici sa invete cum sa nu-si mai manifeste excesiv comportamentele dramatice, dar trebuie monitorizata atent pentru ca poate da persoanei o audienta pentru a-si prezenta rolul si oportunitatea de a perpetua comportamentul histrionic.

Terapia cognitiv-comportamentala:
Este un tratament directionat spre a reduce gandurile disfunctionale ale individului. Astfel de ganduri includ teme precum faptul ca nu este capabil sa aiba grija de el insusi. Aceasta terapie incearca sa inlature gandurile automate de inferioritate. Ii invata pe pacienti sa identifice gandurile automate, sa lucreze asupra comportamentului impulsiv si sa dezvolte aptitudini mai bune de a rezolva problemele.

Meditatia:
Este folosita pentru a asista pacientii extrovertiti cu histrionism sa se relaxeze si sa-si focalizeze emotiile. Unii terapeuti folosesc hipnoza pentru a ajuta pacientii sa se relaxeze cand experimenteaza o frecventa cardiac rapida sau palpitatii in cursul unei manifestari de dramatism.

Psihoterapia:
Deoarece personalitatea umana este o parte atat de integranta din ceea ce defineste identitatea noastra, aceasta tulburare este dificil de tratat. Psihoterapia individuala focalizata in ameliorarea mecanismelor de copiere si dezvoltarea aptitudinilor interpersonale pare a fi cea mai eficienta metoda de tratament. Terapia de grup nu este in general recomandata persoanelor histrionice, deoarece comportamentului lor in cautare de atentie poate monopoliza sedinta.
Gesturile suicidale si automutilarea, drept comportamente in cautare de atentie sunt frecvent asociate cu histrionismul. Chiar si decesul nu este intentia pacientului. Orice planuri de suicid trebuie luate in considerare. Terapia recomandata este de scurta durata si doreste sa resolve problemele imediate si dificultatile din viata pacientului.

Medicatia:
Medicatia psihiatrica nu este de obicei folosita pentru a ameliora tulburarea de personalitate, dar poate fi utilizata pentru a trata tulburarile asociate cum ar fi anxietatea sau depresia. Prescrierea acestor medicamente trebuie facuta cu atentie datorita posibilitatii ca pacientul sa foloseasca medicamentele inadecvat cu ganduri auto-distructive.

Caracteristicele acestor indivizi sunt de lunga durata. Ei folosesc serviciile medicale frecvent, nu raman in tratamentul psihoterapeutic indeajuns de mult pentru a face modificari. Tind sa aiba scopuri vagi si sa treaca la ceva mai interesant. Pe masura ce indivizii imbatranesc prezinta mai putine simptome. Cercetatorii pun acest fapt pe seama lipsei de energie la batranete.