Nevoile relationale - si o invitatie la autoexplorare

Nevoile relationale sunt adesea globalizate sub umbrela atotcuprinzatoare a “nevoii de a fi iubit”, ca si cum aceasta, pe de o parte, ar acoperi totul si, pe de alta parte, ar ajuta de fapt la evitarea numirii sau recunoasterii deschisa a celorlalte nevoi, acceptarii si implinirii corespunzatoare a fiecareia. Chiar daca nu sunt intotdeauna bine identificate, nevoile relationale sunt la fel de importante, ca si nevoia de a fi iubit, pe de o parte, sau ca si nevoia unei persoane de a se hrani, a dormi, a fi in siguranta. Neapreciate la justa lor valoare, nevoile relationale “au nevoie” sa fie supuse atentiei, pentru buna lor satisfacere in vederea obtinerii si pastrarii echilibrului atat de nuantat, delicat si fragil al relatiilor. Voi aminti cateva dintre aceste nevoi indispensabile sanatatii noastre relationale si lansez totodata invitatia catre fiecare cititor sa faca o evaluare proprie a felului in care ele au fost recunoscute, intelese si satisfacute (sau negate si frustate) in copilarie si in acelasi timp o evaluare felului in care ele sunt astazi recunoscute si satisfacute (sau necunoscute si nesatisfacute) in viata de adult. Si va invit apoi sa faceti o corelatie intre aceste perioade ale vietii, privite prin lupa subiectului prezentat. Si puteti merge si mai departe, analizand, pentru momentul vietii in care va aflati, modul de satisfacere al nevoilor proprii si modul in care puteti, stiti si/sau vreti sa recunoasteti si sa contribuiti la satisfacerea nevoilor relationale ale partenerilor de relatie (fie acestia copiii, parintii sau tovarasul de viata).

- nevoia de a putea folosi cuvintele pentru a exprima si descrie sentimentele, emotiile si ideile care ne traverseaza;
- nevoia de a fi inteles, adica de a avea sentimentul ca ceea ce am spus nu s-a pierdut, nu a fost deformat ori negat, ci a ajuns la destinatar asa cum noi am transmis;
- nevoia unei persoane de a fi recunscuta asa cum este si nu cum altul doreste sa fie (ceea ce nu exclude acceptarea criticii constructive prin deschiderea catre comunicarea - asertiva;
- nevoia de a fi valorizat, cand o persoana simte ca ceea ce este, spune, face si/ sau gandeste are insemnatate pentru cealalta persoana implicata in relatie, persoana semnificativa din viata sa;
- nevoia de a dispune de intimitate, de un spatiu si de un timp la care altcineva sa nu aiba acces fara acord, in care sa nu patrunda sau sa se strecoare oricand.
- nevoia de afirmare, pe de o parte, si nevoia de aprobare, pe de alta parte - de multe ori contradictorii, intrucat conditionarea afirmarii de aprobare se afla prea des la originea a numeroase dependente afective si relationale (daca imi iau libertatea sa ma afirm este necesar sa imi asum totodata si riscul de a nu fi aprobat);
- nevoia de a exercita influenta asupra celuilalt (impact);
- nevoia de independenta - de a nu depinde mereu de raspunsul ori resursele celuilalt.

Exista desigur o lista mult mai detaliata, iar structura nevoilor este unica, proprie fiecarei persoane in individualitatea sa. Unele dintre aceste nevoi pot sa para mai importante unor persoane, altora mai putin, iar recunoasterea si acceptarea lor, prim pas catre posibilitatea actionarii in sensul indeplinirii si satisfacerii lor, sta la baza stimei de sine. Stima de sine stand la baza capacitatii de a iubi, vom concluziona incheind ca aceste nevoi au mai putin de a face cu nevoia si poate chiar dependenta de a fi iubit, cat cu posibilitatea de a iubi si de a se iubi cu o dragoste care sa nu fie narcisista ci bazata in primul rand pe respectul fata de sine.


adaptare dupa Jacques Salome - "Ce-ar fi daca ne-am inventa propria viata?", ed. Curtea Veche, 2012