Impactul traumei războiului

Cum ne afectează psihologic și emoțional ideea războiului?

Din punct de vedere psihologic, știrile despre război și consecințele sale precum numărul de vieți pierdute, oamenii care își pierd casele, femei care se despart de soții lor, familii destrămate, animale abandonate, pot fi cutremurătoare.

Din punct de vedere emoțional vizionarea știrilor legate de război pot declanșa sentimente de incertitudine, anxietate, panică, sau stres pe care nu le-am simțit înainte. Asta se întâmplă pentru că suntem empatici și ne punem mintal în situația celorlalți. Persoanele care sunt extrem de empatice pot simți durerea atât emoțională cât și fizică.

Știrile te pot face să te îngrijorezi cu privire la modul în care războiul ar putea afecta economia, locurile de muncă, securitatea națională sau pe cei dragi. Războiul implică un număr foarte mare de experiențe traumatice care includ atât amenințarea cu moartea, desfigurarea sau rănirea fizică, dar și asistarea la amenințarea vieții celorlalți.

Ce frici poate declanșa acest război?

• Pierderea bruscă a sentimentului controlului asupra vieții

• Senzația de neputință și neajutorare

• Frica de boală

• Frica de a începe o viață nouă într-un loc nou

• Frica de a nu avea posibilități fincanciare

• Frica de a pierde locuri dragi

Care sunt persoanele mai afectate de impactul războiului atât psihic cât și emoțional?

Războiul are un impact atât psihic cât și emoțional la fiecare dintre noi, însă nu toată lumea este afectată în aceeași măsură. Persoanele mai afectate sunt cele care au o predispoziție anxioasă, o gândire preponderent negativă, depresie sau cele care au trecut printr-o experiență traumatică și au tulburare de stres posttraumatic. Este important ca aceste persoane să se protejeze cât mai mult posibil de știrile care ar putea înrăutăți situația mintală.

Cum ne putem proteja?

Citirea știrilor din surse sigure - citirea informațiilor și vizualizarea imaginilor despre război pe rețelele de socializare ne cresc fricile, ceea ce va face dificil eliminarea lor ulteriorară din minte.

Lasă frica să se manifeste - frica este o emoție primară care apare ca și răspuns la o amenințare exterioară care ne poate pune viața în pericol. Este normal să ne fie frică! Asta ne ajută să ne gândim la ceea ce avem de făcut într-o situație similară cu a oamenilor din Ucraina. Este important ca frica să nu se transforme în anxietate, să nu catastrofizăm și să ne imaginăm scenarii negative care la noi nu există.

Adaptarea - oricare ar fi problemele și provocările cu care ne confruntăm, adaptabilitatea se află în natura umană.

Ce poți face pentru a-ți găsi echilibrul?

Voluntariatul și oferirea ajutorului personal persoanelor care au nevoie în aceste momente, duc la diminuarea impactului traumei asupra propriei persoane.

Concentrarea atenției pe rutina zilnică - este important ca fiecare dintre noi să conștientizeze că orice s-ar întâmpla în lume, viața noastră continuă și este important să trăim momente fericite împreună cu familia și prietenii noștri.

Urmărirea obiectivelor de viață - este bine ca fiecare dintre noi să aibă obiective de viitor pe care să le urmeze și este important ca acestea să nu fie ușor influențabile de evenimentele exterioare.

Cum ne putem proteja copiii?

Consider că cel mai important lucru este în primul rând să le explicăm copiilor ceea ce se întâmplă de fapt în lume. Majoritatea dintre ei vor discuta cu prietenii, cu colegii de la școală, vor afla informații de pe rețelele de socializare. Este bine să i se comunice copilului că el se află în siguranță în țara lui și că întreaga lume încearcă să îi ajute pe oamenii din Ucraina. Totodată, implicarea copiilor în activități de voluntariat îi va ajuta să înțeleagă mai bine ceea ce se întâmplă și să se simtă utili. Cu siguranță pentru copiii de vârste mai mici poate fi traumatizant să vadă cum trec la graniță oamenii din Ucraina în România, însă există varianta de a alege haine pe care nu le mai îmbracă sau jucării cu care nu se mai joacă pe care părinții le pot dona ulterior.

„Profesorii de la școală mi-au zis să nu îi spun copilului despre război”

Nu de puține ori am auzit această frază în jurul meu, cu care eu sunt în totalitate în dezacord! A alege ca și părinte sau profesor să ascunzi un eveniment atât de mare care se petrece în zilele noastre nu este o variantă deloc bună. Este bine să oferi copilului informații cât mai reale legate de război și să îi răspunzi la întrebări, să îl calmezi în situația în care observi că se panichează și să îl asiguri că totul va fi bine, că vei avea grijă de el. Există riscul ca atunci când copilul află dintr-o altă sursă lucruri pe care tu ca și părinte le-ai ascuns, să își piardă încrederea în tine.