Mâncatul compulsiv. Despre motivele pentru care mâncarea are un efect liniştitor

La baza mâncatului compulsiv (emoţional) se află o serie de dificultăţi în gestionarea emoţiilor negative. Auto-liniştirea este un termen introdus de către psihologia sinelui şi teoria ataşamentului, o latură a psihologiei. Conform acestor teorii, abilitatea de a regla emoţiile se află la baza stării de bine.

Reglarea emoţiilor se referă la faptul că o persoană poate să îşi tempereze emoţiile puternice, precum furia şi tristeţea şi că poate tolera evenimentele negative în legătură cu care apar aceste emoţii fără a se simţi copleşită.

Aceste abilităţi de auto-liniştire le deprindem în perioada copilăriei de la părinţii noştri, dar şi mai târziu, fie direct, prin diferite ore de educaţie emoţională în cadrul şcolilor (foarte rar), fie indirect observându-i pe ceilalţi.

În absenţa unor abilităţi interne de auto-liniştire, mâncatul devine un substituit (Freeman and Gil 2004; Macht 2008; Spoor et al. 2007).

În continuare sunt descrise câteva dintre motivele psihologice şi fiziologice care explică de ce mâncatul este atât de plăcut.

1. Modificări biochimice în corp. Unele alimente cresc cantitatea de neurotransmiţători în creier sau produc modificări biochimice care asigură o liniştire. Acesta este unul dintre motivele pentru care mulţi oameni sunt atraşi de ciocolată. Ciocolata creşte nivelul de serotonină şi de alte substanţe care au un efect de îmbunătăţire a dispoziţiei emoţionale (Parker, Parker, and Brotchie 2006).

2. Emoţii condiţionate. Unele alimente sunt asociate la nivel mental cu anumite emoţii. De exemplu, să încercăm să conştientizăm ce se întâmplă în momentul în care rostim numele desetului nostru preferat. Anticipare? Bucurie? Veselie? Vinovăţie? Putem avea aceste emoţii pentru că asta este ceea ce considerăm că trebuie să simţim. Acest lucru se datorează experienţelor trecute cu „desertul preferat”, dar şi mesajelor din mass media cu privire la acesta.

3. Sărbătorirea. Mâncatul este puternic asociat cu sărbătorile şi cu sărbătorirea unor evenimente. Atunci când sărbătorim ceva, ne simţim bine.

4. Comportament înnăscut. Este interesant şi important de ştiut că nu suntem singurele fiinţe care găsesc liniştire în alimentaţie. Există şi alte animale care recurg la mâncare pentru a-şi regla nivelul de stres (de ex. şobolanii).

5. Alimente cu efect liniştitor. Unele alimente, precum cele bogate în grăsimi şi zahăr, au un efect de liniştire mai pronunţat decât altele (Wansink, Cheney, and Chan 2003). Câteva dintre alimentele cu efect de liniştire sunt cartofii pireu, pastele cu brânză, cartofii prăjiţi. De obicei, alimentele bogate în carbohidraţi au efect de liniştire, datorită faptului că oferă senzaţia de plin. Iar atunci când suntem plini, ne simţim liniştiţi, compleţi.

6. Distragerea atenţiei de la emoţiile negative. Mâncatul distrage atenţia de la orice ne supără, rezultând de aici o scădere a emoţiilor negative (Heatherton and Baumeister 1991; Macht 2008). Mai mult, există posibilitatea de a ne simţi rău de la obiceiurile alimentare, mai degrabă decât în legătură cu problema reală, de la care a pornit tot ciclul.

7. Alungarea plictiselii. Pentru unele persoane, care au dificultăţi atunci când au perioade de inactivitate, mâncatul reprezintă o activitate interesantă, respectiv liniştitoare. Cumpărarea alimentelor, gândurile referitoare la alimentele pe care le vom mânca, prepararea mâncării, curăţarea de după, consumă multă energie. Aceste acţiuni sunt intenţionate şi ocupă timpul „mort”, cel insuportabil.

8. Condiţionarea. Părinţii, adesea neintenţionat, întăresc legătura dintre auto-liniştire şi mâncat, încă de foarte devreme. Un exemplu ar fi folosirea biberonului pentru liniştirea unui copil agitat. Un alt exemplu ar fi oferirea unei prăjituri pentru a opri plânsul unui copil supărat după o zi de şcoală mai grea („Haide mănâncă şi te vei simţi mai bine!”).

9. Starea de activare. Mâncatul poate fi plăcut pentru că ne stimulează. Stările de activare scăzute, precum plictiseala, oboseala, tind să crească consumul de alimente.

10. Obişnuinţă. Dacă facem ceva în mod repetat devine obişnuinţă. Studiile au arătat că este suficientă o perioadă de două săptămâni pentru a se forma un obicei. Activităţile care au o senzaţie de familiaritate, chiar dacă sunt nesănătoase, pot fi liniştitoare.

11. Exemplul celorlalţi. Am învăţat de la persoanele semnificative pentru noi, că alimentele pot fi o sursă de liniştire. De exemplu, am văzut-o pe mama mâncând orice era la îndemână după o zi grea la lucru, după o ceartă cu tata, sau poate că un prieten a sugerat să mâncaţi o îngheţată, atunci când v-a văzut supărat, etc. Situaţiile pot fi foarte numeroase, dar sunt suficiente câteva experienţe pentru a stabili o legătură între mâncare şi liniştire, pentru ca pe urmă să recurgem la această strategie şi în continuare.

Din păcate, efectul de liniştire pe care îl oferă mâncarea este de foarte scurtă durată. După ce am ajuns la o stare de saţietate sau au trecut câteva ore de la mâncare, inevitabil revenim la problemele iniţiale care au generat episodul de mâncat compulsiv, doar că acum în loc să ne confruntăm doar cu o problemă, ne confruntăm cu două.