Bulimia nervoasa

Bulimia nervoasa este o tulburare de alimentatie caracterizata prin reprimarea aportului de hrana pentru o anumita perioada de timp, urmata de o alimentatie excesiva si sentimente de vina si decadere personala. Virsta medie a debutului este 18 ani. Suferinzii incearca sa depaseasca aceste sentimente in diferite moduri. Cea mai comuna forma este varsatura indusa, infometarea, folosirea laxativelor, clismelor, diureticelor si efortul fizic excesiv sunt de asemenea frecvente. Bulimia nervoasa apare mai ales la femei decat la barbati. Antidepresivele, in special inhibitoarele recaptarii de serotonina, sunt larg folosite in tratamentul bulimiei nervoase.
Boala este familiala, iar ereditatea acesteia este de 54-83%.

Ciclul implica frecvent alimentatie rapida si fara control care este oprita cand bulimicul este interupt de catre o alta persoana sau stomacul doare prin supradistensie, urmata de varsaturi autoinduse sau o alta forma de curatare. Acest ciclu poate fi repetat de cateva ori pe saptamana sau in cazurile mai grave de cateva ori pe zi.

Debutul bulimiei nervoase apare in adolescenta intre 13 si 20 de ani, iar multe cazuri au suferit inainte de obezitate, dintre care multi au avut recaderi in trecut cu episoade de alimentare excesiva si varsaturi chiar si dupa un tratament de succes si remisiune.
Persoanele cu bulimie sunt totusi capabile sa interactioneze si sa traiasca in mediul de zi cu zi fara a le fi afectate abilitatile de catre boala.
Bulimia nervoasa este dificil de detectat comparata cu anorexia nervoasa, deoarece bulimicii tind sa aibe greutate usor peste medie sau sub medie. Multi bulimici se angajeaza in comportamente alimentare usor dezordonate, fara a intruni criteriile complete de bulimie nervoasa.

Pana la 60% dintre cazuri, pacientii cu bulimie nervoasa raporteaza istoric anterior de anorexie. Fata de indivizii cu tulburari alimentare necomplicate care tind sa fie obezi, persoanele cu bulimie au de obicei greutate normala. Istoricul natural al tulburarilor alimentare cuprinde diferite diagnostice in timp aplicate pacientilor, unii intrunind criteriile anorexiei nevoase, bulimiei nervoase si ale tulburarii alimentare in diferite variante. Dezvoltarea anorexiei la indivizii care prezinta initial bulimie nervoasa este posibila desi nu comuna.

Fata de anorexici, bulimicii experimenteaza fluctuatii semnificative ale greutatii corporale, dar greutatea lor nu este de obicei atat de severa sau evidenta precum la anorexici. Prognosticul pe lunga durata pentru bulimici este usor mai bun decat pentru anorexici, iar rata de recuperare este usor mai mare. Totusi multi bulimici continua sa mentina comportamente usor anormale de dieta, chiar si dupa perioada de recuperare.

Etiologie:
Ca si in anorexie, nu exista o cauza definita si cunoscuta a bulimiei. Datorita complexitatii tulburarii, cercetarile din campurile medicale si psihologice continua sa-i exploreze dinamica. Bulimia este in general asociata cu insatisfactia fata de corpul propriu. Individul poate fi de fapt subponderal, dar atunci cand se uita in oglinda acestia vad o imagine distorsionata si se simt greoi fata de cum sunt in realitate. La inceput imaginea distorsionata a corpului duce la dieta. pe masura ce imaginea continua sa fie vazuta mai mare decat in realitate dieta escaladeaza si conduce la practici bulimice.

In unele conditii neurologice sau medicale, pot apare comportamente alimentare anormale, dar caracteristica psihologica esentiala a bulimiei, grija extrema fata de forma si greutate nu este prezenta. De exemplu, supraalimentatia este comuna in depresie, totusi acesti indivizi nu se angajeaza in comportamente care sa induca scaderea in greutate si nu sunt ingrijorati de imaginea corpului si greutate, caracteristica bulimicilor.

Cauzele organice ale bulimiei sunt inca investigate. Exista indicii ca bulimia si alte tulburari alimentare pot fi asociate cu anomaliile in nivelul mesagerilor chimici (neurotransmitatorii) din creier, in special serotonina. Alte studii cu persoane bulimice au gasit alterari in rata metabolica, perceptive scazuta a satietatii si reglare neuroendocrine anormala.
Portretele media ale unei forme corporale ideale sunt considerate a fi un factor contribuitor asupra bulimiei. Alimentatia excesiva si rapida nu este declansata de foamea intensa. Este un raspuns la depresie, stres sau alte sentimente legate de greutatea corporala, forma sau alimente. Acest comportament aduce frecvent senzatie de calm sau fericire (euforie) dar sentimentul de vina inlocuieste repede euforia de scurta durata.

Ca si in alte tulburari alimentare, bulimia nervoasa apare predominant la femei. Studiile arata un raport de 10:1, femei: barbati. Medicii trebuie sa ramana deschisi si asupra pacientilor de sex masculin. Psihopatologia si atitudinile barbatilor cu tulburari alimentare par a fi similare cu cele ale femeilor, ambele asociate cu istoricul familial al acestor tulburari.

Factori de risc:
- sexul feminin
- varsta - bulimia debuteaza frecvent in adolescenta sau perioada de adult tinar, este mai comuna la facultate
- istoricul familial - tulburarile alimentare cum este bulimia sunt mai frecvente la persoanele cu parinti sau frati care sufera de o tulburare alimentara
- dieta - persoanele care pierd in greutate sunt frecvent sustinute de comentariile pozitive ale altora si de aspectul modificat
- influentele familiale - persoanele care nu se simt sigure in familie, ale caror parinti sau frati sunt prea critici sau ii tachineaza asupra aspectului lor fizic sunt la risc de bulimie si alte tulburari alimentare
- tulburarile emotionale - persoanele cu depresie, tulburari anxioase si obsesiv-compulsive sunt mai predispuse la tulburari alimentare
- sportul, serviciul si activitatile artistice - atletii, actorii si personalitatile de televiziune, dansatoarele si modelele sunt la risc ridicat de a dezvolta tulburari alimentare.

Semne si simptome:
Anorexia nervoasa si bulimia sunt caracterizate de anomalii in comportamentele alimentare asociate cu o frica de a castiga in greutate si o imagine a propriului corp distorsionata. Acestea sunt acompaniate de anomaliile ale starii afective si ale perceptiei foamei si a satietatii. Alimentatia dezordonata si efortul de a controla greutatea se manifesta prin restrictii dietare, alimentatie excesiva si rapida si alte comportamente compensatorii pentru a preveni castigul in greutate.
Bulimia nervoasa are trei simptome primare:
- aport regulat a unor cantitati mari de alimente alaturi de senzatia pierdeii controlului asupra comportamentului alimentar
- folosirea regulata a unor comportamente compensatorii inadecvate cum ar fi varsatura autoindusa, laxativele sau abuzul de diuretice, infometarea si exercitiile fizice obsesiv-compulsive
- grija excesiva fata de greutatea si aspectul corpului.
Specialistii cred ca sansa recuperarii creste cu cat bulimia nervoasa este detectata mai devreme.

Semne de alarma in bulimia nervoasa:
- indicii ale alimentatiei excesive, incluzand disparitia unor cantitati mari de alimente in perioade de timp scurte sau existenta unor ambalaje alimentare indicind consumul unor cantitati mari de alimente
- indicii ale comportamentelor de curatare incluzand vizite frecvente la toaleta dupa masa sau miros de varsatura, prezenta ambalajelor sau a cutiilor de laxative sau diuretice
- regim fizic excesiv, rigid in ciuda vremii, a oboselii, bolii sau leziunilor, necesitatea arderii caloriilor
- tumefierea neobisnuita a obrajilor sau a zonei mandibulare
- calusuri pe spatele miinilor si cicatrici prin autoinducerea varsaturilor
- decolorarea sau patarea dintilor
- crearea unor ritualuri si stiluri de viata care sa permita efectuarea comportamentelor alimentare anormale
- izolarea fata de prieteni si activitatile obisnuite
- in general comportamente si atitudini care indica scaderea in greutate, dieta si controlul alimentatiei drept griji principale.

Exista doua tipuri de bulimici:
- Tipul care apeleaza la curatare: isi autoinduc varsatura prin introducerea degetelor in gura si declansarea reflexului de varsatura sau ingerarea de emetice cum ar fi siropul de ipeca pentru a inlatura rapid alimentele din corp inainte de a fi digerate sau folosesc laxative, diuretice sau clisme
- Tipul care nu apeleaza la curatare: aproximativ 8% dintre cazuri, acestia fac exercitii fizice excesiv dupa un efort de a elimina aportul caloric dupa alimentatie.

Tulburarile organice determinate de bulimia nervoasa:
- reflux gastric cronic dupa alimentatie
- deshidratare si hipopotasemie cauzate de varsaturile frecvente
- dezechilibru electrolitic care poate conduce la aritmie cardiaca, stop cardiac si chiar deces
- esofagita sau inflamatia esofagului
- trauma orala in care insertia repetata a degetelor sau altor obiecte determina laceratii ale mucoasei gatului si gurii
- gastropareza sau golirea intarziata a stomacului
- constipatia, infertilitate
- marirea glandelor salivare ale gatului
- ulcer peptic, calusuri sau cicatrici pe fata posterioara a mainii datorita ranirii prin incisivi
- fluctuatii constante ale greutatii.
- contactul frecvent intre dinti si acidul gastric poate determina:
- eroziuni dentare frecvente
- perimoliza sau eroziunea smaltului dentar
- cresterea in volum a glandelor salivare.

Precum si in alte tulburari psihiatrice, pot apare iluziile sau alte semne si simptome lasand persoanei afectate falsa impresie ca nu este acceptata de altii. Persoana poate suferi complicatii fizice precum tetanie, convulsii epileptice, aritmii cardiace si slabiciune musculara.
Bulimicii sunt mai predispusi la tulburari afective precum depresia sau tulburarea anxioasa generala. Bulimia nervoasa afecteaza 1-2% dintre adolescenti si femeile tinere. Aproximativ 80% dintre pacienti sunt femei. Persoanele care se lupta cu boala par a avea greutatea medie pentru varsta lor. Multe dintre aceste persoane recunosc ciudatenia comportamentelor lor si faptul ca sunt periculoase pentru sanatate. Bulimia este frecvent asociata cu simptomele depresiei si modificari in adaptarea sociala.

Diagnostic:
Negarea si secretismul pacientilor cu aceasta tulburare ingreuneaza diagnosticul. Individul nu vine in atentia medicului decat cand o conditie asociata sau alta problema psihologica severa se manifesta. Parintii, membrii familiei, sotii, profesorii pot identifica un individ cu bulimie, desi multe persoane cu aceasta tulburare isi tin problema in privat si ascunsa. Un istoric detaliat al comportamentului individului obtinut de la familie, observatia clinica a comportamentului individului si uneori testarea psihologica contribuie la diagnostic.
Membrii familiei care observa simptomele bulimiei la o persoana apropiata o pot ajuta prin cautarea de ajutor precoce. Tratamentul precoce poate preveni problemele viitoare. Bulimia si malnutritia care rezulta pot afecta aproape orice organ din corp crescand importanta diagnosticului timpuriu si a tratamentului. Bulimia poate fi fatala.

Sunt bulimica?
Mai multe raspunsuri pozitive arata posibilitatea unei tulburari alimentare:
Esti obsedata de forma si greutatea corpului tau?
Mincarea si dietele iti domina viata?
Iti este frica ca nu te poti opri cand incepi sa mananci?
Mananci pana ti se face rau?
Te simti vinovata, rusinata sau depresiva dupa ce mananci?
Vomiti sau iei laxative pentru a-ti controla greutatea?

Tratament:
Metodele de curatare a tractului digestiv folosite de catre bulimici nu sunt eficiente in a scapa de calorii, de acea majoritatea persoanelor bulimice sfirsesc prin a castiga in timp in greutate. Varsatura imediat dupa alimentatie va elimina doar 50% dintre caloriile consumate, deoarece absorbtia de calorii incepe din momentul in care mincarea ajunge in gura. Laxativele si diureticele sunt chiar si mai putin eficiente. Laxativele scapa doar de 10% din caloriile ingerate iar diureticele nu fac nimic, doar elimina apa. Se scade in greutate dupa administrarea de diuretice, dar nu se elimina calorii, ci apa din organism.
Pacientii cu bulimie prezinta o varietate de complicatii medicale si psihologice care sunt considerate a fi reversibile, printr-un abord multidisciplinar terapeutic. Tratamentul poate fi condus de un psihiatru sau, in unele cazuri, de un psiholog clinician.

Medicatia:
Un numar de antidepresive sunt benefice in tratamentul bulimiei. Cateva studii au demonstrat ca fluoxetine si unii inhibitorii ale recaptarii serotoninei sunt eficiente in tratamentul builimiei. Fluoxetine este aprobata in tratamentul tulburarii. Alte tipuri de antidepresive incluzand inhibitorii monoamin oxidazei, antidepresivele triciclice si buspirona s-au dovedit toate a diminua alimentatia excesiva si varsaturile la persoanele care sufera de bulimie. Totusi inhibitorii recaptarii de serotonina raman prima alegere pentru tratament datorita sigurantei si a incidentei scazute a efectelor adverse. Alte droguri sunt astazi in investigare ca posibile tratamente pentru bulimie. Exemple sunt drogurile antiepileptice topiramat si ondansetron.
Unii pacienti pot necesita spitalizarea din cauza extinderii complicatiilor medicale si psihologice. Altii pot cauta programe de ajutor extraspitalicesc.

Psihoterapia:
Este cel mai comun tratament pentru bulimie si cel mai cercetat. Poate implica angajament finaciar si mult timp, mai ales daca pacientul se lupta si cu alte probleme cum ar fi abuzul sexual, depresia, abuzul de substante sau probleme relationale. Psihoterapia poate fi de ajutor nu doar tulburarilor alimentare si pentru sanatatea emotionala.

Tratamentul se adreseaza nevoilor psihice si fizice ale pacientului pentru a reface sanatatea fizica si obiceiurile alimentare normale. Pacientul trebuie sa identifice emotiile interne si credintele anormale care conduc la tulburare in primul rind. Un tratament adecvat se adreseaza problemelor de control, autoperceptie si dinamica familiala. Educatia nutritionala si controlul comportamental aduce pacientului alternative sanatoase. Consilierea in grup sau grupurile de sustinere pot asista pacientul in procesul de recuperare.
In finalul tratamentului pacientul va trebui sa invete sa se accepte pentru a avea o viata psihica si emotionala sanatoasa. Refacerea sanatatii mentale si fizice va necesita probabil timp iar rezultatele vor fi gradate. Rabdarea este o parte vitala a procesului de recuperare. O atitudine pozitiva alaturi de efortul din parte individului afectat este o alta componenta integranta a unei recuperari de succes.

Terapia cognitiv comportamentala:
Este considerata tratamentul de electie pentru persoanele cu bulimie. Este o metoda limitata de timp si tintita care ajuta persoana sa inteleaga cum gindirea lor si imaginea negativa asupra corpului influenteaza direct negativ alimentatia si comportamentele negative.
Prima parte a terapiei va ajuta persoana sa intrerupa ciclul vicios al alimentatiei si varsaturilor. Va ajuta persoana sa-si monitorizeze obiceiurile alimentare sis a evite situatiile care ii fac sa manance excesiv. Tratamentul ii va ajuta pe pacienti sa faca fata stresului in moduri care nu implica alimentatia, sa manance regulat si sa lupte impotriva nevoii de a varsa. Cea de-a doua parte a terapiei va ajuta pacientul sa-si inteleaga gandurile disfunctionale asupra propriei imagini, greutatii, formei corpului si a dietei.
Persoanele sunt sfatuite sa poarte haine in care se simt confortabil, prin care sa se exprime si nu sa impresioneze pe altii, sa stea deoparte de cantar, de revistele de moda, sa-si ingrijeasca corpul mergand la masaj, manichiura sau spa, sa fie active.