Atacul de panica

Atacurile de panica sunt episoade de frica intensa care apar brusc si sunt relativ scurte ca durata. De obicei debuteaza abrupt, ating maximum intensitatii in 30 de minute si diminua in urmatoarele cateva ore. Cei afectati experimenteaza anxietate anticipatorie semnificativa si simptome limitate intre atacuri, in situatiile in care au mai fost atacuri inainte. Efectele unui atac de panica variaza. Unele, mai ales la primul atac, pot necesita interventie medicala de urgenta. Multi dintre cei care au un atac de panica, mai ales pentru prima data, se tem de un atac de cord sau o cadere nervoasa.

Atacurile de panica pot fi simptome ale unei tulburari anxioase. Tulburarea anxioasa in copilarie afecteaza aproximativ 0,7 % dintre copii. Cei care sufera de atacuri de panica raporteaza frecvent o frica sau senzatie de moarte iminenta, simt ca innebunesc sau experimenteaza atacuri cardiace, lesinuri, stari de greata, parestezii in tot corpul, respiratie greoaie sau pierd controlul asupra lor. Unii oameni sufera de vedere tunelara, mai ales datorita hipotensiunii intracraniene. Aceste senzatii pot provoca o necesitate urgenta de a scapa sau a parasi locul unde a inceput atacul (consecinta a raspunsului simpatic: „lupta sau fugi” in care hormonii care determina acest raspuns sunt eliberati excesiv. Raspunsul umple corpul cu acesti hormoni, mai ales epinefrina (adrenalina).

Tulburarea anxioasa poate fi tratata eficient printr-o varietate de interventii incluzand terapiile psihologice si medicatia, terapia cognitiv-comportamentala avand cele mai bune rezultate, urmata de inhibitorii recaptarii serotoninei. Totusi cercetarile efectuate arata ca psihoterapia psihoanalitica este la fel de eficienta in ameliorarea atacurilor de panica ca si abordurile comportamentale, avand putine recaderi. Un abord psihoanalitic care sa identifice cauzele actuale dar disociate ale reactiilor de panica poate conduce la disparitia rapida a simptomelor. Dozele mici de benzodiazepine amelioreaza anxietatea, agitatia si frica prin actiunea lor pe receptorii localizati in creier.

Cauze si factori de risc: Ereditatea:
Tulburarile de panica sunt descoperite in familie, sugerand ca mostenirea joaca un rol important in determinarea bolii. Totusi multe persoane fara istoric familial al tulburarii o dezvolta. Debutul tulburarii este de obicei in adolescenta desi poate apare la orice varsta. Apare mai frecvent la femei si persoanele cu inteligenta peste medie. Numeroase studii efectuate pe gemeni in care un frate prezenta tulburari anxioase raporteaza o incidenta de la 31 - 88 % a tulburarii la celalalt frate. Factorii de mediu cum sunt grija excesiva a parintilor si stresul cumulativ sunt corelate cu atacurile de panica.

Cauze biologice:
Tulburarea obsesiva-compulsiva, stresul post-traumatic, hipoglicemia, hipertiroidismul, boala Willson, prolapsul de valva mitrala, feocromocitomul si labirintita pot cauza atacuri de panica.

Fobiile:
Oamenii experimenteaza frecvent atacuri de panica ca rezultat direct al expunerii la un obiect sau situatie fobica.

Cauzele declansatoare de scurta durata:
Pierderile personale semnificative, incluzand atasamentul emotional de un partener romantic, tranzitiile vietii, modificari semnificative, stimulantele precum cafeina sau nicotina pot actiona drept declansatori.

Medicatia:
Uneori atacurile de panica pot fi un efect advers al unor medicamente cum este Ritalin sau antibioticele fluoroquinolone. Acesta poate fi un efect advers temporar care apare cand un pacient incepe pentru prima data un tratament sau poate continua si dupa ce pacientul este obisnuit cu medicamentul, la modificarea dozei sau introducerea unui nou medicament. Aproape toata clasa de antidepresive inhibitoare ale recaptarii de serotonina pot cauza anxietate crescuta la inceput.

Alcoolul, medicatia sau sevrajul in dependenta de droguri:
Diferite substante prescrise sau ilegale pot cauza atacuri de panica ca parte a sindromului de sevraj sau un efect advers. Sevrajul alcoolic si la benzodiazepine sunt cele mai bine cunoscute a cauza aceste efcte adverse ca raspuns la simptomul de sevraj dupa proprietatile tranchilizante.

Sindromul de hiperventilatie:
Hiperventilatia determina eliminarea in exces de dioxid de carbon in relatie cu oxigenul din sange. Determina alcaloza respiratorie si hipocapnie. Acest sindrom implica si respiratia pe gura cauzand simptome precum palpitatii, ameteli si cefalee usoara care pot declansa atacul de panica.

Bolile cronice sau severe:
Conditiile cardiace care determina deces subit cum este sindromul WPW, sau sindromului de QT lung pot, de asemenea, determina atacuri de panica. Este dificil pentru o persoana sa faca diferenta intre disfunctia cardiaca si simptomele de anxietate.

Cauze psihologice:
In timp ce diferitele simptome ale atacului de panica fac persoana sa-si simta corpul cedand, de fapt acesta de protejeaza. Debutul brusc al fricii printr-un stimul provocant conduce la eliberarea de adrenalina si raspunsul „lupta sau fugi” cand corpul persoanei se pregateste de activitate fizica extrema. In continuare rezulta tahicardia, hiperventilatia si transpiratia care ajuta la disparea caldurii. Hiperventilatia duce la scaderea dioxidului de carbon din plamani si apoi din sange; modificarea pH-ului respirator cu aparitia paresteziilor, ametelilor, arsurilor si a cefaleei. Mai mult liberarea de adrenalina determina vasoconstrictie cu hipotensiune intracraniana, ameteli si durere de cap. Un atac de panica determina scaderea glucozei din single creierului si muschii principali.

Semne si simptome:Un atac de panica este un raspuns al sistemului simpatic nervos. Cele mai multe simptome cuprind tremor, dispnee, palpitatii, durere cardiac, bufeuri reci sau calde, senzatii de arsura in zona faciala si a gatului, transpiratii, greata, ameteli, durere usoara de cap, hiperventilatie, parestezii, senzatie de sufocare, derealizare si dificultate motorie. Aceste simptome fizice sunt interpretate ca fiind alarmante de catre oamenii predispusi la atacuri de panica. Astfel rezulta anxietate crescuta formind un cerc vicios.
Frecvent debutul dispneei si a durerii cardiace sunt simptomele predominante; cel suferind interpreteaza gresit simptomele ca fiind un atac de cord. Atacurile de panica sunt diferentiate de alte forme ale anxietatii prin intensitate si natura episodica, brusca. Sunt experimentate alaturi de tulburarile anxioase si alte conditii psihologice, desi atacurile de panica nu indica de obicei o tulburare mentala.

Riscul crescut de atac de cord si atac cerebral la femeile in menopauza:
Un studiu recent sugereaza ca femeile la menopauza cu tulburare anxioasa si numeroase atacuri de panica au un risc mai mare de a suferi atac de cord si atac cerebral in urmatorii 5 ani. Cercetatorii cred ca atacul de panica sau mai precis simptomele asociate pot fi manifestari nediagnosticate ale bolilor cardiace sau determina leziuni cardiace datorita stresului la pacientii cu tulbuare anxioasa. Totusi studiul nu a gasit ca atacurile de panica izolate la persoane fara tulburare anxioasa sau agorafobie ar conduce la leziuni cardiace imediate sau ca ar exista o corelatie intre atacurile de panica si atacurile cerebrale.

Tipuri de atacuri de panica: Atacuri de panica spontane:
Acest tip de atac este frecvent asociat cu tulburarea anxioasa. Apare spontan fara motive clare, indiferent daca pacientul se relaxeaza sau lucreaza. Nu sunt legate de nicio situatie particulara sau loc. Apar noaptea.

Atacuri de panica legate de o situatie:
Cum sugereaza si denumirea, acest tip de atac este declansat de o situatie specifica. De obicei daca persoanei ii este frica sa zboare sau sa tina in discurs in public, expunerea la aceste situatii determina un atac de panica imediat.

Atacuri de panica predispuse de o situatie:
Acest tip de atac de panica este similar cu cel de mai sus, fiind declansat tot de o anumita situatie. Totusi diferenta este ca atacurile apar doar uneori si nu imediat dupa expunerea la situatia temuta.

Perioada de dupa atacul de panica:
Aceasta perioada este foarte dureroasa. Se experimenteaza de obicei sentimente de deprsie si neajutorare. Cea mai mare frica a acestor persoane este recurenta atacurilor de panica.

Diagnostic: Nu exista teste de laborator sau imagistice pentru a diagnostic atacurile de panica. Acestea sunt evaluate prin interviul medical luat pacientului.
Criteriile de diagnostic pentru atacul de panica sunt urmatoarele:
- palpitatii sau frecventa cardiaca accelerata
- transpiratii
- tremor
- senzatie de sufocare sau lipsa de aer
- ameteli, instabilitate sau lesin
- de-realizare (senzatia de ireal) sau depersonalizare (detasarea de sine)
- frica de a pierde controlul sau de a innebuni
- senzatia de moarte imediata
- durere sau disconfort toracic
- greata sau disconfort abdominal
- parestezii, frisoane sau bufeuri.
Aceste simptome apar intr-o perioada scurta de frica sau disconfort in care patru sau mai multe intre urmatoarele simptome se dezvolta brusc si ating maximum in 10 minute.

Tratament: Multi doctori recomanda respiratia intr-o punga de hartie drept un tratament eficient pe termen scurt in atacul de panica. Totusi acest tratament a fost criticat de altii ca fiind ineficient si posibil agravand atacul. Criticii spun ca aceasta tehnica poate scadea fatal nivelul de oxigen din sange, creste nivelul de dioxid de carbon dovedindu-se o cauza majora a atacului de panica. Astfel este important sa se descopere daca hiperventilatia este implicata intradevar in fiecare caz. Daca da, atunci reechilibrarea nivelelor de oxigen si dioxid de carbon din sange si stabilirea unui model de respiratie reprezinta tratamente adecvate.

Educatia este primul factor in tratamentul prin psihoterapie. Pacientul va fi instruit asupra raspunsului „lupta sau fugi” al corpului si a senzatiilor psihologice asociate. Invatind sa recunoasca si sa identifice astfel de senzatii este un pas inainte important in tratamentul atacului de panica. Durata psihoterapiei este de 12 sedinte.
Terapia poate invata, de asemenea, relaxarea si tehnicile imaginatiei. Acestea pot fi folosite in timpul unui atac de panica pentru a scadea stresul psihologic imediat si frica emotionala. Discutarea fricilor irationale ale pacienului (de obicei de a muri, de a fi umilit) in timpul unui atac este adecvata si frecvent benefica in contextual unei relatii terapeutice de sustinere. Un abord comportamental cu expunerea gradata la situatiile care induc panica este asociat cu tulburarile anxioase cum este agoraphobia si fobia sociala. In functie de problemele pacientului acesta poate sau nu fi folosit.

Terapia de grup:
Poate fi folosita la fel de eficient ca si tehnicile de relaxare. Grupurile psihoeducationale sunt benefice. Biofeedback, o tehnica specifica care permite pacientului sa primeasca informatii audio si vizuale despre raspunsurile fiziologice ale corpului in timp ce invata tehnicile de relaxare este, de asemenea, o interventie psihoterapeutica adecvata.

Medicatia:
Multe persoane care sufera de tulburare anxioasa pot fi tratate cu succes fara a apela la nici un medicament. Totusi cand medicatia este necesara cea mai frecvent prescrisa clasa de medicamente sunt benzodiazepinele (clonazepam si alprazolam) si antidepresantele inhibitoare ale captarii serotoninei. Este rar indicat sa se administreze doar medicamente fara folosirea psihoterapiei pentru a ajuta la educarea pacientului si la modificarea comportamentelor asociate cu senzatii fiziologice de frica.