Triunghiul dramatic; victima, agresor, salvator vs observator.

Vi s-a intamplat vreodata sa vedeti o persoana, pe care o cunoasteti destul de bine, sau cu care petreceti destul de mult timp impreuna, aflandu-se repetitiv in rol de salvator?

Salvatorii sunt acele persoane care mereu ingrijesc de cineva, se ingrijoreaza cu usurinta pentru ceilalti, uneori vaietandu-se chiar ca s-au saturat sa duca mereu "poverile altora", sau sa le rezolve problemele celorlalti, sau ca nu stiu cum mereu la ei vin cei cu probleme. Si cu toate acestea, mereu o iau de la capat, ajutand si ajutand pe cineva: din familie, prieten, sau chiar si persoane mai putin apropiate de ei. Si cum exista astfel de oameni, care se ocupa cu a ajuta, fiind un fel de "salvatori de servici", bineinteles ca trebuie sa existe si oameni-victime. Cu siguranta ca ati intalnit si cel putin o astfel de persoana, care mereu se victimizeaza, se vaieta ca viata e grea, ca nu poate face una sau alta, ca nimic nu ii merge bine, ca mereu ea nu are noroc in viata, ca oamenii sunt rai si nepasatori, etc, desi au absolut tot ceea ce au si ceilalti oameni, mai putin atitudinea de " a putea si a face".

Si daca exista oameni-victime, bineinteles ca ati cunoscut si oameni agresori, cu atitudine de dictator, netoleranti, care trag de ceilalti, care ii forteaza pe altii " sa faca", ii critica, ii cearta, etc.

Ei bine, exista si acei oameni care trec prin toate aceste ipostaze, de victima, de agresor, de salvator, pe rand, putandu-i vedea cand una, cand alta; azi victimizandu-se ca s-au saturat de a duce in spate pe mama, pe fratele, pe colega, pe sotia sau sotul, etc, pt ca maine sa ii vezi in postura de agresor, persecutandu-si mama, sotul, colega, etc, pentru ca peste ceva vreme sa ii vezi in rol de salvator, facand eforturi peste nevoia celorlalti de a- i ajuta pe mama, colega, vecina, sotia, etc.

Acesta este Triunghiul Dramatic si reprezinta o succesiune de 3 roluri, in care o persoana ce a trait intr-un mediu nesanatos din p.d.v. psihologic, se poate regasi, alternandu-le, neputincioasa de a iesi vreodata din aceasta bucla, fiind oarecum ca si un cerc vicios pentru viata acesteia. Persoanele care se afla prinse in acest triunghi dramatic, cu siguranta ca nu se simt confortabil cu asta, chiar daca in cazul foarte multora dintre acestea nici macar nu constientizeaza ceea ce li se intampla, ci doar traiesc disconfortul emotiilor dificile. Acest model de viata poate fi transmis atat genetic, ereditar, cat si prin copiere din mediul de viata, persoana, copil fiind, vazand acest model in familie, si avand si predispozitia genetica, are toate sansele sa dezvolte ea insasi acets model si sa il perpetueze dealungul vietii, dandu-l mai departe, poate, propriilor copii.

Bineinteles ca acest model poate fi reversibil, se poate trata, cu ajutorul psihoterapiei sau autopsihoterapiei, presupunand insa, in primul rand, constientizarea, de catre persoana care sufera de acest model disfunctional comportamental, a existentei lui in viata personala. Constientizarea este primul pas in orice schimbare comportamentala sau mentala. Odata constientizat aceast tipar, si odata luata decizia de schimbare, persoana aliniindu-se in procesul schimbarii, aceasta poate sa inceapa pas cu pas, sa practice postura de observator, din ce in ce mai mult, mai des si mai constient. A fi observator si a putea sa ramai in postura de observator, in indiferent ce situatie, este starea de a fi conectat la prezent, la nevoile tale autentice, la Sine. Este modalitatea de a te onora pe tine si in acelasi timp pe ceilalti oameni, de a le recunoaste "puterea" fantastica de care fiecare persoana dispune, de a le permite sa isi acceseze puterea. A putea sa fii mereu observator inseamna de fapt a iubi dezatasat, inversul iubirii dependente, in care, crezand ca ajuti cealalta persoana, de fapt nu ii dai voie sa fie putincioasa, ci, subliminal, nu faci decat sa ii confirmi fricile cu care se confrunta si care o tin blocata in situatia dificila in care se afla. Bineinteles ca deprinderea starii de a fi si a ramane observator se va intampla prin practicare repetata si indelungata, pastrand realismul ritmului si a timpului necesar acestei schimbari. Daca o data din 10 ori, persoana care a functionat sub acest triunghi dramatic, va reusi sa ramana in stare de observator, asta inseamna un pas important in schimbare; Apoi va reusi de 2 ori din 10, si tot asa, pana cand, intr-o zi, peste ceva vreme, va sesiza poate, ca nu a mai fost de mult in vreunul din acele roluri de salvator, agresor sau victima, in care obisnuia sa fie inainte vreme. Este foarte important sa se pastreze realismul ritmului si timpului necesar schimbarii, pentru ca altfel persoana se poate descuraja si poate abandona efortul, actiunile constiente, necesare schimbarii. Nu exista obiectiv corect stabilit, pentru care facem actiuni si care sa nu fie atins. In realitate, orice schimbare este posibila oricarei persoane, fiind necesar doar sa iesim din zona de confort, chiar neplacut uneori, sa facem actiuni constiente, cu perseverenta si schimbarile dorite vor aparea!