Susținerea nevoilor emoționale ale copiilor cu dificultăți de învățare

Este esențial să detectăm o dificultate de învățare, dar acesta este doar primul pas. Dificultățile de învățare sunt adesea remarcate în sala de clasă. Un profesor poate observa că un elev are nevoie de mai mult timp decât este obișnuit pentru a citi și scrie, nu ține pasul la lecțiile de matematică sau are probleme cu temele. Un specialist ar putea fi solicitat pentru a stabili un diagnostic. Problemele cu abilitățile legate de limbaj ar putea indica dislexia sau tulburarea de limbaj, dificultățile cu matematica ar putea sugera discalculia, caligrafia slabă și abilitățile motorii fine deficitare ar putea semnala dispraxia, și așa mai departe. Totuși, identificarea și abordarea diferenței de învățare reprezintă doar o parte din problemă.

Un copil inteligent și luminos ar putea suferi profund la nivel emoțional.  Dificultățile de învățare pot declanșa un lanț de reacții emoționale cu care elevul încearcă să se descurce singur.

1. Este posibil să se confrunte cu o avalanșă de emoții.

Unii elevi pot percepe problemele lor ca fiind limitate la contextul școlar. Dar alții internalizează lupta și ajung să se considere „incapabili”, ceea ce poate eroda stima de sine. Simțindu-se neînțeleși, ar putea începe să se simtă singuri și izolați. De asemenea, deoarece se simt neputincioși în clasă, ar putea începe să fie anxioși în legătură cu viața în general — ca și cum mare parte din ea le scapă de sub control. Acest stres, frustrare și anxietate ar putea chiar să ducă la depresie.

2. Aceste emoții ar putea apoi să le înrăutățească viața.

Anxietatea și stresul simțite ar putea duce la retragerea din activitățile de zi cu zi sau la comportamente neadecvate. Astfel, în clasă, ar putea deveni perturbator și să fie etichetat ca un elev cu probleme. Sau ar putea să se refugieze în visare, ceea ce înseamnă că va asimila și mai puține cunoștințe decât înainte. Sau, în relațiile cu prietenii, ar putea să se implice în conflicte, ceea ce ar putea să le accentueze izolarea.

3. Emoțiile ar putea, de asemenea, să distragă atenția de la dificultățile de învățare.

Este puțin probabil să fie capabil să proceseze tot ceea ce simte. Dar ar putea afla că plângerile despre dureri de stomac îl pot scăpa de mersul la școală. Problema este că acum nimeni nu îl crede când se plânge de aceste dureri de stomac. Sau, ar putea să pună nenumărate întrebări în clasă, doar pentru ca lecția să nu înceapă. Dar acum profesorul său crede că are probleme de concentrare — ceea ce de fapt nu este adevărat. A găsit doar un mecanism de coping nepotrivit.

4. Emoțiile ar putea chiar să intensifice dificultățile de învățare.

Există dovezi care sugerează că anxietatea și depresia pot influența capacitatea creierului de a gândi și procesa informații. Astfel, copilul se află într-un cerc vicios: întâmpină dificultăți de învățare care îi generează stres, iar acest stres amplifică dificultățile, care la rândul lor produc și mai mult stres, și tot așa.

Cu toate acestea, copilul nu trebuie să rămână într-o stare de neajutorare. Are nevoie de confort, dar un confort de un fel special.

Orice părinte dorește să își îmbrățișeze copilul care suferă și să îi promită că îi va lua durerea. Și este necesar să faci asta. Dar există și un alt tip de confort pe care îl poți oferi. Îl poți învăța să gestioneze emoțiile și să își modeleze o nouă viață. Va învăța să își stabilească obiective, să acționeze și să găsească prietenii care să îl susțină. În acest proces, va începe să se autocunoască mai bine și să dezvolte un respect de sine solid.

Există 5 abilități care pot transforma viața copilului.

Conștientizare personală:  Își recunoaște emoțiile când le trăiește? Sau gândurile când le are? Are o idee clară despre care valori îi sunt importante? Este sincer cu sine în privința punctelor forte și a slăbiciunilor? Cu cât este mai conectat cu sine și cu direcția în care se îndreaptă, cu atât poate fi mai încrezător și optimist. Acest lucru pregătește terenul pentru o creștere constantă și neîntreruptă.

Conștientizare socială:  Poate să empatizeze cu oamenii, chiar dacă sunt foarte diferiți de el/ea? Poate să privească situațiile din perspectiva lor? Încearcă să le arate respect? Știe cum să se comporte în diferite contexte sociale? Cu cât este mai bine adaptat la comunitatea sa, cu atât viața sa va deveni mai echilibrată.

Luarea deciziilor responsabile: Poate să analizeze o situație, să identifice problemele, să le rezolve, să evalueze eforturile și să reflecteze asupra lecțiilor învățate? Pe măsură ce își dezvoltă aceste abilități, va învăța să ia decizii mai bune, ceea ce va îmbunătăți calitatea vieții sale.

Auto-disciplină:  Poate să se concentreze pe sarcina actuală? Să își gestioneze reacțiile la evenimentele care i se întâmplă? Să facă față stresului? Să își controleze impulsurile? Să își stabilească obiective și să lucreze pentru a le atinge? Și să se mențină motivat/ă? Acestea sunt competențe cruciale pentru a deveni mai independent, ceea ce îl/ea va ajuta să se simtă împuternicit/ă.

Construirea relațiilor:  Poate să dezvolte și să întrețină relații sănătoase și împlinitoare cu persoanele din viața sa? Va avea nevoie de aceste persoane pentru suport, așa că trebuie să învețe cum să le asculte, să le ajute, să colaboreze cu ele, să rezolve neînțelegerile și totuși să rămână fidel/ă valorilor sale și să reziste presiunii grupului.