Rezistente emotionale

Rezistentele intelectuale corespund justificarilor, rationalizarilor, exigentelor verbale ale constiintei si cenzurii, toate fenomene a caror importanta a fost demonstrata de Freud.

Se poate realiza o clasificare a emotiilor in emotii complete si incomplete, pozitive si negative. Printre emotiile incomplete se numara contrarietatea si tristetea. Astfel, tristetea poate dura ore sau zile intregi daca nu este suficient de puternica pentru a se descarca intr-o criza de plans, ceea ce restabileste echilibrul organicist. Contrarietatea, ca bombanitul si mormaitul de nemultumire caracteristice determina persoana nelinistita sa nu ia parte in totalitate la actiune; agresivitatea sa, refulata partial, revine la suprafata sub forma de bombaneli si anxietate. Ca orice agresivitate refulata, ea este proiectata si deci traita pasiv sau reflectata.

Emotia care insoteste situatiile interminabile este resentimentul, a carui semnificatie trebuie sa fie pusa in legatura cu atitudinea-crampon. Cel care se cramponeaza nu poate sa se lase dus de val, sa se resemneze si sa se orienteze spre o ocupatie sau o persoana mai promitatoare. Totodata, el nu poate nici sa obtina satisfactie de la ocupatia sau persoana la care s-a fixat: intensificandu-si “cramponarea”, el incearca sa extraga mereu cat mai mult dintr-o relatie deja epuizata, astfel incat aceasta nu ii mai procura nici o placere; se simte obosit si asista la amplificarea resentimentului sau.

Necesitatea organicista de a completa situatiile emotionale poate fi asemanata cu procesele excretorii. Putem sa ne retinem urina timp de cateva ore, dar actul insusi de a urina dureaza doar cateva minute. Neexprimarea emotiilor duce la o “otravire” emotionala, asa cum retinerea urinei antreneaza o uremie. Amaraciunea resimtita in raport cu lumea ii otraveste pe oameni, daca ei nu s-au eliberat de furia fata de un anumit obiect.

“Orice emotie si orice senzatie agreabila se transforma in ceva dezagreabil cand tensiunea sau intesitatea lor depaseste un anumit prag”. (Ex.: pentru foarte multi oameni ceaiul are un gust amar neplacut, dar, daca se adauga putin zahar, el devine agreabil; daca se adauga o cantitate mai mare de zahar, ceaiul devine gretos si imposibil de baut).

Caracterul neplacut al emotiilor negative naste dorinta de a le evita. Totusi, ele nu se pot transforma in contrariul lor daca nu permitem - prin descarcare - trecerea de la hipertensiune la tensiune suportabila si, ulterior, la punctul zero organicist.

Emotiile pot fi controlate, dar nu pot fi refulate si impinse in inconstient.In conditii favorabile, ele sunt eliberate in cantitati foarte mici; in conditii mai putin favorabile, ele sunt proiectate sau controlate printr-o supraveghere permanenta.

Timiditatea este stadiul prediferential al rusinii, al carei antipod este mandria. Daca “nazdravaniile“ unui copil sunt primite cu interes, felicitari sau incurajari, dezvoltarea sa va decurge normal. Daca aprecierile la adresa lor sunt moderate, atunci laudele si incercarea de a atrage atentia asupra propriei persoane vor inlocui actiunea adevarata. Copilul devine ego-centric. Daca expresiile adevarate ale copilului sunt depreciate, mandria se transforma in rusine. Aceasta aduce cu sine dorinta de a se pierde in fundal, de a disparea; izolarea de mediu se realizeaza in plan simbolic; fata si celelalte parti ale corpului sunt acoperite de roseata. In corelatie cu senzatia intensa de a fi expus, sangele aflua in partile expuse cu adevarat (obraji, gat etc.) si nu in cele a caror activitate a provocat rusinea (creier: intepenire, incapacitate de a gandi, zapaceala; muschi: stangacie, incapacitate motrica; parti genitale: torpoare, frigiditate, in loc de senzatii si de erectie).

Refularea rezistentelor emotionale absoarbe cea mai mare parte a energiei subiectului si a interesului sau pentru viata.

“Constiinta emotiilor nedorite si capacitatea de a le tolera sunt conditiile sine qua non ale succesului unui tratament; aceste emotii vor fi eliberate cand vor deveni functii ale Eului. Acest proces, si nu rememorarea, deschide via regia spre echilibru.”

Rezistenta nonemotionala, numita “forta obisnuintei”, este mai importanta decat toate aceste rezistente emotionale. Obisnuintele sunt combinatii economice care usureaza munca functiilor Eului, deoarece concentrarea se poate produce intr-un singur punct deodata. Intr-un organism sanatos, obisnuintele coopereaza si servesc la mentinerea holismului. In anumite conditii - inaintare in varsta sau schimbarea de mediu - ele devin complet inadecvate. In loc sa asigure holismul, ele il perturba, provocand haos si conflict. Se impune deci o dezautomatizare, combaterea acestor deprinderi proaste prin invatarea unor atitudini dezirabile.


Preluare si prelucrare dupa Frederick S. Perls -“Eul, foamea si agresivitatea” - Editura Trei