Psihocardiologie

În urma parcurgerii articolelor legate de tehnicile de intervenţie în psihocardiologie, am identificat anumite aspecte de management ale bolii cardiovasculare (şi nu numai ale acesteia).

Am realizat faptul că orice medic cardiovascular ar trebui să aibă câte un psiholog cu care să colaboreze în ceea ce priveşte intervenţia asupra pacienţilor.

În orice studiu sau articol, cauzele bolilor cardiovasculare au fost identificate ca fiind aceleaşi: stresori profesionali şi familiali, viaţa sedentară, fumatul, consumul excesiv de alcool, alimentaţia nesănătoasă, meseriile cu status scăzut, izolarea socială, furia, anxietatea şi depresia. Pentru a putea reduce riscul bolilor, este absolut necesar să considerăm persoana ca pe un întreg şi fără a o izola de factorii de risc, pentru că ei nu vin izolaţi, ci au tendinţa de a se atrage unii pe alţii. Apoi, înţelegerea factorilor stresori şi intervenţia asupra lor în timp util poate avea rezultate vizibile şi de succes.

Pe lângă factorii stresori, medicamentele prescrise, sedentarismul, fumatul, alimentaţia bogată în grăsimi sunt, de asemenea factori care pot influenţa declanşarea bolilor cardiovasculare.

S-a demonstrat faptul că, reducând stresul unui bolnav cardiovascular, automat scade mult eventualitatea ca persoana respectivă să moară. Depresia este asociată cu multiple aspecte negative ale stilului de viaţă: fumat, sedentarism, dietă necorespunzătoare, alcoolism, lipsa de implicare socială, toate interferând cu tratamentul specific al bolilor de inimă. Din cauza stilului de viaţă, femeile au mult mai multe probleme cardiovasculare decât bărbaţii. Ele minimizează impactul bolii, tind să amâne tratamentul şi nu vor să-i deranjeze pe alţii cu problemele lor de sănătate.

Spre deosebire de femei, bărbaţii au mult mai mult succes în programul de reabilitare. S-a demonstrat că meseriile cu un status scăzut, stresul de la serviciu sau de acasă, izolarea socială, furia, depresia sau domiciliul într-o zonă săracă sunt alţi factori care influenţează îmbolnăvirea de boli cardiovasculare şi moartea din cauza acestora.

Apoi, matricile cognitive, alegerea dietelor greşite, lipsa exerciţiului fizic şi fumatul contribuie la recurenţa evenimentelor cardiace şi la patologia problemelor cardiovasculare. Anxietatea şi depresia prezic morbiditatea şi moartea bolilor coronare, chiar dacă se verifică regulat tensiunea arterială şi colesterolul. Este clar faptul că micşorarea urmărilor bolilor se poate face prin exerciţiu fizic şi ajustări ale dietelor. Prin simplul fapt de a se renunţa la fumat, s-ar putea reduce riscul mortalităţii în bolile de inimă cu până la 36%.

O limită a programelor de reabilitare cardiovasculară este faptul că ele includ foarte rar programe antifumat. Din partea psihologilor, s-ar putea aştepta ca, în viitor, să includă îngrijirea multidisciplinară a sănătăţii. Intervenţia asupra obezităţii şi a stilului de viaţă trebuie să fie de nelipsit în programele de terapie şi optimizare a vieţii pacienţilor.

Prin intermediul psihoterapiei, pacienţii învaţă să-şi identifice şi modifice comportamentele care îi conduc spre boli. Strategiile susţinute sunt promovarea schimbării comportamentului şi managementului psiho-social şi a factorilor de risc ai stilului de viaţă în practicile clinice.

Acestea includ interacţiuni între clinician şi pacient, intervenţia asupra stilului de viaţă şi psihosocial, iar un lucru foarte important este faptul că medicii trebuie să recunoască factorii de risc psihosociali ai pacienţilor. În funcţie de continent şi de contextul social, programele de reabilitare cardiacă variază între intervalul de două săptămâni şi două luni după ce s-a produs accidentul cardiovascular.

Pentru a mări eficienţa în consilierea comportamentală, trebuie să se urmărească o alianţă terapeutică, pacienţii trebuie ajutaţi să depăşească barierele în schimbarea comportamentului şi trebuie monitorizaţi cu stricteţe în identificarea progresului, ei trebuie implicaţi în identificarea factorilor de risc; medicul trebuie să se asigure de faptul că pacienţii înţeleg relaţia dintre comportament şi sănătate.

Pentru maximizarea interacţiunii dintre specialist şi pacient, este recomandat ca medicul să petreacă cât mai mult timp cu pacientul, timp în care să-i dea acestuia importanţă (chiar şi câteva minute sunt semnificative pentru pacient), să-l asculte cu atenţie şi să-i recunoască punctele forte şi slabe, să accepte punctul de vedere al pacientului şi să-i dea voie să-şi exprime grijile şi anxietăţile, să se asigure că pacientul a înţeles sfatul şi are mijloace să-l urmeze.

Schimbările care prevăd un comportament sănătos sunt modificări la nivelul cogniţiilor, emoţiilor şi comportamentului. Dacă se investeşte cât de puţin în tratamentul psihologic, se poate reduce mult mortalitatea şi comorbidităţile. Astăzi, este clar că asocierea depresie-boală cardiovasculară este cu mult mai periculoasă decât dacă am avea de-a face cu fiecare boală separat.