Plansul este benefic

Cateva dintre cele mai reusite citate, ne spun astfel:

„Exista o sacralitate in lacrimi. Nu sunt semnul slabiciunii, ci al puterii. Vorbesc mai elocvent decat zece mii de limbi. Sunt mesagerii durerii coplesitoare si ai dragostei nerostite” - Rumi

„Oamenii nu plang fiindca sunt slabi, ci pentru ca au fost puternici pentru prea mult timp.” - Autor anonim

In realitate insa, parerile sunt impartite. Se spune adesea ca femeile plang mai mult decat barbatii sau ca nu e normal ca barbatii sa planga. Unii parinti isi invata de mici copiii ca „baietii nu plang”. Aceste credinte pot fi autolimitative si vin mai degraba din nevoia parintelui de a linisti copilul, sau din neputinta acestuia.

Reactiile „adverse” ale plansului pot fi resimtite la nivel fizic in timp ce o persoana plange, in functie de durata si intensitatea plansului, insa mai degraba emotia care a declansat plansul este cea care creeaza neplacere, si care se intensifica in timpul plansului, nu plansul in sine. Lacrimile ne pot transmite ca emotiile care pana atunci au fost tinute sub control, au nevoie sa iasa la suprafata.

Experienta psihoterapeutilor ne spune ca exista o credinta des intalnita, cum ca „daca plangem nu rezolvam nimic”. Din contra, plansul este catharctic, el curata mintea, limpezeste sufletul si poate chiar elibera atat de mult persoana in cauza de emotiile neconstructive, nesanogene, incat aceasta va reusi sa gaseasca si alte perspective alte situatiei in care se afla.

Cei care refuza constant sa planga, mai exact isi innabusa foarte des si constient plansul, fac acest lucru din teama de a se confrunta cu propriile emotii, pe care le refuleaza, si pare ca lucrurile sunt mai echilibrate pentru ei pe moment. Cu toate acestea, pe termen lung, se pot instala sau agrava anxietatea, depresia, anumite simptome fizice, cum ar fi dureri de cap (adesea devenite migrene), dureri de stomac (concretizate uneori in diverse afectiuni- de exemplu gastrita), probleme cu datura (pot aparea atunci cand, inconstient, persoana strange din dinti pentru a suporta furia, pentru a isi controla reactiile) sau se pot acutiza afectiunile deja existente.

In anumite situatii din viata nu ne permitem sa plangem atunci cand simtim nevoia, deoarece suntem obligati sa avem o reactie rapida, cum se intampla in cazul accidentelor. Desi socul prin care trecem ne creeaza un dezechilibru emotional, hormonal, instinctual, de reactia noastra imediata poate sa depinda propria viata sau a altor persoane. Controlul emotiilor in acest caz este necesar. Solutia este insa sa gasim un moment potrivit dupa ce situatia s-a echilibrat si sa ne permitem sa ne eliberam de tensiunea acumulate pana atunci.

Veti auzi adesea, dupa un episod de plans, exprimarea „Ma simt mai usor/ usoara acum ca am plans”. In cazurile de soc, de trauma, de accidente, situatii limita, despre care vorbeam mai sus, daca persoana in cauza se abtine pe termen lung sa planga, sau chiar face un obicei nesanatos din asta, poate sa resimta dupa un timp (pot fi si ani de zile) simptomele caracteristice stresului post-traumatic: depresie, anxietate, insomnii, durere fizica, in special cele de cap, etc.

Asadar, beneficiile plansului sunt considerabile si cu atat mai mult atunci cand persoane are sansa sa il experimenteze alaturi de cineva de incredere, care are capacitatea de a fi suportiv, sau intr-un cadru terapeutic securizant.

Dincolo de toate efectele pozitive discutate, lacrimile au rol dezinfectant pentru ochi. Asadar, gasiti momentul si persoana potrivita pentru a va detensiona prin plans!