Matricele perinatale

Stanislav Grof este unul dintre fondatorii psihologiei transpersonale si un pionier in domeniul cercetarii starilor de constiinta modificate, folosite cu scopul de a vindeca, a evolua, a cunoaste. El a construit deasemeni cadrul teoretic pentru psihologia pre- si perinatala. Cercetarile moderne prezinta psihicul uman ca fiind proportional cu intregul Univers si intreaga fiintare.

Grof reuseste sa distinga patru niveluri ale psihicului si experientelor corespunzatoare: bariera senzoriala, inconstientul individual, nivelul nasterii si al mortii, domeniul transpersonal.

In psihologia traditionala exista o focalizare exclusiva asupra traumelor psihologice. Traumele fizice nu sunt considerate ca influentand direct dezvoltarea psihica a individului sau ca participand la geneza psihopatologiei respective. Observatiile din experimentele abisale arata ca traumele fizice au o importanta extraordinara. Emotiile reziduale si senzatiile fizice din situatiile care au amenintat supravietuirea sau integritatea organismului se pare ca au un rol semnificativ in dezvoltarea diverselor forme de psihopatologie. Cand autoexplorarea experimentala ajunge in profunzime, elementul de durere fizica si psihica poate atinge o intensitate atat de mare, incat este interpretata de obicei ca moarte. Persoana in cauza poate simti ca transgreseaza granitele suferintei individuale si traieste durerea unor grupuri intregi de persoane, a intregii umanitati sau chiar a tot ceea ce este viu.

Confruntarea experimentala cu moartea, la acest nivel de autoexplorare, este strans legata de o multitudine de fenomene privitoare la procesul nasterii. Din acest motiv Stanislav Grof a denumit “perinatal” acest domeniu al inconstientului. Secventele experimentale de natura perinatala au aspecte emotionale si psihosomatice distincte.

Intalnirea experimentala cu nasterea si moartea este asociata cu o criza existentiala de proportii extraordinare, timp in care individul isi pune serios problema sensului existentei, problema propriilor valori si strategiei de existenta. Transformarea de personalitate care rezulta se poate compara cu schimbarea descrisa ca rezultand din participarea la ritualurile initiatice sau riturile aborigene de trecere. Aici considera Grof ca se afla punctul de intersectie intre individ si inconstientul colectiv sau intre psihologia traditionala si cea transpersonala sau misticism.

Grof a considerat util pentru teoria si practica activitatii experimentale abisale sa postuleze existenta unor matrice dinamice ipotetice care guverneaza procesele legate de nivelul perinatal al inconstientului numindu-le: Matrice Perinatale Fundamentale (MPF). Pe langa continutul emotional si psihosomatic propriu ele functioneaza si ca principii organizatoare a materialului de la alte niveluri ale inconstientului. La nivel biografic elemente importante legate de abuzul fizic si viol, amenintare, separare, durere sau sufocare sunt in relatie cu aspecte specifice ale MPF. Desfasurarea perinatala se asociaza deseori cu diverse elemente transpersonale, ca de exemplu viziunile arhetipale pentru: Paradis, Cer, Iad, Purgatoriu, Mama Mareata, Zeita Mama Cumplita.

Iata in continuare cele patru Matrice Perinatale Fundamentale descrise de Stanislav Grof:

A) MPF1
Baza biologica a acestei matrice este experienta unitatii simbiotice cu organismul matern in existenta intrauterina. Starea uterina netulburata poate fi insotita de alte experiente, cu care impartaseste absenta frontierelor si a obstructiilor, precum constiinta oceanului, o forma de viata acvatica sau spatiul interstelar. De asemenea imaginile naturii cu tot ce are ea mai bun (Mama Natura) se pot asocia in acest stadiu.Imaginile arhetipale din inconstientul colectiv trimit la raiurile sau paradisurile din diferite culturi ale lumii.

Tulburarile vietii intrauterine sunt alaturate imaginilor si experientelor referitoare la natura neospitaliera, pericole subacvatice, demoni. Disolutia frontierelor este inlocuita cu o distorsiune psihotica cu nuante paranoide.

B) MPF2
Este asociata cu momentul initial al nasterii biologice si primul sau stadiu clinic. Echilibrul existentei intrauterine este perturbat, la inceput prin semnale chimice, apoi prin contractii musculare. Cand se atinge dezvoltarea deplina a acestui stadiu fetusul este periodic comprimat de spasmele uterine, colul este inchis iar drumul nu este inca liber.

Insotitorul simbolic al acestui stadiu este experienta “sorbului cosmic”. Implica anxietate crescanda si constiinta unei iminente amenintari vitale. Sursa pericolului nu poate fi identificata clar, subiectul avand tendinta de a interpreta lumea in termeni paranoizi. Poate exista si asocierea cu experienta de a fi inghitit de un monstru infiorator sau experienta coborarii intr-o lume subpamanteana periculoasa. Temele religioase inrudite sunt caderea ingerilor si paradisul pierdut.

Atata vreme cat subiectul se afla sub influenta acestei matrice, el este in mod selectiv orb la orice aspect pozitiv din propria lume sau experienta.

C) MPF3
Este asociata cu al doilea stadiu clinic al nasterii, cand contractile uterine continua, dar colul este dilatat si permite propulsarea treptata a fetusului prin canalul de nastere. Sunt implicate aici presiuni mecanice strivitoare si un grad mare de anoxie si sufocare. In fazele terminale ale nasterii fatul poate intra in contact direct cu material biologic (sange, mucus, urina, fecale).

Din punct de vedere experimental in acest tipar regasim elemente de lupta titanica, experientele sado-masochiste, excitarea sexuala intensa, episoadele demonice, implicarea scatologicului si intalnirea cu focul.

Temele simbolice tipice sunt elemente ale naturii furioase (vulcani, furtuni, cutremure, tsunami-uri, tornade), scene violente de razboi, reactii termonucleare, bombe atomice. O forma atenuata a tiparului cuprinde participarea la aventuri periculoase, cucerirea de noi frontiere.

Temele arhetipale sunt imagini de la Judecata de Apoi, victorii ale unor super-eroi.

Aspectele sado-masochiste ale acestei matrice se reflecta in temele sacrificiilor sangeroase, autosacrificiilor, torturilor, executiilor, crimelor, violurilor.

Pentru intelegera deviatiilor sexuale si a altor forme de patologie sexuala este foarte important faptul ca la nivel perinatal apare excitarea sexuala in contextul amenintarii vitale, al anxietatii, agresiunii si materialului biologic.

Pentru elementul “foc” insotitorul biologic ar putea fi suprastimularea nou nascutului cu “aprinderea“ nediscriminatorie a neuronilor periferici. Echivalentul sau experimental se gaseste la mama care simte deseori in acest stadiu ca ”vaginul ii ia foc”.

Experienta focului insoteste moartea Eului, in urma careia individul se identifica la nivel filozofic cu tipare energetice, nu cu materie solida.

In acest stadiu individul este implicat activ si are sentimentul ca suferinta prezinta o directie definita si un obiectiv. Experienta luptei moarte - renastere reprezinta granita dintre agonie si extaz, si uniunea lor.

D) MPF4
Este asociata cu al treilea stadiu al nasterii, nasterea efectiva a copilului. Are loc expulzarea prin canalul de nastere, iar acumularea de durere, tensiune, excitare sexuala este urmata de o brusca usurare si relaxare. Copilul vede pentru prima data lumina (zilei sau a salonului de nasteri) dupa o perioada lunga de intuneric.

Au o importanta foarte mare caracteristicile legate de mecanismul nasterii, tipurile de anstezie folosite, natura interventiilor manuale sau instrumentale si experienta ingrijirii postnatale.

Echivalentul simbolic al acestui stadiu este experienta moarte-renastere. Paradoxal, cand individual este la un pas de eliberare, are sentimentul unei catastrofe iminente, de proportii uriase. Daca experienta este oprita tranzitia de la MPF3 la MPF4 implica sentimentul anihilarii la toate nivelurile posibile (distrugere fizica, prabusire emotionala, intelectuala, cadere morala, damnare absoluta). Aceasta experienta de anihilare totala este imediat urmata de viziuni ale unei lumini orbitoare, albe sau aurii, de o frumusete supranaturala. Se poate asocia cu aparitii arhetipale divine, cu viziuni ale naturii trezite la viata. Individul cunoaste o senzatie de eliberare spirituala, renastere, mantuire.

Fenomenele transpersonale arata conexiuni intre individ si cosmos, iar la un moment dat in desfasurarea procesului perinatal pare sa se petreaca un salt calitativ, implicand ceea ce poate fi descris ca “gandire supraconstienta”.


Preluare si adaptare dupa: Stanislav Grof - “Dincolo de ratiune” - Editura Curtea Veche