Femei care iubesc prea mult - partea a IV-a

Drumul spre lumină
Robin Norwood ne arată în cartea ei, „Femei care iubesc prea mult”, care sunt pașii de parcurs pentru ca femeile dependente în dragoste să se vindece. Îi vom enumera, iar apoi îl vom detalia pe fiecare în parte.
1. Solicitați ajutor
2. Faceți din procesul de recuperare o prioritate.
3. Găsiți un grup de sprijin pentru persoane aflate în aceeași situație.
4. Dezvoltați-vă latura spirituală.
5. Nu-l mai controlați/dominați pe partenerul de viață.
6. Învățați cum să nu vă mai lăsați prinsă în ”jocuri”.
7. Înfruntați-vă propriile probleme/vulnerabilităti.
8. Cultivați-vă toate aspectele personalității care trebuie dezvoltate.
9. Concentrați-vă pe propria persoană.
10. Împărtășiți și altora din experiența și învățăturile dobândite.

1. Solicitați ajutor
A solicita ajutor poate presupune căutarea unei cărți de specialitate, programarea unei ședințe la un psihoterapeut, căutarea unui grup de sprijin, apelarea unei linii telefonice specializate în sprijinirea victimelor abuzului domestic sau a co-alcoolicelor (persoanele apropiate unui alcoolic), chiar sunarea la poliție, dacă este cazul.
Autoarea face o distincție clară între solicitarea ajutorului și amenințarea făcută partenerului că va fi solicitat un ajutor. În ultimul caz este vorba despre manipulare, încercare de șantaj. Partenerul NU trebuie implicat în acest proces.
Solicitarea ajutorului presupune, în mod evident, înțelegerea faptului că femeia nu se descurcă singură; că, în ciuda eforturilor depuse, problemele s-au menținut ori s-au agravat. Nu este un lucru ușor, însă perspectiva ei va fi mult diferită la terminarea programului de recuperare. Va înceta să creadă că problema este la partener sau în relația respectivă și va conștientiza contribuția proprie la dezvoltarea unui tipar nesănătos de relaționare în plan sentimental.
Autoarea insistă asupra mecanismului negării, folosit de majoritatea femeilor: dacă ar accepta că sunt abuzate emoțional și/sau fizic în relație sau că inclusiv copiii au de suferit ar trebui să suporte sentimente intense de vinovăție și frustrare. În multe cazuri negarea este învățată în familie și consolidată în timp. Este necesar ca femeia să conștientizeze situația gravă în care se află și să depună efort pentru a găsi cea mai potrivită cale de a fi ajutată.
Printre consecințele solicitării ajutorului putem enumera îmbunătățirea sau posibila terminare a relației și dezvăluirea secretului (că este bătută, că soțul este distant sau infidel sau dependent de muncă etc.). Multe femei nu caută ajutor din lipsă de speranță (”oricum nu se mai poate face nimic; așa e el; e mai bun decât alții” etc.).

2. Faceți din procesul de recuperare o prioritate
Acest lucru presupune a direcționa eforturile spre schimbarea atitudinii și comportamentului propriu și a renunța la încercările de a-l schimba pe partener.
Mai presupune investiție constantă de timp, energie și bani pentru a urma un proces terapeutic sau a merge regulat la grupuri de sprijin, a afla cât mai multe despre influențele mediului asupra alegerilor prezente, a ajunge la o înțelegere și acceptare a trecutului. Este necesar ca femeia să conștientizeze posibilitatea de a se desprinde de ”tradiția” alcoolismului familial sau a violenței domestice și să își recunoască libertatea de a urma un alt model de relaționare.
Unele femei ezită să investească în procesul de schimbare pentru că li se pare prea costisitor. Este bine ca atunci să facă un calcul „emoțional”, dar și financiar (măsurate în resurse epuizate, oportunități pierdute, boli pe fond nervos, momente frumoase transformate în certuri, momente de indisponibilitate față de copii, costuri pentru a-i întreține lui depedențele sau hobby-urile), al costurilor implicate de nesolicitarea ajutorului.
Este important ca femeia să facă din procesul terapeutic o prioritate pentru a urma regulat terapie sau a merge regulat la grupul de sprijin: fără consecvență nu se va obține nimic. Este ca atunci când învățăm să jucăm corect tenis: la început bâjbâim și e nevoie de toată atenția pentru a „prinde” mișcările și a le executa corect; apoi, pe măsură ce exersăm, mișcările se automatizează și nu mai necesită aceeași concentrare. Până se formează noul obicei vechiul mod de a juca tinde să prevaleze și e necesar un efort continuu pentru a contracara tendința. De aceea în terapie pacientului i se dau exerciții între ședințe și i se explică utilitatea acestora: atunci se petrece procesul de învățare.

3. Găsiți un grup de spijin alcătuit din persoane aflate în aceeași situație ca dvs.
În România nu am cunoștință despre existența unui grup destinat femeilor dependente în dragoste, însă există grupuri de sprijin ale victimelor violenței în familie. Dacă nu găsiți ceva care vi se potrivește puteți înființa propriul grup. În astfel de grupuri accentul nu este pus și pe ascultarea empatică, fiind o componentă esențială, dar mai ales pe găsirea modalităților de schimbare, pe susținerea persoanei în a considera nevoile sale prioritare, a stabili noi reguli în relație, a nu tolera ce nu este de tolerat, a fi mai asertivă, mai fermă și cu respect de sine crescut. Pe măsură ce nou-venita într-un grup se deschide și începe să aibă încredere, descoperă că restul grupului o acceptă, o încurajează și o înțelege. Ea va învăța din experiențele celorlalte membre ale grupului, va observa ce funcționează și ce nu pentru ele și ce ar putea prelua. Un element de recuperare neașteptat este umorul: împreună, râzând, descoperind încă o tentativă de a-l controla pe partener, speranța prinde rădăcini și munca pare mai ușoară. Femeia devine parte a unei comunități, un sentiment care îi lipsea în familia în care a crescut.
Consecințele intrării într-un grup de sprijin: câțiva oameni vor afla că ați suportat efectele alcoolismului sau ați fost abuzată fizic sau emoțional. Grupurile serioase păstrează confidențialitatea, însă e posibil să se afle în cercul de prieteni. Poate ar fi mai bine să împărtășiți dvs. câte ceva despre motivele care v-au adus în grupul respectiv unor persoane de încredere și să observați reacțiile. Pot să vă surprindă plăcut.

4. Dezvoltați-vă latura spirituală
Sub orice formă ar fi ea. Anumite practici, cum ar fi meditația sau rugăciunea, ajută la a ne dezvolta o liniște interioară și la a găsi un sprijin necondiționat, în noi sau în ceva mai presus de noi, care ne va fi imperios necesar în momentele dificile care vor urma. A fi consecvent cere un efort imens și rezistarea la nenumărate „ispite” de a renunța atunci când partenerul își exprimă regretele, promite din nou că se va schimba și se comportă diferit pentru o scurtă perioadă. Nu ne schimbăm pentru el, ci pentru sănătatea noastră psihică.
A ne dezvolta spiritual nu înseamnă a renunța la a ne asuma responsabilitatea pentru fericirea noastră, ci a renunța la dorința de a controla atunci când rezultatul nu depinde de noi. A-i permite celuilalt să fie așa cum vrea să fie și a face alegerile în consecință.

5. Nu-l mai controlați/dominați pe partener
Nu-i mai oferiți sfaturi, nu-i mai direcționați viața. Presupuneți că este matur și responsabil. Că știe să ceară ajutor atunci când simte nevoia, că e conștient că dependențele în creează dificultăți la serviciu sau în relație. Dacă îi tot dați sfaturi dovediți că nu aveți încredere în capacitatea lui de a se descurca în viață, iar el se va baza pe dvs. că-i rezolvați problemele și vă va învinovăți dacă nu reușiți. Nu-l feriți de consecințele propriilor acțiuni: nu-i plătiți amenzile, nu-i procurați droguri, nu vă cereți scuze atunci când el a greșit, nu-l învoiți la serviciu pe motiv de boală când este mahmur etc.
A nu-l mai controla presupune a nu face nimic, indiferent cât de greu ar fi. Presupune a vă concentra pe propriile țeluri și a nu vă mai preocupa atât de ce face sau nu face el. Este, de multe ori, mult mai atractivă perspectiva de a-l schimba pe altul decât pe noi înșine: pare mai simplu, însă exact asta vi se cere să NU faceți. Practicile spirituale ajută mult pentru că oferă un reper de care să vă agățați când totul pare haotic în jur. La început, lucrurile se vor înrăutăți pentru că el va dori să demonstreze că vă „convinge” să renunțați la noua atitudine sau este prea obișnuit să-i rezolvați problemele încât nu realizează că și-a pierdut plasa de siguranță. Continuați! Această atitudine de fapt și lui îi este de ajutor pentru că învață să-și asume responsabilitatea pentru faptele sale.

6. Nu vă mai lăsați prinsă în „jocuri”
Conceptul de „jocuri”, aplicat la dialogul dintre două persoane, a apărut prima oară într-un tip de terapie numit „analiză tranzacțională”. Jocurile sunt modalități structurate de interacțiune folosite pentru a evita intimitatea. Sunt folosite în totate relațiile, dar cu atât mai mult în cele abuzive. Prin jocuri nu împărtășim informații, nu ne arătăm sentimentele, ci ne ascundem și evităm responsabilitatea pentru propriile emoții și acțiuni, căutând ”țapi ispășitori”. De obicei, în relațiile de dependență rolurile sunt cele de persecutor, salvator și victimă, jucate pe rând.
Cum să ne abținem să reproșăm și să pretindem de la celălalt să gândească la fel ca noi și să aibă aceleași valori/priorități? În primul rând ne construim o viață bogată în experiențe plăcute, ne dezvoltăm pasiunile, avem grijă de sănătatea noastră. Apoi, când observăm impulsul de a reproșa („de ce ai venit așa târziu?”, „de ce nu ai spălat vasele?”, „de ce trebuie să ieși acum în oraș și să mă lași singură?”) ne abținem și ne repetăm în gând o formulare neutră/pozitivă („mă bucur că ai ajuns acasă”, spălăm noi vasele sau îi spunem „vrei, te rog, să speli tu vasele, pentru că am nevoie de ele să gătesc?”, „ne vedem mai târziu, eu voi citi ceva între timp”). Dacă el adoptă rolul de victimă și se scuză înainte de spune noi ceva („îmi pare rău că am întârziat, dar...”, „scuză-mă că nu am spălat vasele, dar știi ce epuizat sunt...”) autoarea ne propune să rostim doar un „ah” sau „discutăm mâine, dacă vrei, acum mi-e somn”. Nu intrăm în caruselul rolurilor. Iar atitudinea lui cel mai probabil se va schimba în consecință.

7. Înfruntați-vă propriile probleme/vulnerabilități
Analizați-vă cu atenție prezentul și trecutul. Luați un jurnal și scrieți despre experiențele semnificative, mai ales cele dureroase, avute în ariile care vă creează dificultăți în prezent. De exemplu: cum au fost relațiile cu bărbații, cu părinții, cum v-ați simțit la locurile de muncă pe care le-ați avut etc. Scrieți mult, scrieți în detaliu, chiar dacă nu vă simțiți confortabil să vă exprimați în scris. Important este să aibă sens pentru dvs., nu să fie literatură. Apoi citiți ce ați scris unei persoane apropiate, care să nu dea sfaturi și să nu judece. Aveți nevoie doar de a fi ascultată. Exercițiul facilitează autodescoperirea; scopul lui nu este de a vă apropia de pertener, așa că nu-i citiți lui acum. Mai este folositor pentru că vă veți simți acceptată, în ciuda aspectelor pe care le credeați intolerabile. Veți observa tipare, negative sau pozitive, în interacțiunile dvs., și vă veți asuma responsabilitatea pentru acțiunile dvs., renunțând la a da vina pe partener pentru că sunteți nefericită.

8. Cultivați-vă toate aspectele personalității care trebuie dezvoltate.
Aveți grijă de dvs. și nu așteptați niciun fel de sprijin (moral, financiar, practic) de la el. Stabiliți-vă și urmați-vă scopurile ca și cum el nu v-ar fi alături: începeți o nouă carieră, faceți un curs, schimbați-vă mașina, mergeți în excursie fără a-i cere îndrumări, eventual cu ajutorul unei prietene sau a grupului de sprijin. Încercați în fiecare săptămână o activitate nouă, provocați-vă! Nu căutați sprijinul membrilor familiei pentru că le e mai confortabil să rămâneți așa cum sunteți pentru a nu fi nevoiți să se schimbe. Faceți-vă mici cadouri în fiecare zi. Pot fi materiale sau nu, cum ar fi a admira un apus de soare sau a vă plimba printr-o pădure. Astfel vă maturizați și implicit va scădea nevoia de a fi dependentă de partener.

9. Concentrați-vă pe propria persoană
Norwood ne îndeamnă să fim egoiste. Femeia care iubește prea mult este, de cele mai multe ori, întruchiparea altruismului. De aceea i se cere să adopte atitudinea opusă: să se pună pe ea pe primul plan pentru că atât de mult timp și-a neglijat nevoile. Să nu-i mai scutească pe alții de efort sau de consecințele greșelilor lor: să-și asume strict atât cât îi revine, să spună clar și răspicat ce dorește și ce nu, ce acceptă și ce nu, să reziste încercărilor de a se opune ale celor din jur, surprinși de noua atitudine. Să își dezvolte potențialul, să-și exploreze abilitățile. Există un risc ca actualul partener să nu gestioneze bine schimbarea de roluri și chiar să-și caute pe altcineva care îndeplinea vechiul rol al dvs. Acest aspect vi l-ați asumat de la început. Veți atrage bărbați care nu au nevoia de a fi „dădăciți”, după cum dvs. nu mai sunteți femeia care oferea necontenit sfaturi.

10. Împărtășiți și altora din experiența și învățăturile dobândite
Puteți împărtăși grupului de sprijin cum vă simțiți acum și ce măsuri ați întreprins. Nu veți da sfaturi, ci veți exprima doar ce a funcționat la dvs. Fiecare va avea ceva de învățat din ce veți spune. Dependența în dragoste a creat niște tipare care tind să se reia dacă nu sunteți atente. E posibil să vă ajute să împărtășiți altora și pentru că vă veți reaminti lungul drum parcurs, vă veți observa progresul și va crește motivația de a evolua în continuare și a nu vă întoarce la obișnuințele nocive de demult.