Evenimente neprevazute - conflict interior

In articolul anterior (Evenimente neprevazute - generare de stres) v-am oferit explicatii detaliate referitoare la raspunsul organic involuntar fiziologic (fight or flight) care apare in situatii stresante. Am incheiat cu importanta conflictului intern care acopera domeniul psihologic, in determinarea nivelului de stres perceput.

Am mentionat ca aceste conflicte interne sunt rezultatul unor problemele nerezolvate  care pot fi constiente sau inconstiente. Ele pot sa apara, asa cum am mentionat, atunci cand persoana in cauza are obligatia sa aleaga intre obiective incompatibile (explicatii: imi propun un scop care este imcompatibil cu posibilitatile reale ale mele; exemplu: dorinta nerealista) sau care se anuleaza reciproc (explicatii: scopul propus este anulat de directia mea de a actiona). Chiar si in cazul in care obiectivele sunt similare pentru o persoana, aceasta se poate confrunta cu o dificultate in luarea deciziei, situatie care genereaza tensiune (conflict) interioara.

As dori sa detaliez cateva dintre motivele care pot sa induca acea stare de tensiune, despre care vorbeam anterior:

1. Independenta vs.dependenta - sunt situatiile in care este dificila asumarea responsabilita-tii personale ulterioare; in acest caz vorbim despre dependenta de o alta persoana care sa rezolve problema; in acelasi timp este posibil sa ne dorim independenta decizionala, dar imprejurarile sau alte persoane ne forteaza sa ramanem dependenti; in aceasta categorie teama de a fi abandonat poate fi activata de un stimul pe care nu-l identificam si care ca efect genereaza dependenta care intra in conflict cu dorinta de independenta: ca exemplu am putea sa ne gandim la adolescenti si comportamentul specific acestei perioade, care de cele mai multe ori este controversat si tensionant;

2. Intimitate vs.izolare - uneori ne dorim sa fim mai apropiat de o alta persoana ca sa-i putem impartasi gandurile si emotiile cele mai intime, dar aceasta dorinta poate intra in conflict cu teama de a fi respins, daca ne implicam prea mult; teama de a fi respins intra in conflict cu teama de a ramane singur, ca atare generaza o dificultate in luarea deciziei; de cele mai multe ori persoana are de ales „intre doua situatii rele” - care nu il ajuta si care induc un blocaj decizional; de cele mai multe ori persoanele aflate intr-o astfel de situatie aleg decizia care o dezavantajeaza cel mai putin si care se constituie intr-o actiune de amanare a actionarii;

3. Cooperare vs.competitie - competitivitatea ne este inoculata de la varsta frageda (copilarie mica si mijlocie) in familia de baza prin comparatie (afirmatii de genul: "esti ca...") sau critica (afirmatii de genul: esti slab, prost sau incompetent ca...") si alimentata in adolescenta si la varsta adulta, prin auto-comparare cu membrii unui grup in care ne aflam, sau la care dorim sa aderam (afirmatii de genul: "nu sunt, sau nu pot ci ca..."); cooperarea sau intentia de a colabora ne este si ea prezentata in acelasi timp prin aceleasi metode (comparatie si critica) tot in familia de baza; este evident ca cele doua comportamente pot deveni antagonice si deci, pot sa genereze tensiune interna;

4. Exprimare a impulsurilor vs.standarde morale - impulsurile fac parte din categoria bazala a nevoilor umane si se traduc prin manifestari (pulsiuni) ale unor trebuinte imperioase care trebuiesc satisfacute imediat; standardele morale implica un set de reguli sociale, invatate in familia de baza si cea extinsa, incepand cu copilaria mica; multe dintre acestea sunt definite si percepute ca restrictii impuse de societate. Impulsurile intra in contradictie cu regulile morale mai ales in domeniul sexualitatii si al violentei.

Toate motivele enumerate mai sus exemplifica tematica aparitiei tensiunii (conflict) interioare care amplifica nivelul de stres personal. Desi se vorbeste foarte mult despre aceasta tema (stres) si este considerata cauza numarul 1 care determina aparitia afectiunilor medicale, omul obisnuit nu-i acorda importanta cuvenita prin adoptarea unei conduita preventive... Aceasta este realitatea! In loc sa acordam in fiecare zi cate o jumatate de ora propriei persoane, ne focusam mai mult pe ceea ce TREBUIE si ne-am propus sa facem in ziua respectiva. In loc sa ne propunem sa facem pauze intre activitati, ne gandim cum si cat de repede sa trecem la urmatoarea actiune propusa.

Totusi sa incercam sa gandim pozitiv! Cand afirm acest lucru ma gandesc la actiuni concrete pe care le-am putea intreprinde in vederea diminuarii stres-ului personal. Unii autori recomanda:
1. Relaxare musculara;
2. Actiuni de inducere a calmului si a contemplarii + vizualizarii pozitive;
3. Practicarea unor tehnici de respiratie.

Altii pun accent pe tehnici de practicare a gandirii pozitive si practicarea terapiei prin ras (exersarea umorului si a ironiei). Din punctul meu de vedere orice ati alege va ajuta in momentul in care sunteti convinsi de acest lucru. Dar pana la acel moment ar fi corect fata de dumneavoastra sa stiti cum ganditi atunci cand sunteti provocat de o situatie neprevazuta sau de o persoana la care nu v-ati asteptat sa reactioneze intr-un anumit mod.

Pentru a realiza acest scop una dintre metodele de auto-investigare este METODA JURNALULUI personal. Aceasta activitate presupune sa alocati cate 5 minute dimineata sau seara, timp in care sa notati cum v-ati simtit in ziua precedenta sau in ziua care tocmai se incheie. Insemnarile trebuie sa fie scurte, fara prea multe explicatii si detalieri, scrieti doar cum v-ati simtit (ex.: minunat, dezamagit, vesel, trist, etc.) fara sa recititi ceea ce ati scris intr-o zi anterioara. S-ar putea sa vi se para o prostie, dar la sfarsitul unei saptamani, cand veti reciti insemnarile, veti avea un tablou mai clar asupra emotiilor pe care le-ati experimentat intr-o saptamana. Metoda este indicat sa fie practicata cu perseverenta timp de 6 sau 8 saptamani. Veti fi surprinsi sa observati ca nu veti mai simti emotiile distructive cu aceeasi intensitate cu care le-ati simtit atunci. Motivatia este ca atunci cand scrieti olograf (de mana) in carnetel, descarcati efectul negativ al emotiei. Practic, veti elimina o cantitate din stres-ul inmagazinat personal, determinat de evenimen-tul respectiv, prin recunoasterea tipului de emotie pe care o aveti. Metoda prezentata va va ajuta in procesul de introspectie (autoobservare) care reprezinta unul dintre primii pasi care va vor ajuta in dezvoltarea personala.

Din observatiile personale, cele mai mari dificultati sunt intampinate atunci cand discut cu persoanele cu care lucrez in cabinet, despre practica gandirii pozitive care presupune actiuni de genul:
1. Sa incetezi sa dai vina pe altii;
2. Sa incetezi sa te vaiti, sa te plangi sau sa te scuzi;
3. Sa confrunti realitatea prin acceptarea ei;
4. Sa nu crezi ca esti singurul care are raspunsuri la toate problemele;
5. Sa-ti asumi raspunderea pentru propriile actiuni;
6. Sa actionezi, nu sa amani o problema.

Stiu, este usor de spus..., dar te incurajez sa incerci, macar!