Domeniul de analiză al eticii - Acțiunile umane și etica

În cartea “Etica pentru Amador”, autorul Fernando Savater ne prezintă viziunea sa despre ce este și ce studiază etica într-o manieră extrem de accesibilă și atractivă fiind scrisă pentru a putea fi citită cu ușurință și de către publicul tânăr. De-a lungul timpului fiecare dintre noi ne străduim să dobandim o anumită cunoaștere care ne ajută să supraviețuim, să obținem un loc de muncă pentru a ne putea întreține sau să avem o calitate a vieții acceptabilă în funcție de posibilitățile, dorințele și preferințele noastre (Savater, p. 23-24). Există foarte multe lucruri, cunoștințe și abilități care pot fi studiate și dobândite, însă nu este nimeni capabil să le știe și să le învețe pe toate; de aceea este important ca fiecare individ să facă o selecție atentă și să știe în special despre acele lucruri fundamentale care ne ajută să rămânem în viață dar și despre acele lucruri care ne pot pune viața în pericol (cum ar fi săritura de la înălțime mare sau ingerarea de substanțe sau alimente toxice). 

Pentru a rămâne în viață este de preferat să facem distincția dintre ceea ce este bun și ceea ce este rău, dintre lucrurile care ne convin și lucrurile care nu ne convin, dintre lucrurile care ne cad bine și lucrurile care ne cad rău. Dacă luăm ca și exemplu starea de sănătate, ne ajută să știm care alimente sunt comestibile și care nu, ne ajută să știm că puteam folosi focul pentru a ne încălzi sau că putem provoca un incendiu, ne ajută să știm că este important să consumăm apă pentru a ne hidrata sau că ne putem îneca în ea (Savater, p. 24-25). 

În domeniul relațiilor interumane sunt des întâlnite situațiile în care un individ ajunge să se întrebe dacă este mai bine să spună adevărul sau să-l ascundă, fie prin omisiune fie prin minciună. În general oamenii privesc minciuna ca fiind ceva rău deoarece poate distruge încrederea în cuvânt, încrederea în celălalt ca și cum nu te mai poți baza pe cuvântul celuilalt. Uneori oamenii folosesc minciuna pentru a obține anumite beneficii sau pentru a crea o impresie bună sau pentru a face o favoare cuiva (Savater, p. 25-26). O situație socială interesantă poate fi atunci când alegem să-i spunem adevărul sau să mințim un bolnav de cancer incurabil referitor la cât mai are de trăit; în acest exemplu, minciuna pare a fi bună deoarece intenția este de a-i permite bolnavului să-și trăiască ultimele clipe fără zbucium. 

Fiecare individ este liber să aleagă cum să trăiască și după ce standarde în legătură cu ceea ce trebuie să facă având o multitudine de opțiuni. Astfel, unii oameni pot alege să aibă o viață palpitată și plină de adrenalină participând la curse de formula unu sau făcând alpinism sau bungee jumping, în timp ce alții preferă o viață sigură și liniștită alegând doar senzația de aventură din jocurile video; unii oameni îmbrățișează ideea că este nobil să trăiești pentru ceilalți, în schimb alții consideră că este util să-i faci pe ceilalți să trăiască pentru tine; unii oameni susțin că tot ceea ce contează este să faci cât mai mulți bani, iar alții consideră că banii nu valorează nimic dacă nu ai sănătate, relații armonioase, liniște sufletească și oameni dragi aproape (Savater, p. 26-27). Astfel, fiecare individ își construiește viitorul în funcție de alegerile sale. 

Eroismul și vitejia pot fi analizate și privite diferit în cazul oamenilor față de lumea celorlalte viețuitoare de pe pământ. În cartea sa, filosoful și profesorul de etică Fernando Savater compară un exemplu din lumea termitelor unde, în situația în care sunt atacate, termitele-soldat ies din furnicar ca să-și apere tribul și își sacrifică viețile pentru securitatea celorlalte cu exemplul din Iliada, scrisă de Homer, unde Hector, războinicul din Troia, îl înfruntă pe Ahile pentru a-și apăra concetățenii (Savater, p. 27-29). Diferența dintre cele două situații constă în faptul că termitele-soldat trebuie să o facă, ele nu pot să dezerteze ci trebuie să-și apere tribul neavând de ales, pe când Hector alege să se lupte cu Ahile pentru că vrea; așadar, termitele-soldat sunt programate de la natură să lupte pentru a se apăra, în timp ce Hector este liber să aleagă și poate să refuze să lupte dacă așa dorește. Eroismul și vitejia lui Homer sunt de admirat deoarece, spre deosebire de termite, acesta este liber să aleagă să fie un erou. Spre deosebire de termitele-soldat, oamenii nu sunt programați să fie eroi sau viteji autentici ci pot alege asta în funcție de valorile și prioritățile lor din acel moment. 

O întrebare fundamentală în etică se poate referi la „ce înseamnă libertatea?” sau „de unde începe și unde se termină libertatea?”. Așa cum am putut observa în exemplele de mai sus, viețuitoarele sunt programate de natură să facă ceea ce trebuie să facă și doar așa știu să se comporte, în timp ce oamenii sunt programați (biologic și cultural) și întotdeauna pot alege, pot spune „da” sau „nu”, pot spune „vreau” sau „nu vreau”. Oamenii nu pot alege ceea ce li întâmplă în viață, dar au libertatea să răspundă la ceea ce li se întâmplă așa cum doresc într-un mod sau în altul. A avea libertate ne dă șansa să alegem în anumite limite ale posibilităților, dar nu și posibilitatea de a reuși întotdeauna în ceea ce ne dorim, de aceea libertatea este diferită de omnipotență. 

Libertatea pe care o avem poate fi limitată de multe forțe care nu stau în controlul nostru cum ar: cutremurele, bolile, dușmanii; cu toate acestea, libertatea noastră este forța noastră și este necesar să ne-o cunoaștem și să ne o asumăm. Pentru acei oameni care resping ideea că ar fi liberi, Fernando Savater propune în cartea sa aplicarea probei filosofului roman. Filosoful roman stătea de vorba cu un prieten care nega ideea că oamenii ar fi liberi și susținea că oamenii fac doar ce au posibilitatea să facă. Atunci filosoful a început să-l lovească cu bastonul iar prietenul sau a început să țipe la el să se oprească din a-l lovi. În acel moment filosoful, continuând să-l lovească, îi spusese că el este automat și că nu are altă posibilitatea că nu este liber. Într-un final, filosoful s-a oprit din a-l lovi când prietenul său a recunoscut că acesta are libertatea să se oprească din a-l mai lovi (Savater, p. 30-33). Ca și concluzie, cunoașterea modului de a trăi sau arta de a trăi constituie subiectul eticii. 

Libertatea de alegere și adoptarea unei acțiuni etice sau mai puțin etice poate fi analizată pe situația dată de autor ca și exemplu, de la filosoful Aristotel, în care un echipaj transporta cu o corabie o marfă importantă și grea (Savater, p. 40-41). Corabia este surprinsă de o furtună puternică și singura modalitate de a salva corabia împreună cu echipajul este să arunce marfa în ocean. Astfel, inevitabil apare întrebarea „ce opțiuni are căpitanul corabiei și ce este convenabil să aleagă?” deoarece ceea ce își dorește este să ajungă la destinație cu corabia întreagă împreună cu echipajul și marfă valoroasă. În această situație de furtună, acțiunea etică este să aleagă să salveze viață echipajului și corabia aruncând prețioasă marfă în ocean. 

Acțiunile umane catalogate ca fiind etice sau mai puțin etice au la bază o serie de motivații care se referă la rațiunea pe care putem să o avem pentru a avea un anumit comportament. Cu alte cuvinte, motivația este răspunsul la întrebarea „de ce fac eu acest lucru?”. 

În cartea „Etica pentru Amador”, se vorbește despre trei tipuri de motivații: ordinele, obiceiurile și capriciile (Savater, p. 44-46). Ordinele primite au o motivație extrinsecă de pedeapsa/ recompensă și se referă la situația în care cineva din exterior îți spune sau îți comandă să faci un anumit lucru. Obiceiurile sunt acțiunile sau ordinele repetate până când acestea devin o obișnuită și le faci fără să mai gândești în prealabil. În schimb, capriciile au o motivație intrinsecă și se referă la motivația de a face ceva fără a avea un motiv evident. Primele două motivații sunt impuse din exterior fără a ni se cere acordul, în timp ce capriciile vin din interior și ne dau posibilitatea de a ne simți liberi. 

Bibliografie 

Savater, F. (1997). Etica pentru Amador. Iași: Editura Timpul. 

Midgley, M. Originile eticii, (2006), în Singer, P. (ed.). Tratat de etică. Iași: Polirom, p. 29-39. 

Larue, G. A. (2006), Etica în Antichitate, în Singer, P. (ed.). Tratat de etică. Iași: Polirom, p. 55-68.