Cum ştiu dacă sufăr de anxietate?

1. Anxietatea normală

Frica şi anxietatea sunt doua concepte similare, dar care prezintă o diferenţă de nuanţă. Astfel, frica este o reacţie normală în prezenţa unui pericol, iar anxietatea desemnează o reacţie la un posibil pericol, dar care nu se află în prezenţa noastră. Cu toţii am trăit aceste reacţii în diferite contexte. De exemplu, gândiţi-vă ce s-ar întâmpla dacă, plimbându-ne prin pădure, ar apărea un urs sau un şarpe şi nu am simţi frică? Viaţa noastră ar fi în pericol, însă nefiind prezentă, frica nu ne avertizează de acest lucru. Deci, frica nu este doar o reacţie normală, ci şi adaptativă. Frica ne-a asigurat supravieţuirea ca specie de secole întregi. Fără această reacţie specia umană nu ar fi supravieţuit până astăzi. Un alt exemplu de situaţie în care frica e normală este atunci când suntem singuri şi afară e întuneric şi auzim un zgomot nefamiliar sau vag. În aceste situaţii creierul nostru consideră, în primă fază, situaţia ca fiind un pericol. Este o măsură de siguranţă în plus si vom avea reacţia care ne va ajuta să ne pregătim să gestionăm un pericol (frică). Frica dispare în momentul în care se adevereşte faptul că nu există niciun pericol.

Manifestări:
- creierul intră în stare de hipervigilenţă şi declanşează o serie de modificări la nivel fiziologic. De exemplu, accelerarea ritmului cardiac şi respirator, care fac să ajungă mai mult sânge şi oxigen în organele vitale şi în muşchi, fapt care ne va conferi mai multa forţă şi viteză de reacţie în faţa pericolului, precum şi protejarea punctelor vulnerabile
- atenţia se comută în totalitate asupra pericolului
- din punct de vedere comportamental apare evitarea, prudenţa etc.

De fapt, toate aceste reacţii specifice fricii ne ajută să ne concentrăm mai bine, ne pregătesc organismul, făcând-ul mai puternic şi mai rezistent şi trezesc reacţia de prevenţie prin evitare.

Frica devine astfel aliatul nostru. Manifestările anxietăţii sunt aceleaşi cu ale fricii. Însă, s-a demonstrat că un nivel prea ridicat de anxietate scade randamentul în situaţiile de pericol. Cu alte cuvinte, anxietatea este utilă doar dacă ne ajută să gestionăm mai bine o problemă sau să facem faţă unui pericol/situaţie. Nu este prestabilit un anumit nivel ideal de anxietate deoarece acesta poate să difere în funcţie de complexitatea situaţiei. Spre exemplu, nu este necesar acelaşi nivel de anxietate atunci când urcăm nişte scări abrupte (este necesar să fim atenţi şi precauţi într-o mică măsură pentru a nu cădea), faţă de situaţia în care trebuie să trecem o stradă aglomerată cu maşini, caz în care e nevoie de un nivel mai ridicat de anxietate.

2. Anxietatea ca problemă

Atunci când se intensifică disproporţionat faţă de situaţia cu care ne confruntăm sau apare în cazuri nepotrivite, anxietatea devine problematică.

Este ca şi cum sistemul nostru de semnalare a unui pericol s-a defectat, iar acum emite semnale de alarmă haotic, atât în situaţii de pericol cât şi în situaţii lipsite de pericol.

Efectele anxietăţii duc la o calitate scăzută a satisfacţiei cu viaţa, ne copleşesc şi astfel ne simţim controlaţi, afectându-ne randamentul, concentrarea, relaţiile cu ceilalţi şi modul de viaţă.

Cauzele

a) Factori biologici. Poate exista o predispoziţie genetică de manifestare exagerată la stimulii negativi
b) Factorii de mediu - experienţa de viaţă. Daca în urma experienţelor de viaţă învăţă că avem un control redus asupra întâplării evenimentelor atunci şansele să dezvoltăm anxietate cresc.
c) Stresul. Pe fondul unei perioade stresante, anxietatea se poate amplifica simţitor.

Ne vindecăm de anxietate?

Da. E nevoie însă de răbdare şi muncă. Este un proces de durată, cu momente dificile dar şi cu momente recompensatoare, care ne aduc tot mai aproape de eliberarea de anxietate. Scopul este acela de a normaliza reacţia şi nu de a elimina total frica (să nu uităm că o doză de anxietate este adaptativă). Intervenţia vizează specific gândurile, reacţiile fiziologice şi comportamentele care se manifestă în situaţiile problematice.