Cum sa raspundeti insultelor unui adolescent? Sfaturi pentru parinti

Nu de putine ori, insultele fac parte din dinamica parinte-adolescent, ceea ce creeaza acestora din urma sentimete de neputinta si exasperare. Pentru a face ca acest ciclu de furie si explozie sa inceteze, parintii trebuie sa faca si ei schimbarile necesare.
Va prezentam cateva sfaturi pentru a raspunde la insultele unui adolescent:
Comunicati eficient! Cel mai bun mod de a aborda problemele de zi cu zi in relatie cu adolescentul este sa comunicati intr-o maniera pozitiva si eficienta cu acesta. Prima regula este sa va pastrati voi calmul, pentru ca asa il veti inspira si pe adolescent sa aiba o atitudine pasnica. Daca voi ridicati vocea, probabilitatea ca adolescentul sa tipe si sa insulte e mult mai mare. Este important ca atunci cand va exprimati asteptarile fata de acesta, sa va centrati asupra unui singur aspect ce se doreste a fi schimbat. Faptul ca ii cereti prea multe deodata va duce la necooperare din partea lui si de cele mai multe ori se sfarseste printr-o revolta: “Lasa-ma-n pace!”, straga adesea adolescentul. De asemenea, evitati sa-l criticati prea mult, pentru ca acesta se va simti respins si invadat de prea multe cicaleli. In plus, receptivitatea lui fata de mesajele voastre va scadea! Pentru a va face ascultati, este nevoie ca voi, in calitate de parinti, sa iesiti din rolul de cicalitori si sa va adresati intr-o maniera mai pozitiva. Evitati etichetarile de genul “lenes”, “incapatinat’’, “dificil’’, etc. Aceste cuvinte il vor face sa se revolte si vor conduce discutia intr-o directie gresita. Centrati-va pe comportamentele ce se doresc a fi schimbate, si nu criticati persoana lui : “Ma simt deranjata de faptul ca tu nu iti faci ordine pe birou” in loc de “Esti un lenes, niciodata nu faci ordine!”. De asemenea, este recomandata evitarea generalizarilor de genul “niciodata’’, “intotdeauna’’, “mereu’’, acestea activand sentimental de nedreptate al adolescentului.
Dati adolescentul spatiu!  O greseala comuna pe care o fac majoritatea parintilor este incercarea de a stabili o relatie cu adolescentul lor atunci cand observa la acesta o stare de spirit proasta. Daca observati ca acesta este intr-o stare proasta, este cu siguranta bine sa va intrebati daca el sau ea este in regula. Daca raspunsul pe care il veti obtine in urma acestor intrebari este o ignorare, un suierat sau un alt gest lipsit de respect, cautati sa nu reactionati la acestea. Adolescentul vostru are nevoie sa invete sa se auto-calmeze si sa invete sa lucreze asupra sentimentelor dificile.
Se intampla frecvent ca in cazul in care un parintii observa starea de spirit proasta a copilului lor, sa simta nevoia sa intervina, pentru a-l ajuta. Apoi, cand parintii nu ajung nicaieri, devin frustrati si intra in confruntare cu adolescentul. Aceste aspecte intra intr-un ciclu obisnuit in care adolescentul raspunde cu remarci mai grosolane. In cazul in care parintele are si el o problema cu propria lui furie, se intampla ca parintele sa insulte si el, sa ridice vocea, sa il pedepseasca mult prea aspru pe adolescent, etc.
Chiar daca obisnuiti sa va lamentati ca voi ati facut tot ce v-a stat in putinta, poate ca greseala a fost ca ati incercat prea mult sau nu ati incercat in momemetele potrivite.
Asadar, problema consta in faptul ca parintele incearca sa stabileasca o relatie cu adolescentul suparat, in timp ce adolescentul raspunde la acestea cu jocuri pasiv-agresive.
Adresati-va cu compasiune si intelegere! Este important sa retineti ca toti adolescentii au nevoia de sprijin. Acordati-le adolescentilor o parte din timpul vostru pretios si fiti alaturi de ei atunci cand acestia au nevoie de suport. Un adolescent care simte ca este important in familia lui este de obicei mai cooperant. Asadar, ascultati-l, aratati-i intelegere, empatie, sprijn, incurajare fara a fi tentati sa rezolvati lucrurile in locul lui. Ajutati-l sa-si gaseasca propriile solutii.
In cazul in care adolescentul prezinta o serie de plangeri catre voi, ar fi util sa va opriti asupra uneia in cadrul unei discutii, urmand ca celelalte sa fie abordate cu o alta ocazie. Astfel, il veti ajuta sa se desprinda de tendinta de a aborda problemele global si va invata sa actioneaze gradat asupra acestora.
Puneti in aplicare consecintele naturale si logice ale unui comportament negativ! Sa presupunem ca aveti un adolescent de cincisprezece ani, care din anumite motive, nu a ajuns la scoala, in ciuda insistentelor voastre. Consecintele naturale si logice ar fi ca adolescentul sa nu primeasca acele obiecte de lux pe care le solicita, cum ar fi o masina, un calculator performant sau un telefon inteligent. Responsabilitatea voastra in calitate de parinti este ca pana atunci cand adolescentul devine adult, sa-i satisfaceti nevoile bazale: nevoia de hrana, haine, adapost si iubire neconditioanata. Privadu-l de acele obiecte de lux ravnite, va intelege cu nu i se cuvine totul si ca pentru satisfacerea anumitor dorinte este nevoie de anumite eforturi din partea lui. In plus, asta-l pregateste pentru viata. Si da, e posibil sa constatati ca se plange cu amaraciune pe facebook, dar asta nu inseamna ca sunteti un parinte rau...ci un parinte care incearca sa-si responsabilizeze copilul.
Fiti iertatori!
Daca adolescentul vostru s-a infuriat si v-a vorbit urat, este important sa il faceti sa inteleaga ce a gresit, insa nu il pedepsiti pe o perioada nejustificat de lunga si nu-i reaminti de acea iesire de fiecare data cand aveti ocazia. A gresi e omeneste, iar voi trebuie sa ii aratati iertarea.
Apelati la un psihoterapeut! Daca ati urmat acesti pasi si nu functioneaza asa cum v-ati dorit, apelati la un specialist in sanatate mintala, cum ar fi un psihoterapeut. Poate ca fiul sau fiica voastra are nevoie de ajutor. Interventia venita din partea unei persoane neutre, din exterior, ar putea fi primita mai bine de catre adolescent. Aveti dreptate ca acest ciclu de confruntari trebuie sa inceteze, pentru binele tuturor. Urmand un program de psihoterapie, adolescentul v-a obtine un control mai bun al emotiilor si al reactiilor comportamentale si va face salturi mari in responsabilitatea personala, iar voi nu veti mai fi victimele lui. Din moment ce acest comportament este dus si pe la scoala sau in relatie cu prietenii sau profesorii sai, schimbarile pot fi extinse pe mai multe planuri. Asadar, in unele cazuri adolescentul nu se va opri pana atunci cand el este capabil sa se analizeze si sa-si revizuiasca comportamentul.