Cum sa ne (re)construim increderea in noi insine

Societatea in care traim favorizeaza persoanele luptatoare si castigatoare. Lumea actuala ne pune in fata unor dificultati sporite iar cand ne lipseste increderea in noi, putem deveni coplesiti de greutati care ne depasesc, sa nu gasim solutii pentru a scapa de probleme.
Ajungem in final sa ne folosim intreaga energie incercand sa ne calmam si sa ne aparam in loc sa ne dezvoltam si sa ne implinim, construindu-ne practic o inchisoare psihologica in care ne este limitata libertatea de actiune. Devenim victime ale credintelor si parerilor noastre, crezand ca suntem supusi unei realitati care ne depaseste si careia nu ne putem sustrage.
Pentru a reusi in viata, a putea creste spiritual si a avea sentimentul de implinire personala, avem nevoie de un sentiment de siguranta interioara, de incredere in propriile posibilitati. Increderea in sine garanteaza linertatea de actiune, ne ajuta sa fim constienti de resursele si de convingerile noastre, precum si de limitele si de lipsurile noastre, sa ne apreciem la adevarata valoare si sa ne dezvoltam continuu. Increderea in sine ne ajuta sa ne deschidem catre ceilalti cu incredere, luciditate si discernamant, facilitand astfel relatiile cu ceilalti si cu lumea.
Avand incredere in noi, avem un echilibru interior care ne face capabili sa oferim si sa primim iubire. In loc sa incercam sa modificam realitatea, putem sa ne modificam perceptia asupra realitatii. Faptul ca avem incredere in noi nu inseamna ca nu vom trece prin momente de cumpana, de indoiala, confuzie sau depresie, ci doar ca vom reusi sa le gestionam mai bine si nu vom ramane captivi la nesfarsit disperarii, ca vom reusi sa ne revenim mai repede decat persoanele cu incredere de sine mai firava.

Cum poate fi (re) construita increderea in noi insine?
Increderea de sine se invata si se dezvolta. Si este mai usor sa ne schimbam pe noi insine decat sa ne straduim sa schimbam lumea sau sa asteptam ca ceilalti sa se schimbe. Un prim pas pentru a ne construi o incredere puternica in noi insine ar fi sa ne cunoastem bine pentru a putea sti ce avem de schimbat, altfel riscam sa esuam in acest demers din cauza lipsei de luciditate. Important este sa ne descoperim punctele slabe care, ignorate, ne strica viata. Schimband perceptia asupra propriilor reactii ne vom putea elibera. A ne cunoaste presupune si sa ne descoperim resursele proprii care, exploatate mai bine, ne vor permite sa evoluam. Inainte de a declansa procesul de schimbare trebuie sa stim ce vrem, ce nu vrem si in ce masura vrem. Daca ne dorim mai multa incredere in noi insine vom alunga indoiala, ambiguitatea, vom elimina din gandire si din vorbire cuvintele “daca” si “dar”.
Avem nevoie sa ne mobilizam toata energia si sa ne concentram intreaga minte, sa ne eliberam de vechile tipare de gandire si comportament si sa ne oferim o noua alegere. Este adevarat ca schimbarea este insotita de anxietate. Cand increderea in noi este scazuta, suntem familiarizati cu anxietatea, ne luptam cu ea si o controlam cu greu.
Daca alegem sa nu facem nimic pentru dezvoltarea noastra, nu vom scapa de anxietate. Daca alegem sa ne pastram vechile obiceiuri, cu siguranta vom suferi in continuare. In schimb, daca alegem schimbarea, anxietatea se va diminua cu timpul si, probabil, la un moment dat chiar va disparea. Schimbarea inseamna asumarea responsabilitatii pentru propria viata, inseamna sa ne luam viata in maini cu speranta ca in curand ne vom simti mai bine in pielea noastra. Un alt lucru necesar pe drumul construitii increderii de sine este flexibilitatea modului in care ne percepem pe noi insine si lumea.
Persoanele cu stima de sine scazuta se tem de esec pentru ca acesta trimite la o imagine de sine inacceptabila, reflectia propriei nulitati. Daca dorim sa ne crestem increderea in noi insine vom evita sa ne transformam in propriul nostru adversar. Credintele noastre ne definesc realitatea launtrica, ne modeleaza imagineaza asupra lumii in care traim si ne pot tine captivi in tipare de comportament constrangatoare. Perdantul isi interzice sa greseasca. Persoanele care au incredere in ele insele stiu ca au dreptul la imperfectiune si la eroare. Vom evolua doar atunci cand vom accepta posibilitatea esecului.
Calitatile noastre supravietuiesc esecului. Avem nevoie sa ne identificam si sa ne concentram pe laturile pozitive ale personalitatii noastre si sa ne raportam la propria persoana altfel decat prin partile negative. Descoperirea calitatilor ne ajuta ne ajuta sa incepem sa le exploatam si sa le dezvoltam, iesind astfel din cercul vicios al neincrederii in noi insine. Fixarea de obiective ne poate, de asemenea, ajuta pe drumul cresterii increderii in noi insine. Persoanele cu incredere de sine scazuta au obiective incerte, neclare sau nu au deloc obiective. Stabilirea unor obiective realiste, clare si precise ne obliga sa actionam pentru ca lucrurile sa se desfasoare cu succes, sa dam sens vietii noastre, aceste lucruri fiind o garantie a succesului. In demersul nostru de crestere a increderii in noi insine, de mare folos este invatarea asertivitatii. Afirmarea de sine inseamna sa exprimam ceea ce vrem sa spunem, sa actionam in acord cu credintele si sentimentele noastre, sa ne confruntam cu situatiile stanjenitoare, sa gestionam evenimentele problematice si sa raspundem fara complexe, sentimente de vinovatie sau agresivitate.
Asertivitatea ne protejeaza si ne ajuta sa ne atingem scopurile, sa dezvoltam relatii mai armonioase care favorizeaza respectul reciproc. Relatiile noastre cu ceilalti reflecta, de fapt, relatia pe care o intretinem cu noi insine. Este util si sa ne protejam persoana fizica. Aceasta presupune sa ne iubim corpul si sa nu-i neglijam nevoile elementare, sa ascultam si sa respectam mesajele pe care le transmit simturile. Lipsa increderii in sine intrerupe comunicarea dintre vointa si corp, acesta din urma reactionand fara ca noi sa fim constienti, scapand practic de sub controlul nostru si dezvaluindu-ne slabiciunile.
Emotiile se nasc insa din corpul care nu ne place. Daca increderea in noi insine este slaba nu ne vom accepta emotiile si vom lupta sa le blocam prin atitutini rigide, condamnandu-ne astfel viata emotionala, pentru ca exprimarea emotiilor implica expunerea noastra cenzurii anturajului in fata caruia ne consideram nedemni si fara valoare. Renuntam astfel la o parte din noi pentru o iluzorie acceptare din partea celorlalti, rolul inlocuind astfel persoana.
Purtarea in permanenta a unei masti va conduce invariabil la pierderea relatiilor cu ceilalti. Pe de alta parte, exprimarea emotiilor implica spontaneitate si autenticitate, conducand la consolidarea relatiilor cu ceilalti, pastrand in acelasi timp contactul cu noi insine. Increderea in sine presupune respectul fata de ceea ce simtim, recunoasterea si acceptarea emotiilor, precum si deschiderea catre noi senzatii. Ne vom iubi corpul atunci cand vom gestiona viata emotionala. Alegand drumul schimbarii alegem practic sa ne schimbam credinta ca “Nu sunt in stare” cu “Nu sunt inca in stare”, pentru a ajunge in cele din urma la “Voi reusi”.
Alegand sa privim problemele in fata si sa actionam pentru a le depasi, vom castiga. Recompensa este un contact mai bun cu noi insine si relatii mai autentice cu ceilalti.