Cum proceseaza creierul emotiile?

Desi simtim individual emotiile si avem senzatia ca asa cum simtim noi nu mai simte nici o alta persoana, se pare ca emotiile noastre sunt prelucrate de catre creier intr-un mod remarcabil de similar cu a celorlalti oameni.

Un nou studiu ne dezvaluie cum creierul traduce emotiile intr-un cod standard, care este similar tuturor oamenilor.

In timp ce fericirea si tristetea s-ar putea simti destul de diferite la fiecare persoana, de fapt, creierul reprezinta aceste emotii intr-un mod remarcabil de asemanator. Ramane totusi neclar cum creierul reprezinta evenimente senzoriale externe obiective alaturi de impresiile noastre subiective legate de aceste evenimente. (Chikazoe et al., 2014).

Neurolog la Universitatea Cornell, Adam Anderson, autorul principal al studiului, explica:
„Am descoperit ca modelele cu granulatie fina de activitate neuronale din cortexul orbitofrontal (o zona a creierului asociata cu procesarea emotionala) actioneaza precum un cod neuronal ce surprinde sentimentul subiectiv al unui individ.”

Aceasta constatare este in contrast cu punctul de vedere stabilit, datorat faptului ca exista anumite regiuni, separate, in creier responsabile de emotiile pozitive si negative. De fapt, rezultatele acestui studiu sugereaza ca imaginea este mai subtila.

„Daca tu si eu obtinem placere similara din gustarea unui vin bun sau privitul apusului de soare, rezultatele noastre sugereaza ca simtim un tip de placere asemanatoare pentru ca impartasim niste modele fine similare ale activitatii ce se produc in cortexul orbitofrontal.

Se pare ca, creierul uman genereaza un intreg cod special pentru intregul spectru de valente placut-neplacut, bine-rau, sentimente, care pot fi citite ca un „masurator de valenta neurala”, in care inclinarea unei portiuni de neuroni intr-o directie este egala cu un sentimentul pozitiv si inclinarea in cealalta directie este egala cu un sentiment negativ”, zice Anderson.

Pentru a ajunge la aceste concluzii experimentul a vizat un grup de participanti scanati pe creier in timp ce priveau anumite imagini sau gustau diverse alimente.

Ceea ce au descoperit cercetatorii a fost ca, in timpul in care unul din participantii la experiment a gustat ceva placut, a existat un model specific de activitate in zona asociata gustului, impreuna cu activitatea in cortexul orbito-frontal.

Acest lucru inseamna ca experienta noastra senzoriala asupra lumii este foarte strans legata de raspunsul nostru emotional la un nivel fundamental.

Cei care au realizat acest experiment, au mai constatat ca si intre persoanele cu „gusturi” diferite, au existat modele similare de activare in cortexul orbitofrontal asociate cu emotii pozitive si negative.

Anderson crede ca acest lucru sugereaza faptul ca, creierul are o modalitate standard de reprezentare a emotiilor, modalitate care este comuna pentru toti oamenii, indiferent de cat de similari sau diferiti sunt acestia.

El a concluzionat ca desi avem senzatia ca sentimentele noastre sunt unice si ca le simtim in mod unic pe propria piele, dovezile stiintifice ne sugereaza ca exista posibiliatatea ca de fapt, toti sa vorbim aceasi „limba emotionala”.