Consecințele ideologiei comuniste în România

În acest articol sunt prezentate din perspectivă personală consecințele pe care regimul comunist l-a avut asupra societății române cât și a asupra mentalității omului de rând. Înainte de toate, definim în prealabil ce stil de comunism a fost aplicat în țara noastră, acesta fiind un lucru important pentru că țara noastră și, respectiv populația, a trecut prin două regimuri comuniste care aveau valori și obiective diferite, în anumite cazuri, și mai precis: 

● Regimul comunist al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej despre care putem să spunem că a întruchipat vechiul proverb “Fă-te frate cu dracu până treci apa”. El a dat startul la îndepărtarea de la principiile tradițional-sovietice și am putea spune că el la bază a fost un susținător al lui Karl Marx. 

● Regimul comunist al lui Nicolae Ceaușescu a fost un regim total diferit față de predecesorului său. Dacă predecesorul promova inovația și eliberarea restricțiilor, Ceaușescu a făcut opusul; adică a inițiat raționalizarea de produse alimentare, electricitatea etc. Dar cel mai important este că în timpul lui regimul comunist a avut o regresie de tip stalinistă cu adaptările de rigoare pentru nevoile regimului. 

Consecințele măsurilor și obiectivelor acestui regim asupra societății române sunt sumarizate în patru puncte cheie care sunt dezvoltate în cadrul acestui articol: 

● Calitatea muncii sau mai bine zis lipsa simțului de răspundere și al asumării în domeniul de activitate; 

● Modificarea comportamentului în viața de zi cu zi; 

● Urmările manualului K-AA/CC113; 

● Forțarea firului evolutiv al păturii sociale. 

1. Consecințele comunismului asupra calității muncii și lipsa de asumare și de performanța din prezent

Lipsa asumării în cadrul muncii este prezentă peste tot în România și, din păcate, este concentrată în două ramuri ale economiei, mai specific în industrie și în sistemul bugetar. Sunt două domenii de activitate foarte diferite care au trei elemente comune, după cum urmează să detaliez în continuare. 

Primul element comun este reprezentat de principalul scop al regimului comunist care a fost acela de industrializare automatizată; această ramură a economiei a fost atent supravegheată și în multe cazuri promovarea pentru posturile de conducere a fost realizată într-un mod politic. De aceea putem trage concluzia că majoritatea celor care au ocupat posturile de conducere în industrie au fost “bugetari”. Problema în acest caz este reprezentată de faptul că acest criteriu pentru promovare s-a făcut pe baza loialității pentru regim și nu pe baza cunoștințelor și aptitudinilor potrivite pentru un post de conducere. 

Al doilea element comun, care din fericire începe să dispară încet-încet în ziua de astăzi, este reprezentat de forma de management piramidal direct, o formă care deși oferă o centralizare remarcabilă și o rapiditate în executarea de schimbări/modificări, aduce o altă problema: oamenii de pe nivelele arondate nu au abilitatea de autonomie și aici mă refer la capabilitatea de a soluționa o problemă neașteptată (spre exemplu: o defecțiune, încurcarea fluxului de lucru etc). Pe scurt, nivelul inferior întotdeauna întreabă nivelul superior ce să facă și la rândul sau nivelul superior întreabă vârful; problema apare atunci când vârful este incompetent și atunci totul cade precum o casă construită din cărți de joc. Pe de altă parte, nivelul inferior este mult mai lax sau mai bine zis indolent cu standardul de lucru pentru că știe că nivelul superior va rezolva orice problema. 

Al treilea element comun este reprezentat de durata de activitate a angajatului într-o firma sau întreprindere. Majoritatea angajaților din industrie au făcut școala în fabrici sau întreprinderi și au rămas în sistem până au ieșit la pensie și chiar și după pensie. Din punct de vedere obiectiv, acesta este un lucru bun deoarece personalul cu experiența învață nouă generație. Personalul care a trăit toată perioada de productivitate are cunoștințe bune sau chiar foarte bune dar în același timp are și unele cunoștințe cu impact negativ. Aici putem da ca și exemplu sistemul din evul mediu unde dacă un învățăcel învață că o oală de lut trebuie să aibă două mânere dintre care unul rotund și celălalt pătrat, el așa continuă să facă și să învețe la rândul sau. În această situație, nouă generație primește informațiile de-a gata și nu se mai întreabă “de ce?” sau “cum?” și astfel întră într-o siguranță falsă care poate duce la daune materiale sau umane. 

Pentru că aceste idei și carențe din gândirea populației să dispară complet este nevoie de două sau chiar de cinci generații sau de o resetare generală în care oprești tot sistemul și după care îl repornesti cu noi reguli; dar acest lucru este imposibil de făcut în cazul unei mașinării care este nevoită să funcționeze fără încetare. 

2. Modificarea comportamentului în viața de zi cu zi a populației 

Modificările comportamentale în viața de zi cu zi se resimt și acum în special în pătura muncitoare a populației care a prins perioada adolescenței în timpul comunismului. Mă refer aici în special la două comportamente: unul este legat de “frica frigiderului” înrădăcinată în inconștientul colectiv și celălalt de este o normalizare a fraudei. 

Cea mai mare frică înrădăcinată în inconștientul colectiv, în special la persoanele cu vârsta de peste 50 de ani este așa-numita “frică a frigiderului”. Din cauza raționalizării de produse alimentare, populația a dezvoltat o frică care apare atunci când congelatorul sau frigiderul rămâne gol, aceștia retrăind practic perioada în care stăteau la cozi pentru a-și putea procura rația alimentară (deoarece cantitatea de produse alimentare era limitată, se putea întâmplă să nu mai prindă).  Acest lucru dăunează destul de mult în special dietei deoarece pentru satisfacerea acestei nevoi de a avea frigiderul plin, oamenii cumpără sau gătesc multă mâncare și automat asta înseamna că până când hrană nu se termină, nu se mai face sau cumpără altceva, lucru care duce la pierderea calităților nutritive a preparatelor alimentare. Ceea ce este important de conștientizat aici este faptul “frica frigiderului” este o frică pătrunsă în inconștientul colectiv al populației din România, această frică fiind una condiționată intenționat. 

Celălalt comportament este “făcutul de ciubuc”, un cuvânt banal care face referire la un baston de zahăr destul de plăcut și, în termeni uzuali de jargon, ciubucul reprezintă de fapt prestarea de servicii fără facturare adică fără a plăti taxe. Acest lucru este o adaptare la o perioadă în care nu se găsea mai nimic, era ceaușistă, în special, și în care exista o pătură a populației care știa să facă unele lucruri dar nu aveau cu ce sau din ce. Astfel, a apărut fenomenul de folosire a echipamentelor și materialelor deținute de întreprinderi pentru a realiza obiecte sau servicii în interes personal din care să reiasă o remunerație proprie. 

În ziua de astăzi este comun ca oricine să facă un ciubuc mai ales dacă știe o meserie, cum este de exemplu meseria de electrician, instalator etc. Întrebarea este: de ce? Răspunsul este simplu: este mai rapid și mai ieftin și în final acel om este mai motivat de faptul că el primește mai multă satisfacție primind remunerația direct de la client decât atunci când prestează serviciul pentru firma la care este angajat. Această nevoie de satisfacere vine din perioada postcomunistă deoarece în timpul perioadei comuniste nu trebuia să îți faci un buget anume pentru că remunerația era destulă, în schimb nu existau obiecte/servicii. După căderea regimului, problema a fost că nu mai erau destui bani, inflația era galopantă și atunci mulți oameni au început să facă așa-zisele ciubucuri pentru a supraviețui. 

3. Urmările manualului K-AA/CC113 

Pentru a putea înțelege urmările manualului K-AA/CC113 mai întâi este necesar să precizăm ce este de fapt și în special cine l-a conceput și redactat. Manualul K-AA/CC113 a fost conceput special pentru NKDV poliția secretă sovietică cu scopul de a menținere controlul în republicile sovietice (cum sunt, de exemplu: Polonia, Bulgaria, România etc.). Prima versiune a fost publicată la data de 2 iunie 1947 la Moscova, apoi, în timp acesta a mai fost revizuit, la bază rămânând același. 

Autorul Lavrenti Beria a fost șeful securității sovietice practice și acesta a fost însărcinat cu menținerea controlului asupra republicilor sovietice după al doilea război mondial. De menționat este faptul că acesta avea studii de politehnică, avea pregătire de inginer și capabilități de eficientizare. 

Manualul K-AA/CC113 avea 45 de puncte în cadrul cărora erau precizate modalitățile prin care să mențînă controlul și prin care să destructureze un stat și implicit poporul său. Punctele cheie care ne ajută să recunoaștem anumite situații în ziua de azi au fost: 

● Promovarea incompetenților în funcțiile cheie, deoarece oamenii incompetenți sunt mai ușor de manipulat sau ghidat mai ales dacă sunt conștienți că duc o viață ușoară fără să depună efort; 

● Eliminarea profesorilor sau a oamenilor de știință care conduceau studii de cercetare și inovare; 

● Formarea unei birocrații stufoase care să elimine pătura țărănească a populației, aceștia fiind independenți din punct de vedere alimentar; 

● Formarea unui labirint pentru sistemele statului fără că ele să poată acționa independent sau fără cel puțin cinci autorizații de la alte organe care nu au legătură cu domeniul lor de activitate. 

Cele menționate mai sus au fost cele mai importante aspecte pe care le putem regăsi la nivelul societății de astăzi. Acestea sunt moștenirile comunismului, un sistem lent care doar există și atât; acesta nu progresează și nu are că scop îmbunătățirea proprie și a oamenilor care acționează în acest sistem. Acest manual a fost foarte important în realizarea punctului 4 și anume, forțarea firului evolutiv a păturii sociale care este prezentat în continuare. 

4. Forțarea firului evolutiv al păturii sociale 

Firul evolutiv al unei societăți este unul cursiv cu o pantă ascendentă; adică, în cazul oricărei societăți s-a întâmplat tranziția de la agricultura bazată pe forța animală la cea bazată pe mecanizare. Odată cu eliberarea forței de muncă în mod progresiv și educarea ei, se realizează evoluția treptată care duce la un nivel de trăi mai bun și mai prosper. În cazul nostru, acest lucru a fost realizat forțat; astfel că, în multe cazuri, oameni care nici nu știau să citească sau să numere erau învățați să conducă sau să opereze utilaje grele pe baza principiului “maimuța vede - maimuța imită”, ceea ce este un adevăr dur dar adevărat. 

Multe generații au fost sacrificate pentru evoluția forțată, milioane de oameni din mediul rural au fost strămutați cu forța pe șantiere sau în orașe pentru a lucra în fabrici sau șantiere. Acest lucru a fost forțat și din cauza colectivizării și introducerea forței mecanizate, cum sunt tractoarele, combinele etc. Această strămutare a aruncat un “copil” într-un mediu nou fără părinte care a trebuit să se dezvolte și să-și adapteze și ajusteze obiceiurile, gesturile, limbajul etc. Acest lucru duce la formarea unei alte culturii care nu este nici cea rurală dar nici urbană, ci este ceva de mijloc care nu-și găsește locul. Din păcate, 99% dintre urmașii unor anumite generații strămutate nu reușesc să avanseze nici în post și nici în statut social din cauza că le este efectiv înrădăcinată în minte ideea că nu le este locul acolo. 

Concluzie 

Regimul comunist aplicat în România a fost unul dintre cele mai dure comparativ cu cel aplicat în celalte țări din Europa Centrală și Estică. Deși regimul comunist s-a prăbușit în România în decembrie 1989 odată cu execuția soților Nicolae și Elena Ceaușescu, multe dintre comportamentele și obiceiurile populației nu s-au schimbat mai deloc sau s-au schimbat prea puțin, oamenii având cam aceleași apucături și reminiscențe. 

Din perspectiva psihologiei evoluționiste, regimul comunist a adus mari pierderi culturale dar și sociale societății românești, urmările putându-se resimți chiar și astăzi în anul 2024 și probabil că se vor resimți și încă peste două generații de acum înainte; până nu se va scapă progresiv de aceste trăsături, noi ca societate nu vom putea progresa ca și mentalitate. Este indicat să avem răbdare, să acordăm timp pentru aceste schimbări și să le realizăm treptat pentru ca bazele noii societăți să fie mult mai rezistente și mult mai adaptabile.