Ce NU este tulburarea psihosomatica

Definitia general atribuita pentru toate bolile care au la cauza factori emotionali ce genereaza simptome fizice se numeste TULBURARE PSIHOSOMATICA.

Ea este mereu insotita de cel putin un factor traumatizant din viata persoanei, cum ar fi: evenimente marcante precum pierderea cuiva drag (decesul ); pierderea locului de munca (concedierea ) sau falimentul financiar etc. Ceea ce se cunoaste destul de bine in prezent cu ajutorul stiintei este ca aceste boli apar prin stimularea si hiperactivitatea sistemului nervos care este strict legat de mecanismele de aparare. Mecanismele de aparare se refera la modul in care persoana alege sa faca fata situatiilor stresante.

Un aspect esential care insotesc aceste boli tin si de factorii predispozanti:

- ereditari, adica dobanditi

- genetici, adica mosteniti

- contextual, adica ambientali

Aparitia lor mai este determinata de o nefericire si nemultumire cronica, reprimare "cu orice pret" a sentimentelor si emotiilor, dar si de tipul de personalitate. Luati nu mai departe in calcul aspecte de la familii din jurul vostru si puteti observa cum impulsul de a-si exprima emotiile si sentimentele este interzis. Frecvent nu este acceptat plansul, furia; frustrarea sau supararea. In special la baieti, barbati. Din aceasta cauza la ei rata de a face un infart sau atac cerebral este mult mai crescuta. Tulburarea psihosomatica NU ESTE O BOALA!

Ea nu are un substrat organic; nu este nicio afectiune organica, nu este o expresie neurovegetativa a unor emotii. Si de asemenea nu se incadreaza nici la ipohondrie. Tulburarea psihosomatica este o somatizare emotionala sau fizica in urma trairii unor stari intense. Este profund legata si de tipul de personalitate, facandu-se vizibil accentuata la personalitatile de tip A, colerici sau sangvinici.; personalitati care la nivel fizic obisnuiesc sa fata fata acestor stari prin descarcarea in camtitati foarte mari a unui hormon numit CORTIZON. Acesta ar putea fi un raspuns de ce e important sa acem colesterolul sub control, altfel in timp peretii vaselor de sange se ingroasa si cedeaza provocand infarct sau AVC. O particularitate importanta o constituie dificultatea de a stabili delimitarea dintre latura medicinei si cea a psihologiei. Fiecare are limite de interventie. Psihoterapia intervine doar la nivelul proceselor psihologice. Psihoterapeutul va aborda persoana in contextul situatiilor stresului cronic aparut favorizand diluarea acestora, invatarea unor noi mecanisme de adaptare in raport cu tiparele disfunctionale.