Boala - avertisment sau reactie? (partea a doua)

3. Gatul - este o regiune extrem de sensibila, prin care trebuie sa treaca tot ceea ce este esential. Datorita ingustimii ce predomina, gatul are o relatie apropiata cu „angoasa”, si indeosebi cu cea de moarte. Daca ne „ia ceva de gat”, este vorba deci de o situatie amenintatoare. In cazul in care cadem in mainile unuia care vrea sa ne „dea in gat”, putem fi varati in datorii „pana-n gat” sau ne putem „frange gatul”. Cine se satura „pana-n gat” de ceva a avut parte de acel ceva mai mult decat i-ar fi trebuit. O voce „pitigaiata” care se chinuie sa iasa dintr-un trup impozant, vorbeste despre cineva care nu indrazneste sa faca fata posibilitatilor lui si sa le foloseasca. O voce „tremurata” denota teama; o voce „soptita“ apartine unor oameni care au trebuit sa se supuna de timpuriu; vocea „ragusita” indica o dispozitie iritata nemarturisita; vocea „suieratoare“ arata o fiinta serpuitoare.

4. Coloana vertebrala - pozitia exterioara corespunde celei interioare. Cifoza lombara tradeaza omul cumsecade care se straduieste sa inainteze prin viata clatinandu-se. Pozitia defectuoasa cea mai rafinata si greu de recunoscut o gasim in figura celor cu spate teapan. Acolo unde nu este naturala, ci demonstrativa exista suspiciunea ca serveste la compensarea unui om servil zacand in umbra si care se inconvoaie in taina. In scolioza este vorba, din punct de vedere psihic, de „cai strambe”, care nici macar nu le sar in ochi celor din jur. Au mereu un caracter dublu: de la ceva ne indepartam, spre altceva ne indreptam. Rezolvarea strecurarii serpuite consta in adaptarea maleabila la necesitatile vietii, in sensul de a vibra in ritmul a ceea ce este viu. Majoritatea paraplegiilor afecteaza partea inferioara a corpului, (care inclina arhetipal spre feminin) simptomul aratand imobilitatea si irevocabilitatea situatiei. Lectia de invatat este aceea de a deprinde cum sa-ti accepti neajutorarea. Important este sa- si recunoasca ce valoare reprezenta in trecut jumatatea de jos a corpului si sa-si foloseasca polul superior dintr-o postura mai umila decat pana acum.

5. Umerii - daca sunt „trasi in sus” arata ca posesorul sta mereu in aceasta stare ghemuita si socata si nu poate scapa deloc de frica; „umerii lasati” exprima resemnare; cei „ingusti” o capacitate ingustata de a lua sarcina raspunderii pentru propria viata.

6. Bratele - un brat rupt simbolizeaza o relatie intrerupta cu lumea. Este important de observat care dintre ele a suferit trauma: cel drept cu care ne impunem si razbim, sau cel stang cu atitudine rugatoare. Marea majoritate a fracturilor se produc prin caderi, acestea aducand contactul cu o problematica primitiv umana: caderea din unitatea paradisiaca in polaritate. O cadere ar trebui sa fie un prilej pentru a ne opri si a cauta alte drumuri, In special unele noi, care ne scot din rutina.

7. Mainile - daca sunt calde exprima dorinta de contact, iar daca sunt reci vorbesc de distanta. Mainile puternice arata o persoana obisnuita sa apuce si sa-si ia viata in piept. „Mana stramba” (contractura Dupuytren) poate fi un semn pentru lipsa de onestitate, sau pentru anxietate si agresiune (care este cea mai buna aparare).

8. Toracele - daca este proeminent, partea superioara a corpului devine dominanta, atitudinea psihica fundamentala fiind sentimentul de superioritate (omul se da mai tare decat este de fapt). Un tablou tipic al bolii este „emfizemul pulmonar” cu torace „in butoi”. Pentru a se ajunge aici a fost necesara reprimarea sentimentelor si rigidizarea lor. Toracele ingustat are corespondent in plan psihic sentimente de micime si inferioritate pana la depresii.

9. Abdomenul - gazduieste sentimentele si pulsiunile originare, pe de o parte copilaroase, pe de alta arhaice. Buricul este scena unde se deruleaza prima criza existentiala a vietii. Chiar inainte de a proba noua posibilitate de aprovizionare, cordonul ombilical este taiat. Omul sufera acum prima cicatrice inevitabila in lupta pentru viata. In „zona zoster”rozele ce apar pe piele avertizeaza pacientul ca ceva din el vrea sa izbucneasca. Tema se numeste inflamatie, deci conflict in sens dublu. Boala de baza tradeaza o rezistenta, care trebuie sa fie atat de mare, incat deschide larg corpul. Ceea ce l-a calcat pe bolnav de mult „pe nervi” ii intra acum „pe sub piele”. Senzatia de tensiune dinaintea izbucnirii bolii arata pe de o parte angoasa si ingustimea situatiei, si pe de alta necesitatea spargerii granitelor. Doar cu o atitudine de deschidere si franchete poate fi extrasa energia pentru ca omul sa ajunga stapan pe simptomatica de baza. Herniile au corespondent intruziunea si amestecul. Se poate recunoaste aici cerinta de a deveni mai generos si mai deschis.

10. Bazinul - tine partea de sus a corpului si este fundamentul trupului. El adaposteste organele de reproducere si excretie. In cazul prostatei simptomul bolii vrea sa-l forteze pe pacient sa se ocupe mai mult de sexualitatea lui, ducand astfel la recunoasterea si elaborarea temei polaritatii. Celui aflat in suferinta i se recomanda mai mult contact fizic cu sexul feminin si mai mult contact sufletesc cu propria latura feminina. Scopul esential il constituie realizarea polului advers in sine, nu la nivelul jetului urinar emanat, ci la cel al emanatiei spirituale si psihice.

11. Picioarele - raportul extremitatii de jos cu realitatea concreta este simbolizat prin contactul cu pamantul. Picioarele masive, musculoase tradeaza o personalitate similara; picioarele slabite denota o cautare permanenta a sprijinului si increderii (cauta deseori in mod compensator macar sus un punct de sprijin, printr-o accentuare a muschilor bratelor sau a creierului lor). Articulatia genunchiului are ca si corespondent tema umilintei. Este o situatie in care imobilitatea spirituala a fost compensata prin luxatii fizice invazive (in cazul unui accident). Spasmele nocturne ale gambelor dezvaluie ca tensiunea emotionala acumulata pe parcursul zilei este atat de mare, incat nu poate fi confruntata suficient de constient in timpul prelucrarii nocturne. Astfel ele arata de fiecare data si o portie de resemnare si renuntare. Ruptura „tendonului lui Ahile” ne sugereaza ca daca ne legam prea tare de teluri ambitioase care se afla prea departe de posibilitatile reale, legatura cu lumea polara se rupe.

12. Plantele (labele picioarelor) - simbolizeaza statornicia, stabilitatea; ne permit sa „rezistam” in viata. Piciorul plat (platfus) poate oglindi o viata fara statornicie, fara inradacinare. Picioarele grele impiedica orice „calatorie “ in alte dimensiuni (legatura cu pamantul este mai importanta decat mobilitatea). Cei care merg „pe varfuri” au avant creator, fantezie in exces si nici un sprijin. Ei pot fi rasturnati mai greu decat cei cu picioarele grele caci in lumea lor nimic nu este ferm, totul aflandu-se intr-un flux continuu. Picioarele „agitate” ascund adesea in spatele dorintei de miscare tendinte de evadare. „Statul pe calcaie” arata retragerea in fata vietii si asigurarea impotriva loviturilor din spate si in ceafa. In ciuda acestei asigurari, ei inclina sa se prabuseasca.

Preluare si adaptare dupa: Ruediger Dahlke - „Boala ca sansa” - Editura Trei