Biberonul relational - matricea sabotorilor interni

Fiecare dintre noi, in anumite momente ale zilei sau perioade ale vietii noastre, poate deveni un redutabil sabotor pentru el insusi, manifestand o surpinzatoare eficacitate in actiuni contra propriilor vise si proiecte. Ca si cum o parte din noi insine nu ar suporta reusita (“Dupa ce am reusit la examen, ma intristez!”) sau nu ar putea suporta placerea existentei (“In prima zi de vacanta mi-am luxat glezna!”), ori o greseala importanta la ultimul detaliu compromite finalizarea unui proiect important (“Era o intalnire importanta dar am incurcat orele!”) sau incapacitatea de a fi prezent, intreg, disponibil din cauza unor ganduri paralizante din clipa intalnirii (“Daca ma paraseste, voi suferi! De ce nu a sunat, asa cum a promis?”) . Totul se intampla ca si cum o energie antiplacere, antireusita, antifericire s-ar dezvolta de fiecare data cand avem ocazia sa reusim, sa ne realizam, sa fim fericiti.

Originea acestor sabotori poate fi in mesajele continute in biberonul relational al copilariei noastre: ordine, amenintari, culpabilizari, devalorizare, care s-au instalat cand ne-am insusit ceea ce venea de la altul (“Nu esti bun de nimic!” a devenit “Nu sunt capabil, nu voi reusi niciodata....”; sau “Cu caracterul pe are il ai, nimeni nu te va iubi!” a devenit “Nu pot fi iubit, la ce folos sa mai fiu amabil...”).

Interiorizarea constienta a unui numar oarecare de interziceri, de limite, de cenzuri, ca o depunere sau mai mult, ca un sterilizant, castrator psihic, face adesea ca sa esuam, sa ne blocam, sa ne oprim chiar in momentul in care suntem pe cale sau foarte aproape sa reusim.

Sabotorii pot veni de asemenea, de la un anumit numar de misiuni, ordine, pe care ni le-am dat noi insine (“Pentru ca ea/el m-a tradat, nu voi mai avea niciodata incredere in nimeni!”) sau luand asupra noastra o reparatie simbolica (“Nu mai am dreptul sa fiu fericit de cand fratele meu a murit, eu ar fi trebuit sa mor in locul lui; era mai destept, mai bun si mai iubit decat mine de parintii nostri...).

Biberonul relational denumeste felul in care circula (sunt injectate) informatii esentiale intre parinti si copii. Ele au ca suport cea mai mare parte a actelor elementare ale vietii cotidiene: masa, timpul liber, manifestarile afective, toaleta, ingrijirile. Valoarea biberonului relational va fi constituita nu de numarul sau cantitatea schimburilor ci de calitatea sau saracia mesajelor care sunt trimise de parinti si de felul in care sunt primite de copii. Aceste mesaje vor constitui apoi esentialul humusului social din care se vor hrani copiii si care vor dinamiza sau inhiba ansamblul relatiilor unui copil cu sine si cu mediul sau imediat, apropiat.

Mesajele continute in biberonul relational, in afara unei pretentii educative manifeste care va pune cateva jaloane pentru a socializa copilul, sunt cele care au ca scop sa il ajute sa se adapteze, sa integreze reguli de viata si referinte necesare pentru a putea sa traiasca o confruntare satisfacatoare cu realitatea. Dar aceste mesaje contin totodata si valorile dominante ale unui mediu, interdictiile implicite, autorizatiile acordate, limitele ce nu trebuie depasite, sub amenintarea de a se vedea respins, dispretuit, marginalizat. Ele sunt foarte impregnate de inconstientul social si familial.

de exemplu: Mesajele unei mame catre fiica sa sunt in cea mai mare parte de ordinul sentimentelor, de tipul “imi place/nu imi place”; ale mamei catre fiul sau sunt mai mult de tipul dorintei: “fa-mi placerea/vreau sa fiu mandra de tine” - iata de ce este posibil ca baiatul mai tarziu sa ramana mai sensibil la dorinte decat la sentimente, in timp ce pentru fata lucrurile vor sta cel mai probabil invers! Mai mult, iata originea unei neintelegeri in relatia barbat-femeie pentru fiecare din cei doi, aceasta din urma pozitionandu-se in relatie prin intermediul sentimentelor, iar barbatii prin intermediul dorintelor si asteptarilor.

In biberonul relational trec, dincolo de cuvinte, o intreaga gama de mesaje implicite (atitudini, priviri, retrageri, respiratie...) care vor conditiona comportamentele relationale ale viitorilor adulti, copiii de acum. Mesaje clare sau mai voalate, mai subile sau mai violente (“cu parintii mei era convenit in mod tacit sa nu vorbim despre sora mea moarta la nastere; dar eu o simteam mereu prezenta in ochii mamei care se umezeau de indata ce vedea o fetita trecand pe strada...”).

A se cunoaste mai bine incepe printr-un demers de constientizare, de luare la cunostinta de natura pozitiva sau negativa a biberonului relational pe care l-am primit de la parintii nostri sau pe care il vom oferi (in oglinda sau in opozitie) copiilor nostri si celor pe care ii iubim.

Va fi adesea necesar sa putem restitui unuia sau altuia dintre parintii nostri unele dintre mesajele toxice sau negative pe care le-am primit de la ei, care s-au depus de-a lungul copilariei noastre si care au continuat uneori sa fie trimise de fiecare data cand ii intalnim.

Biberonul relational nu este intotdeauna bine digerat, il regurgitam ani de-a randul, iar noi nu am inteles doar stimularile propuse ci si inhibitiile sau cenzurile pe care acesta le-a inscris in noi.

dupa J. Salome - "Ce-ar fi daca ne-am inventa propria viata?"; ed. Curtea Veche