Autenticitatea, o mare provocare

Multi dintre noi s-ar putea sa stam pe ganduri putin daca cineva ne-ar intreba – tu esti autentic? Pe moment ne-am putea gandi ce inseamna sa fiu autentic mai exact? Adica sa arat tot ceea ce gandesc, simt si as dori sa fac, sau pur si simplu sa reactionez si sa arat ce gandesc atat cat imi vine pe moment sa o fac? Asta e cu adevarat o intrebare grea pentru ca am practicat cu totii atat de mult disimularea, mascarea, ascunderea propriilor emotii si ganduri incat nici noi nu mai stim care ar fi modul nostru autentic de a gandi, simti si reactiona.

A fi AUTENTIC inseamna sa fiu sincer in primul rand fata de mine cu privire la ceea ce gandesc, simt si fac. Daca voi reusi mai intai sa fiu sincer fata de mine exista sanse mai mari sa fiu autentic fata de ceilalti.

A fi autentic inseamna sa fiu cu adevarat in contact si constient de ceea ce gandesc si simt eu cu adevarat, EU fara masti, fara influenta altora, fara comportamentele adaptative si de supravietuire care le-am practicat atat de mult timp, si nu in ultimul rand, EU fara TEAMA de ceea ce ar urma sau de ceea ce s-ar intampla daca sunt si ma comport asa cum imi doresc cu adevarat, din adancul fiintei mele.

Teama de a ne manifesta asa cum suntem va aparea la inceputul tentativelor noastre de a fi autentici in fata lumii. O data ne va fi teama de reactiile celorlalti, de ceea ce vor gandi despre noi, daca isi vor schimba parerea despre noi, daca ne vor mai dori sau ne vor respinge, daca ne vor mai iubi sau ne vor intoarce spatele etc , iar pe de alta parte vom simti teama pentru ca vom adopta o mare SCHIMBARE in mecanismele noastre de gandire, exprimare, simtire, actiune, vom face ALTFEL decat am facut ani la rand, sau poate chiar zeci de ani la rand. O astfel de schimbare aduce cu sine multa anxietate, neliniste, exact ca schimbarea la nou.

Poate ca va ganditi - “de ce as vrea sa fiu autentic?” sau “dar vreau eu cu adevarat sa fiu autentic, cu ce m-ar ajuta?” . O sa fiu directa si clara, in momentul in care nu suntem autentici si aratam cu totul altceva sau partial altceva decat ceea ce gandim si simtim e ca si cum ne-am taia o mana sau un picior pentru ca nu ne place asa mult cum arata si decidem sa traim doar cu cealalta mana sau celalalt picior. Asa cum in acest exemplu pe care l-am dat ne “agesam” propriul corp, asa daca nu suntem autentici ne “agresam” propriul psihic. As vrea sa mai dau un exemplu in acest sens, daca nu suntem autentici e ca si cum am trai toata viata cu fata vopsita (un strat gros) roz sau galben (sau orice alta culoare “vioaie”) fara sa ne stergem vreodata fata de vopsea de-a lungul vietii noastre. In acest caz nimeni nu ar sti cum aratam de fapt, liniile, trasaturile noastre ar fi mai greu de observat, pielea noastra n-ar respira niciodata si binenteles ca mai devreme sau mai tarziu s-ar imbolnavi. Exact acelasi lucru se intampla si cu psihicul nostru, daca ascundem prea mult parti din el intr-un final se imbolnaveste.

Dupa cum spunea scriitoarea Brene Brown – “Autenticitatea e o practica de zi cu zi”, pot spune cu fermitate ca autenticitatea e o alegere, e o alegere daca vreau sa traiesc sanatos sau nu, la fel cum imi aleg mancarea sanatoasa pe care o consum.