Atacul de panica nu este bau-bau

Atacul de panica poate fi definit in multe moduri. Acesta poate aparea atat la adulti, cat si la copiii de varsta mica. El este generat de o predispozitie a persoanei spre anxietate, o stare afectivă caracterizată printr-un sentiment de neliniște permanentă, care perturbă viața persoanei în cauză.

Simptome la adulti:
• palpitații
• senzație de catastrofă iminentă
• incapacitate de concentrare
• tensiune musculară
• dureri musculare
• diaree
• dureri toracice
• uscăciunea gurii
• transpirații excesive
• poftă de mâncare scăzută sau crescută
• insomnie
• iritabilitate
• senzație de sufocare
• respirații frecvente și scurte
• scăderea libidoului

La copii pot aparea aceleasi simptome, combinate si cu alte reactii:

• teama de a se despărți de familie

• refuzul de a merge la școală

• teama de străini

• îngrijorare inutilă

• coșmaruri

• poftă de mâncare scăzută sau crescută -iritabilitate

• plâns nejustificat (copilul nu știe să explice ce se întâmplă cu el)

• icneste din stomac, fara sa vomite neaparat

Atacul de panica poate aparea in urma unui soc emotional, a unor situatii stresante care s-au intins pe perioade lungi de timp (nu neaparat atunci imediat, deoarece creierul era ocupat sa gaseasca solutii, sa faca fata unor probleme, era angrenat si dispunea de adrenalina), nemultumiri acumulate in timp indelungat, care supun persoana la stres emotional, oboseala prelungita (combinata sau nu cu nemultumire si frustrare fata de conditiile de trai), in urma sperieturii cauzate de o afectiune (sau mai multe) proprie sau a unei persoane apropiate/ cunoscute, mediu de viata stresant (de exemplu alaturi de o persoana cu tulburari psihice sau boli grave incurabile, atunci cand persoana ingrijeste mult timp acest bolnav si o perioada este angrenata in gasirea de solutii).

Pe scurt: in urma unui stres emotional prelungit. Asa cum spuneam mai sus, poate aparea imediat in urma unui incident, soc, sau la mai mult timp dupa ce situatiile stresante au luat sfarsit, iar persoana duce o viata linistita. De aici si ideea gresita cum ca atacul de panica apare „din senin”.

Alte cauze: afectiuni ale glandei tiroide, ale inimii, afectiuni hormonale sau ginecologice. Indiferent de cauza, atacurile de panica se trateaza prin consiliere psihologica si psihoterapie, care are urmatoarele obiective:

• identificarea corecta a simptomelor de anxietate

• identificarea simptomelor atacului de panica

• inlaturarea simptomelor atacului de panica si inlaturarea sau reducerea anxietatii

• identificarea si inlaturarea elementelor care mentin atacul de panica, cauzele (daca pot fi identificate; se lucreaza toate ipotezele)

• evaluarea gradului de anxietate si a intensitatii atacului de panica

• tehnici de relaxare (pentru a le putea aplica si acasa)

• tehnici de control a respiratie (pentru a le putea aplica si acasa)

• metode de evitare a recaderilor

Este important ca persoana care sufera de anxietate sa constientizeze ca atacul de panica, dincolo de faptul ca este neplacut, nu ii pune in pericol viata.

Una dintre temerile din timpul atacului de panica este ca persoana innebuneste, isi pierde cunostinta sau ca ar putea muri. Aceste ganduri sunt gresite si eliminarea lor, prin inlocuirea cu ganduri pozitive, face parte din strategia psihoterapiei.

Gandurile negative, impreuna cu teama generata de simptomele fizice, duc la amplificarea simptomelor si implicit la amplificarea anxietatii si din nou la amplificarea simptomelor si asa mai departe. Este un proces care poate fi metaforic comparat cu un bulgare de zapada care se rostogoleste in zapada de pe un deal abrupt, si care, pana ajunge jos, se face tot mai mare.

Pentru a reduce simptomele atacului de panica, este indicat ca persoana sa controleze sentimentul de teama, cautand sa raspunda pozitiv gandurilor negative aparute. Este contraindicat sa incercam sa controlam atacul de panica, pentru ca el este nevoia organismului si a sufletului deopotriva, de a descarca emotiile si energiile negative acumulate. Este imperativ necesar sa ii dam voie sa faca acest lucru, sa se curete de tot ce nu este sanatos. Este un proces lung, insa in timp, creierul va invata sa nu ii fie teama de atacul de panica, iar pacientul va stii ca este in siguranta, ca este in regula sa descarce aceste „deseuri”, simptomele se vor diminua, iar urmatoarea etapa va fi cea in care atacurile de panica apar tot mai rar, iar ulterior poate ramane doar starea de anxietate, care trece prin aceleasi etape si pentru care se recomanda aceeasi strategie descrisa mai sus.

Atacul de panica este neplacut si afecteaza in totalitate viata pacientului, in toate sferele ei si chiar si familia, insa atrage atentia persoanei in cauza ca ceva in viata sa nu functioneaza corect, sau ca s-a neglijat prea mult timp.