Art-Terapia - arta vindeca

ART-TERAPIA
A vindecat sufletul oamenilor din cele mai vechi timpuri
… si astazi continua sa o faca cu succes, gratie tendintei spontane a omului de a se exprima mai lesne prin creatie; limbajul fiind o achizitie ulterioara in ontogeneza.


De-a lungul timpului …

Paternitatea art-terapiei este atribuita pictorului englez Adrian Hill, care a experimentat-o in 1940. Fiind tuberculos si internat in sanatoriu, in timpul convalescentei sale, face desene si tapiserii care, spre marea mirare a medicilor, ii amelioreaza starea de sanatate.
~ 1940 Crucea Rosie britanica va utiliza aceasta metoda cu pacientii ei.
In 1950, primele programe de formare in art-terapie au luat nastere in Statele Unite.
~ 1500 in timpul unei epidemii de ciuma catalanii s-au vindecat transpirand (eliminand astfel toxinele) in timpul dansurilor;
In 1872, Tardieu face unele consideratii diagnostice pe marginea productiilor artistice ale bolnavilor;
In 1929 Hayer si Paneth utilizeazã desenul în cursul psihoterapiei;

Este o metoda psihoterapeutica care foloseste joaca si creativitatea artisticã ca mijloc de recuperare. (Din acest motiv ea este foarte potrivita copiilor, stiindu-se faptul ca jocul este taramul pe care le castigi cel mai lesne cooperarea).

Înca din perioada jocului simbolic, copilul îsi exerseaza functiile de simbolizare, modelaj, desen, toate fiind modalitatile unui act de comunicare bipolar - cu propria fiinta si cu cei din afara.


Orice mijloc de creatie, în special artistic oferã câmp de actiune art-terapeutic:

- expresie plasticã: desen, pictura, modelaj, colaj, sculptura, dactilopictura
- expresivitatea mimicogestualã: mima, euritmia, dansul
- creativitatea poeticã/literara: creatie de versuri, povesti
- expresivitatea scenicã: interpretare roluri

În timpul sedintelor de art-terapie, subiectul:

- are ocazia de a se exprima, ceea ce duce la scaderea nivelului tensional
- stabileste relatii cu grupul (intrã în dinamica grupului) si cu psihoterapeutul
- isi remodeleazã atitudinea fata de el insusi si fata de ceilalti
- Copilul invata intr-un mediu atractiv si distractiv despre/si cum sa gestioneze diferite situatii de viata. Terapeutul are intotdeauna grija sa ofere sarcini provocatoare care sa favorizeze invatarea, fara insa sa suprasolicite copilul. Sunt folosite jocuri si activitati motrice si senzoriale prin care se incearca favorizarea initiativei, cautarea unei solutii, exprimarea unei dorinte, constientizarea propriului corp.

* Un principiu important este promovarea castigarii independentei, ajutand copilul sa depasasca pasivitatea.


Art-terapia are forta...

- de a sprijini Egoul,
- de a stimula dezvoltarea
- de a înlesni maturizarea în general
- de a contribui la dezvoltarea organizarii psihice, astfel ca aceasta sa fie capabila sa functioneze în conditii de stres fara a se deteriora.

Ce efecte are artterapia asupra copiilor...

- imbunatatirea starii emotionale prin formarea imaginii si increderii in sine
- dezvoltarea intercomunicarii (cu colegii si cu semenii, in general)
- depasire a anxietatii.
- asigurarea unui sentiment de confort prin aceste activitati
- formarea capacitatii de a reactiona adecvat in diversele situatii de viata cotidiana,
- dezvoltarea abilitatilor de munca,
- educarea si dezvoltarea capacităţilor cognitive,
- dezvoltarea si antrenarea motricitatii generale si fine,
- prevenirea / ameliorarea tulburarilor de vorbire si de exprimare,
- dezvoltarea si antrenarea simtului formelor, culorilor, expresivitatii artistice.


Rolul artterapeutului...

* recunoaste si raspunde aspectelor evidente cât si celor ascunse ale productiilor copilului
* il ajuta pe acesta sa creeze materiale expresive emotional
* faciliteaza dezvoltarea creativitatii copilului


CONSIDERATII:

În arta, imaginea este un substitut, un mod de a exterioriza experienta de viata, pulsiunile, fanteziile, trairile.

Psihodrama este o metoda de terapie ce faciliteaza continuarea si incheierea diverselor trairi si actiuni ale copilului (intamplari din trecut, situatii neterminate, dorinte, evenimente traumatice, situatii viitoare etc.) sub forma dramatizarii, jocului de rol si prezentarii dramatice de sine.

Dansul, expresia mimicogestualã, euritmia, mima îsi gãsesc aplicabilitatea în mod special în tulburãrile psihosomatice, dismorfofobii si tulburãri isterice, paralizie cerebrala, autism, tulburari emotionale (la copii), diverse tulburari neurologice, dizabilitate mintala, hipoacuzie, cecitate

Psihopedagog, MONICA PURICE

Articol aparut in Revista ALR (Asociatia Logopezilor din Romania) in luna iunie 2011