Apropierea de ceilalţi: o provocare

Dintre toate sfaturile nefolositoare pe care părinţii tăi le-au primit, unul are consecinţe dăunătoare asupra abilităţii noastre de a forma relaţii apropiate şi importante şi anume faptul că inducerea unor sentimente de apropiere te poate face dependent. Dependenţa şi independenţa au fost puse în mod eronat în relaţie faţă de părinţi. Atuncii când copiii pleacă de lângă părinţi să se joace sunt consideraţi, în mod fals, independenţi. Dacă preferă să rămână în apropierea părinţilor şi să se joace cu ei sut consideraţi dependenţi şi sunt încurajaţi să se îndepărteze şi să se joace singuri. Este normal ca aceeştia să îşi dorească să se joace cu părinţii uneori, iar alteori să se joace singuri, dar această alegere nu are nimc de a face cu nivelul lor de independenţă.

În realitate, toţii copiii s-au născut ca să depindă de părinţi. Plăcerea de a fi aproape de părinţi îi inspiră să crească apreciindu-se pe ei înşişi şi fiind capabili să se apropie de alte persoane. Imensa dragoste pe care ai simţit-o pentru părinţii tăi a fost o reuşită a dezvoltării tale şi nu un semn de slăbiciune. Adevărata independenţă nu este măsurată prin distanţa fizică dintre copii şi părinţi, ci se referă la o stare interioară de bine, independentă de satisfacţii externe şi invulnerabilă la dezamăgirile provenite din afara persoanei. Această stare de bine se naşte atunci când părinţii sau alte persoane importante satisfac şi alimentează constant intensa nevoie a copiilor pentru o atenţie pozitivă.

Ai devenit o persoană independentă? Ţi s-a întâmplat să nu te simţi confortabil din cauza faptului că eşti “prea implicat” în relaţia cu un prieten/partener? Eşti obişnuit să-ţi alegi parteneri care sunt de obicei rezervaţi, fug la primul semn de apropiere sau refuză să continue relaţia chiar dacă sunt legaţi emoţional de tine? Ei bine, nu faci decât să perpetuezi fără să-ţi dai seama sentimentele negative deprinse în copilărie. Când părinţii erau îngrijoraţi că îţi acordau prea multă atenţie, ai început să te simţi bine în pielea ta atunci când păstrai distanţa faţă de ceilalţi. Bineînţeles, în copilărie nu aveai cum să ştii că părinţii tăi sau alţi adulţi importanţi încercau din răsputeri să te facă să devii independent şi că nu şi-ar fi dorit niciodată ca acest lucru să dăuneze relaţiilor tale de maturitate.

Ce poţi să faci acum pentru a nu-ţi mai sabota plăcerea apropierii de o altă persoană?

- Nu mai submina calităţile partenerului, nu mai pune accent doar pe trăsăturile negative. Dacă partenerul tău adoptă comportamente care nu-ti plac, nu cumva, într-un fel sau altul, inconştient, îi stimulezi acel comportament? Nevoia ta de conflict, provocările obişnuite nu fac decât să-ţi fure plăcerea unei relaţii!

- Evită izbucnirea unor conflicte care nu sunt necesare. Renunţă la reproşuri, fii mai diplomat! Ceva de genul: “Cred ca vom avea o seară mai romantică dacă am strânge toate lucrurile din patul tău”. Şi nu: “ Ţi-am spus de atâtea ori că eşti un dezordonat şi un neglijent”. Cred că puţină dezordine este mai bună decât o mare ceartă! Ce ar fi dacă de fiecare dacă când ai chef să-i reproşezi ceva, te-ai stăpâni! Nu uita nu putem schimba pe nimeni, decât pe noi însine!

- Hotărăşte-te ce trebuie schimbat pentru a face relaţia să funcţioneze. Scopul schimbărilor este acela de a îmbunătăţi relaţia şi a o păstra. Nu fă o listă cât un zgărie nori cu lucruri pe care partenerul tău ar trebui să le schimbe. Nu o să faci decât să provoci o nouă ceartă pentru că el se va simţi ameninţat şi este posibil să facă şi el o listă cu plângeri la adresa ta. În loc să-ţi acuzi partenerul că este interiorizat, sugerează că dorinţa lui de a fi singur îl poate face să piardă distracţia de care vă puteţi bucura împreună.

- Fii deschis şi ascultă şi ce schimbări ar dori partenerul să faci. Ceea ce îţi va spune are la bază dependenţa ta de nefericire manifestată prin provocarea de certuri sau crearea unei atmosfere tensionate care trebuie anihilată!
Dacă schimbarea nu pare posibilă sau nu are loc, atunci este timpul să te gândeşti dacă nu cumva râmăi în relaţia respectivă doar pentru a-ţi satisface depndenţa de nefericire, privându-te de adevărata plăcere a unei relaţii.